Fundaţia CIREŞARII

vineri, 27 noiembrie 2015

Ultima gară - de Vladimir Pustan

Viața e o călătorie cu trenul. Un tren ce la început mergea încet dar pe ce au trecut anii locomotiva a prins neștiute forțe. Pe fereastră vedem anotimpurile atât de lipite unele de altele, încât deși știm că vara nu-i ca iarna, totuși parcă renii lui Moș Crăciun trag sania pe plajele însorite de la Copacabana.
”Când voi avea 18 ani”. ”Când voi avea permis”. ”Când mă voi căsători”. ”Când copilul meu va termina școala”. ”Când îmi voi termina de plătit ratele”. ”Când voi fi avansat”. ”Când mă voi pensiona”. ”Când voi…”
Așteptăm gara următoare… Dar mai devreme sau mai târziu vom realiza că adevărata fericire în viață, nu este destinația ci călătoria în sine. Ca și cum ai umbla cu Hristos pe pământ plin de bucurie, chiar dacă n-ar fi cer…
Când vei ajunge acolo să fii deja sătul de el… Pentru că cerul e și un loc dar și o stare. În tren, cu cerul în suflet…

V l a d i m i r _ P u s t a n

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu