Fundaţia CIREŞARII

sâmbătă, 27 iunie 2015

Dependența de Dumnezeu

Un frate adventist din Brașov a rămas uimit cand i-am mărturisit că de vreo șase ani am renunțat la bani, carieră sau alte privilegii intelectuale pentru a-I sluji mai bine Lui Hristos. "Dar cum, puteți așa ceva dom' profesor, a fost răspunsul inventatorului științific. Cum?". "Prin dependență de Isus". O soră din Viena m-a întrebat "cum e posibil ca un creștin, cunoscător al Scripturii și voii lui Dumnezeu să fie lumesc, rău, cu comportament firesc?". "Pentru că nu e dependent de Dumnezeu!".

"Credinţa înseamnă dependenţă de Dumnezeu. Şi această dependenţă de Dumnezeu începe doar atunci cînd încetează dependenţa de sine. Dependenţa de sine se termină pentru unii din noi atunci cînd necazul, suferinţa, nenorocirea, planurile şi speranţele spulberate ne aduc în situaţia de neputinţă a sinelui şi de înfrîngere. Şi numai atunci ne dăm seama că am învăţat lecţia credinţei; cînd vedem mica ambarcaţiune a vieţii noastre avîntîndu-se spre o binecuvîntată victorie de viaţă, putere şi slujire neînchipuită pe vremea cînd eram tari în natura carnală şi încrezători în sine", Zicea James McConkey.

Credință nu e doar o încredere în lucrurile care nu se văd. E și dependență de Dumnezeu care ordonează acele lucruri. Să fim toți dependenți de Hristos! Ajunge că prea mult am devenit dependenți de oameni, de portofele, de medici, de împrumuturi, de zeciuiala sau sponsorizări...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu