Fundaţia CIREŞARII

vineri, 1 ianuarie 2016

Pentru prieteni. Și nu numai - de Vladimir Pustan

Doi soldați în tranșee. ”De ce se bat oamenii în război?” ”Pentru că se supără două țări.” ”Adică, două bucăți de pământ?” ”Nu, oamenii din ele.” Cel de-al doilea soldat, lăsă pușca jos și sări afară. ”Atunci eu plec, că nu-s supărat pe nimeni.” Asta, recitându-l pe Remarque…

Să nu fiți supărați pe nimeni anul care vine. Să iertați azi ce aveți de iertat…
Când cineva vă îngroapă în pământ vă face un bine. Sămânța nu germinează afară. În multe sate din Bihor, morții se îngroapă în grădina casei. Aștept să înflorească tata…
Îmi amintesc de el, că într-o vară, când o furtună ne-a rupt cireșul, mânca plângând cireșele din crengile rupte. Apoi crengile le-a băgat pe foc.

Păstrați numai ce-a fost bun din 2015 și restul puteți să ardeți. Cenușa memoriei e bună să stingă deochiul pesimistului.
Nu există victorii la preț de chilipir, cum nu există somn bun fără stilnoxul credinței.
Viața e frumoasă când recunoști că lacrima e antecamera viselor împlinite. O să aveți necazuri în 2016 pentru că ele sunt sigure ca și impozitele. Dar veți primi putere să le biruiți.

Va fi și pâine și apă iar îngerii vor ventila cu aripi de fum, singurătatea. Când vă vor părea prea greu de urcat munții, încercați să zburați peste ei…
La mulți ani, prieteni! Câți vor mai fi, pentru că important nu e să trăiești mult, ci frumos…


V l a d i m i r _ P u s t a n, fundația Cireșarii
31 dec. 2015


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu