Fundaţia CIREŞARII

marți, 30 iunie 2015

Piatră sau burete? - de Nicolae.Geantă

Am spus de mai multe ori că Papias, ucenicul Apostolului Ioan, pentru a dovedi cum rămân creștinii în Hristos, și Hristos în ei, a băgat un ciocan în foc. După ce s-a înroșit le-a zis: "câtă vreme coicanul va fi în foc, focul va fi în ciocan". Deci oamenii de foc trebuie să se scufunde în foc!

De curând am învățat o altă analogie: dintre un burete și o piatră. Dacă vei scufunda piatra în apă, fie chiar și Groapa Marianelor din Pacific, apa o va uda numai pe afară. Piatra va fi umezită la suprafață, dar apa nu va intra sub niciun chip în interiorul ei! Dar dacă vei scufunda un burete, chiar și într-o băltoacă, acesta va fi îmbibat 100% de lichid. De colo-colo, în porii lui va pătrunde oceanul. La cea mai mică stoarcere din burete va curge... apa. Din piatră nu curge nimic...

Tot așa poate fi și viața credinciosului. Deși Dumnezeu e un ocean infinit mai mare decât Pacificul, care ne inundă din toate părțile, putem rămâne nepătrunși de El. Împietriți. Neatinși la inimi. Prin urmare suntem gata să înjurăm soția când a greșit dunga la pantaloni, să sărim în gâtul păstorului când a predicat ceva de dincolo de gard, să trecem fluierând ca intercity pe lângă săracul cu pălâria întinsă, să socializăm pe facebook în biserică... În trei cuvinte: să fim pietre! Apa Lui Dumnezeu (care e și deasupra, si dedesubt, și-n est și vest) nu ne îmbibă. Cuvintele Sale nu ne ating. Pietrele opun rezistență viiturii de dragoste a lui Dumnezeu. Nu se încarcă cu nimic din El. Trăiesc uscate și în mediul umed!

De cealaltă parte, cine e burete absoarbe. E plin de Hristos, de Biblie, de rugăciune! E gata să întindă o mână, să devină "robul aproapelui" din plăcere, să se sacrifice. Cuvintele lui ung răni, faptele lui sunt ca balsam frumos mirositor ce umplu lazaretele urât mirositoare ale lumii. În orice parte s-ar întoarce din el mai curge un strop de apă. De fapt, picuri de Dumnezeu...

Ce vom alege să trăim fraților: piatră sau burete? Opunem rezistență sau ne lâsăm inundați de Hristos. Numai cine e înmuiat de Domnul din inima sa va curge râuri de apă vie! 

Cred că e timpul să ne deschidem larg porii...

Atlasib, Viena - Ploiești, 30 iunie 2015

luni, 29 iunie 2015

Jurnal de Krems

Vineri 26 iunie. La 7 fix a fost plecarea din Beiuș. Deși e aproape luna lui Cuptor, timpul o luase razna ca... în noiembrie. Ploaie și frig. Două microbuze cu Cireșari: unul cu băieți și unul cu fete. Cu fetele a mers Nicu Geantă care a urcat din Oradea. După ce mersese 12 ore cu trenul. Din Beiuș s-a mers anevoios până-n Oradea. Deși e DN șoseaua e ca după cutremurul din Nepal. La 9,30 am intrat în Ungaria. Plictisitoare țară până la Szolnok. Grâu, porumb, plute și șes. Îți fuge somnul când vezi câte-un stejar. Ori o pantă. Până la Budapesta pustza maghiară a început să se usuce. E ca la sfârșitul lui august la noi. Mulțumim încă odată Doamne pentru România pitorească! La 13,30 (ora locală) am intrat în Austria. O oră mai târziu traversam Viena, iar la 15,35 am intrat în Krems. Ne-am dus direct la sală să instaleze băieții sonorizarea. Sute de metrii de cabluri, microfoane, boxe, monitoare. O juma' de microbuz. Ne-a ajutat cu logistică și Daniel Daraban din Viena. La 16,00 a venit și fratele Vladimir din Germania. Joi seara fusese invitat la o evanghelizare...


Nu...

 „Nu te explica prea mult niciodată; prietenii oricum te cred. Pe dușmani, oricum nu-i vei convinge!„ 

"Nu încerca niciodată să mulțumești pe toată lumea; cine procedează așa va avea sigur eșec!"


"Nu te urca niciodată pe un scaun mai înalt decât cărțile pe care le-ai citit; mândria vine înaintea căderii!"

sâmbătă, 27 iunie 2015

Dependența de Dumnezeu

Un frate adventist din Brașov a rămas uimit cand i-am mărturisit că de vreo șase ani am renunțat la bani, carieră sau alte privilegii intelectuale pentru a-I sluji mai bine Lui Hristos. "Dar cum, puteți așa ceva dom' profesor, a fost răspunsul inventatorului științific. Cum?". "Prin dependență de Isus". O soră din Viena m-a întrebat "cum e posibil ca un creștin, cunoscător al Scripturii și voii lui Dumnezeu să fie lumesc, rău, cu comportament firesc?". "Pentru că nu e dependent de Dumnezeu!".

"Credinţa înseamnă dependenţă de Dumnezeu. Şi această dependenţă de Dumnezeu începe doar atunci cînd încetează dependenţa de sine. Dependenţa de sine se termină pentru unii din noi atunci cînd necazul, suferinţa, nenorocirea, planurile şi speranţele spulberate ne aduc în situaţia de neputinţă a sinelui şi de înfrîngere. Şi numai atunci ne dăm seama că am învăţat lecţia credinţei; cînd vedem mica ambarcaţiune a vieţii noastre avîntîndu-se spre o binecuvîntată victorie de viaţă, putere şi slujire neînchipuită pe vremea cînd eram tari în natura carnală şi încrezători în sine", Zicea James McConkey.

Credință nu e doar o încredere în lucrurile care nu se văd. E și dependență de Dumnezeu care ordonează acele lucruri. Să fim toți dependenți de Hristos! Ajunge că prea mult am devenit dependenți de oameni, de portofele, de medici, de împrumuturi, de zeciuiala sau sponsorizări...

vineri, 26 iunie 2015

O milă în plus – de Vladimir Pustan


Se spune că un muncitor care face doar ceea ce i se spune este un sclav. Numai acela care vrea să facă ceva mai mult este cu adevărat liber. Soldații romani aveau dreptul să-i silescă pe evrei să le care ranița militară o milă. Aceștia duceau ranița numărând pașii. Apoi o aruncau cu năduf, probabil înjurând în gând… Iar romanii nu erau lăsați cu gura căscată.

Hristos zice să  numeri pașii. Apoi când ai încheiat mila aceea să-i spui soldatului: ”Prima milă ți-am dus ranița din obligație dar mai vreau să ți-o duc o milă din dragoste.”

Când ne pocăim de obicei întrebăm cât trebuie să facem și ce trebuie să facem, și nu e rău. Dar cine se oprește aici, moare.

Pentru că pocăința adevărată înseamnă să faci mai mult decât ți se cere în mărturisirea de credință. Tot ce auziți de la amvoane să luați ca un minimum  de supraviețuit.

Ce să mai facem? Să iubiți. Pentru că mila în plus înseamnă iubire…
 
V l a d i m i r _ P u s t a n

Nicolae Geantă în Austria

vineri 26 iunie - Krems / cu Vladimir Pustan și Cireșarii

sâmbătă și duminică - 27-28 iunie - Viena
/ BP Betezda și BP Filadelfia

miercuri, 24 iunie 2015

Credința ca un ghiul fals - de Nicolae.Geantâ

Un pastor din Spania (care mi-e bun prieten), a găsit într-o zi un ghiul lucios. Frumos. Greu. Gravat. L-a dus la bijutier, la evaluare. Expertul l-a privit pe toate părțile și-a comunicat sec: "E fals!". În secunda următoare, pastorul n-a mai fost interesat de ghiul. Ba, chiar l-a zvârlit în stradă. Curiozitatea lui era dacă-l va lua cineva...

Mulți oameni putem avea o credință ca ghiulul fals. Încărcată cu dogme, ornată cu obiceiuri, cu canoane. Atâta vreme cât credem că e ideală, ne purtăm cu ea cu grija unei comori neprețuite. O lustruim, o ținem mândrii pe deget. Cei ce nu-s experți ne zic de zor că-i valoroasă. Scumpă. Dar când vine Hristos Expertul cu zoom-ul, ne dăm seama că nu valorează nimic! 

Până să știm că e non-valoare, nu doar că ne etalam ritualic falsul, dar și-l îngrijeam! Îi acordam atenție sporită. Cinste. Timp. Ne temeam ca "ghiulul" să nu ne fie furat! Apoi, pus sub lupa adevărului, dintr-o dată, pur și simplu nu ne mai atrage! Nu ne mai interesează. Aruncăm credința falsă la coșul de gunoi... Așa au făcut și Pavel, și Nicodim, și Augustin, și Luther, și alte miliarde de creștini.

Paradoxal, o mulțime covârșitoare de indivizi, deși află că au o credință nulă, o viață falsă, o religie de doi bani, continuiă s-o chivernisească! Ce amăgire! Autoamăgire.

Evaluați-vă credința! Aici. Acum. Altfel, acolo sus o să rămâneți cu buza umflată...

Urmărește și www.ciresarii.ro 



luni, 22 iunie 2015

Nu-mi acoperiţi mormântul - de Traian Dorz


Nu-mi acoperiți mormântul cu cununi, ci cu iubire, 
nu cununi am vrut în viață, ci cântare și-nfrățire,
căci cununile se uscă și se șterg de ploi și soare, 
dar iubirile curate sunt cununi nemuritoare!
Nici nu-mi scrieți pe-a mea cruce data morții-ntunecată,
eu am fost născut din ceruri, ca să nu mor niciodată, 
nici să nu-mi spuneți «adio», ci-mi spuneți la revedere,
mâine vom cânta-mpreună la Întâia Înviere!

Eu mi-am pregătit o cruce și un loc de-nmormântare
- crucea nu-i a mea, iar locul nu-i mormânt, ci numai pare, 
pot muri în orice vreme și-ngropat pot fi oriunde, 
cu o cruce sau și fără, – nici o groapă nu m-ascunde.
Voi trăi în orice cântec, - orice frunză-mi va fi soră,
orice fir de iarbă - prieten, orice seară - auroră,
orice foşnet - frate dulce, casă-mi va fi orice zare,
căci prin toate trece veşnic harfa mea nemuritoare.

Drumul meu spre lumea asta l-am plătit cu cât pot duce,
drumul meu spre cealaltă l-a plătit Hristos pe Cruce;
naşterea spre moartea asta mi-a putut fi cunoscută,
naşterea spre Nemurire mi-e-n lumina neştiută.
Nici-o groapă de pe lume n-o s-acopere-n uitare
părtăşia ce-a-mpletit-o dragostea nemuritoare,
nici o moarte de pe lume nu va nimici vreodată
viaţa ce-a trecut prin Soare cu Hristos împreunată!

Traian Dorz

20 iunie 2015 – s-au împlinit 26 de ani de la plecarea la Domnul a poetului

Cum? - de Zorica Lațcu


Cum de foc ești ce țâșnește și ești val răcoritor?
Cum de arzi, și-alini îndată, cum mă faci nemuritor?
Cum de faci din vameși îngeri și-ntunericul lumină?
Cum de scoți din foc și cum de curățești pe cei de tină?
Cum tragi besna în lumină, cum de noaptea o cuprinzi?
Cum de mă prefaci cu totul, inima cum o aprinzi?
Cum Te împreuni cu robii, fii ai Tatălui de-i faci?
Cum de arzi de dor rănindu-i, cum de iarăși îi împaci?
Cum de rabzi și suferi, Doamne? Cum nu răsplătești îndată?
Cum de vezi cele de taină numai Ție Ți se-arată?
Cum fiind așa departe, vezi ce facem fiecare?
Doamne, robilor Tăi dă-le îndelunga Ta răbdare!

Vladimir Pustan | Teama de eşec

Beiuş  | CiresariiI Tv | 21-iunie-2015
video by Fundaţia Cireşarii

sâmbătă, 20 iunie 2015

Control medical gratuit la biserica Izbânda Drăgăneasa



Vineri 19 iunie a.c., un grup de 5 medici americani voluntari au poposit în satul Drăgăneasa pentru un control medical gratuit (boli interne, oftalmologie, consiliere). În cortul amenajat în curtea bisericii Izbânda și în incinta acesteia, timp de 10 ore doctorițele americane au consultat peste 75 de persoane mature, si cca 25 de copii. Mulțumim din toată inima surorilor noastre de peste ocean, care și-au cheltuit banii pe medicamente și ochelari, și-au luat concediu și au venit să întindă o mână de ajutor românilor. Mulțumim mult sorei noastre Paula Oprea din Ploiești, a cărei fundație a făcut posibilă aceastâ întâlnire. Mulțumim sorei noastre Mihaela Dobre care a ales această locație! Mulțumim Domnului pentru harul și bunătatea sa, dar și pentru faptul că ne-a ascultat rugăciunea și n-a picat un strop de ploaie, deși de vreo două săptămâni a plouat zilnic!


vineri, 19 iunie 2015

Examene – Vladimir Pustan

La școală când dai test profesorul tace. Așa că nu mai întreba de ce uneori ți se pare că tace Dumnezeu. Înseamnă că ești în examen. Extemporalele pot fi anunțate sau nu. ”Scoateți o foaie de hârtie”. Îți mai aduci aminte? Încercarea e un examen de la Dumnezeu, ispita e o lucrare de control de la Diavol. Să vadă dacă mai are control asupra ta.
Nu poți scăpa de examene cum nu poți scăpa de taxe. Fac parte din viață și le dai toată viața. Aici nu iei niciodată vacanță pentru că viața nu e doar weekend ci și ziua acră de luni.
Niciodată o teză nu vine înainte de câteva teste și extemporale și e harul Lui când știi că ce-i mai greu vine mai târziu. Pregătește-te în fiecare zi pentru toate provocările ce sunt parte din pământul acesta. Va veni o zi când toate acestea vor fi amintiri. În veșnicia vacanței nesfârșite…

V l a d i m i r _ P u s t a n


luni, 15 iunie 2015

Fluturi lângă umerii crucii (2)

Du-mă fericire în sus, şi izbeşte-mi tâmpla de stele...
Nu poți răspândi lumina dacă nu arzi!
"Am legat tristeţea la ochi / Cu un zâmbet, /Şi tristeţea m-a găsit a doua zi / Într-o iubire."

Cele mai importante lucruri in lume au fost realizate de oameni care au continuat sa incerce chiar si cand se parea ca nu mai este nici o speranta. (Dale Carnegie)

“Râsul reprezintă soarele care alungă iarna de pe fețele oamenilor" (Victor Hugo)

E o fericire să fii iubit. E una şi mai mare: să iubeşti. Cine le are pe amândouă e mai presus de lumea timpului, mai tare decât soarta, mai tare decât moartea (Alexandru Vlahuţă)

"Iubirea și iertarea sunt cele două aripi cu care zburăm spre cer. A ierta înseamnă a trăi. Și a trăi înseamnă a iubi. Și cei care te laudă, și cei care te ceartă la fel vor muri. Ca mine, ca tine. Nu scuipați pe oameni, ci înțelegeți durerea lor." (Hrisostom Filipescu)

''Cel care știe sa biruie cu Dumnezeu in rugaciune, are cerul si pământuhl la picioare'' (C.H.Spurgeon)

„Sunt flori peste tot pentru cine vrea să le vadă". (Henri Matisse)

Vladimir Pustan | 14. Chemarea la Cina cea Mare | Pildele lui Isus

Biserica SF. Treime Beiuş, 14 iunie 2014

Vladimir Pustan - Elisei la Sunem / Festivitatea de absolvire a Şcolii de predicare Cireşarii, 2015

 | Ciresarii Tv | 14-iunie-2015  |

sâmbătă, 13 iunie 2015

vineri, 12 iunie 2015

Dumnezeu știe despre tine mai mult ca tine - de Nicolae.Geantă


Săptămâna asta am călcat pe istorie cum calcă fetele de măritat preșul din fața oglinzii. Am luat la metru pătrat Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia, Smirna, Efes și Laodiceea. Dar și Constantinopolul. Șocul cel mare a fost nu ruinele bisericilor, și poate nici faptul că în cvasiunanimitate turcii habar n-au unde-s bazilicile antice în propriile orașe, ci că nimeni n-a rămas creștin pe acele meleaguri! "De ce-a îngăduit Dumnezeu?" a întrebat Mircea Țetel în minibus pe fratele Pustan.

"Știu faptele, răbdarea și osteneala ta, că ți-ai părăsit dragostea dintâi! Dar știu și că nu te-ai pocăit! Adu-ti aminte de unde ai căzut!". "Știu necazul, batjocorile și sărăcia ta! Fi credincios până la moarte!". " Știu că locuiești unde-i scaunul de domnie al Satanei, că ții credința Mea. Dar și că unii dintre voi aveți învățături false!". "Știu că faptele de pe urmă le întrec pe cele dintâi. Dar și că învățăturile izabelice vă fac cunoscut adâncimile Satanei! Țineți cu tărie ce aveți sfânt!". "Știu că ești duplicitar, aproape mort! Că doar numele îți trăiește! Veghează!". "Știu că ai puțină putere. Dar în ceasul încercării ce va veni peste lumea întreagă, voi fi lângă tine! Nu pierde cununa!"."Știu că ești căldicel, că te consideri bogat. Tu nu știi, dar Eu știu că ești și ticălos, și sărăc, și orb, și gol! Cumpără de la Mine!". Dumnezeu a știut tot despre bisericile biblice. Dar și bisericile au știut totul de la El. Despre El. Și tot de la El au aflat despre ele. Dar, s-au comportat ca românii: "știi, și la ce-ți folosește că ști".

joi, 11 iunie 2015

Scăpat din gura leului


În 2 Timotei 4:17, Apostolul Pavel face o afirmație că ar fi "fost izbăvit din gura leului". "Despre care leu este vorba?", m-au întrebat niște frați din alt județ...

Unii cercetători biblici afirmă că acest mesaj ar fi un proverb. Că ar fi fost des folosit în antichitate. Unii teologi afirmă că ar fi vorba de Nero, deoarece în antichitate, despoții, tiranii ca Nero, erau supranumiți și lei. Istoricii spun însă că nu de Nero e vorba în textul paulin deoarece în perioada respectivă "împăratul poet" nu era în Roma. Alții afirmă că "gura leului" e chiar Satana. Conform lui Petru diavolul răgnește ca un leu câutând să înghită creștinii. Ori să-i sperie strașnic. Totuși nici la aceasta nu cred că face referire Pavel.

Conform contextului biblic "izbăvirea din gura leului" poate fi ceva real și nu o metaforă. Învinuitorii lui Pavel l-au dat pe mâna autorităților și se așteptau sâ-l vadă în arenă, luptând cu fiarele... Planul lui Dumnezeu însâ era altul: Pavel trebuia să predice Evanghelia până la marginea lumii! De aceea Hristos l-a scăpat din gura leilor. Dar nu și de ascuțișul sabiei 

Jurnal de Turcia. 3. Smirna - Efes - Laodiceea

Miercuri

La 9,00 am plecat de la Hotel Met. Izmirul e un furnicar încă de dimineață. Basilica e în cadrul Agorei. Tot un Templu păgân. Majoritatea turcilor din Izmir nici nu știu de ea. Niciun pliant despre biserică. Numai un cărțoi gros de 100 euro. Restauratorii au veste fosforescente. Lucrează ca melcii. Polițaiul nu mă lasă să stau pe locul bisericii. Care are niste galerii subterane imense. Mia de metrii pătrați. Fluieră la noi de departe, apoi vine spre situ, dar nu vorbește. Nici în turcă, nici în engleză. Vladimir caută altarul. "Unde o fi predicat Policarp?". În oraș mai este o biserică. Se numește chiar Sfântul Policarp. Acolo e încuiat. Ne-a zis un paznic de parcare că dacă vrem să intrăm trebuie să sună pe responsabil să vină de acasă... (Nici Smirna, nici Efesul nu sunt găsite de GPS. Ăsta în didactica sa pentru creștinism e mai analfabet ca turcii).

Am alergat 90 km până la Efes pe autostradă. Turcii au tăiat toți munții. Au necaz pe ei. "Ăștia împlinesc proorocia ", zice Vladimir. Efesul, orașul antic ce a adăpostit una dintre cele 7 minuni ale lumii (templul zeiței Artemis / Diana, distrus în anul 401 dH de creștini), nu are azi mai mult 18.000 de locuitori...

miercuri, 10 iunie 2015

Jurnal de Turcia. 2. Pergam - Tiatira - Filadelfia - Sardes

Marți

Am plecat de la Grand Rosa Hotel pe la 5,30. Fără să dormim o secundă.  La 6 fără 10 eram în Yenikap, la feribot. Turcii au dat busna în locanta portului. Un restaurant cu de toate. Tot dar fără porc... Toți mănâncă dimineața. Și beau ceaiuri din bardace de 50 ml. Rele ceaiuri. Vladimir abia l-a putut ține în gură. Feribotul firmei Ido, o hardughie plutitoare, ce merge cu vreo 50-60 mile/oră, a devenit un oraș plutitor. Încărcat cu automobile, restaurante, săli de pasageri uriașe. Iarăși mănâncă turcii. Două ore cât am navigat au comandat într-una mâncare și ceai! Paradoxal nu sunt grași, obezi. Poate ar trebui să renunțăm și noi la salamuri...

La 9,30 am coborât de pe bac. După 130 minute de plutire pe Marmara. La Bandîrman, un oraș port cu cca 145.000 locuitori. Apoi vreo oră am gonit prin nord vestul Turciei. Șoselele ne-au permis. Otomanii au drumuri bune. nu degeaba sunt cărăușii Europei. La Susurluk am făcut popas pentru breakfast. Pe la 11,30 am ajuns la Balîkeshir, un oraș cu breo 350.000 loc. Urcat pe dealuri. De fapt, mai toate orașele turcești sunt înghesuite pe versanții sărăcăcioși în vegetație (Turcia fiind o țară cu relief înalt, și climat mediteranean). Au urmat apoi vreo două ore de deplasare printre munti. Uscăciune. Vegetație săracă. Terenuri imense slab cultivate. Drumuri bune însă pentru zone nepopulate... Locuitorii, puțini și săraci. Aici am văzut paradoxul turcesc: orașe europene moderne și sate medievale. 

Spre Bergamo, așa zic turcii orașului biblic Pergam, apare civilizația. Culturi extinse de măslini. Grâu. Și ceva porumb. Pergam e un oraș antic, întemeiat de greci, la 26 km est de Marea Egee. Azi are locuitori. Biserica din Pergam, Basilica Roșie cu e cunoscută, e situată în centrul orașului, sub Acropole, un munte unde a construit însuși împăratul Traian. Ruinele bisericii se înalță semețe peste milenii, exact pe locul Templului zeiței egiptene Isis. Aici, în anul 92 a murit ars de viu Antipa, primul arhiepiscop al Pergamului, investit de însuși Apostolul Ioan. Astăzi, clădirea e în restaurare. Din 2014 UNESCO sponsorizează reînvierea Pergamului. Numai că turcii în ceea ce privește creștinismul se mișcă precum ochii de pește congelat. Undeva cocoțați pe schele "sunt trei dorei, care mângâie cărămizile. În ritmul ăsta, vor termina până prin 2030" e de părere Vladimir Pustan. Și are dreptate. Orașul care a inventat pergamul, o foiță suțire de scris, din piele de vițel, a avut o bibliotecă de peste 200.000 de volume. Din nefericire nici un turc n-a putut să-mi spună dacă mai există ceva din cărți. În materie de creștinism afon e un cuvânt prea blând spus pentru ei. 

Vladimir Pustan - E totul scris în stele?

Beiuș, 7 iunie 2015
Serbările Cireșarii

marți, 9 iunie 2015

Jurnal de Turcia. 1 - București - Istanbul

Luni 8 iunie 2015

Să vizitezi bisericile din Apocalipsa e un vis... Ori o mică nebunie. Puțini creștini se mai încumetă să ajungă la ele. Mai ales că sunt într-o țară musulmană... Nepromovate. Ruinate. Uitate... Așa că ne-am propus să călcăm pe urmele sfinților părinți..

Vladimir Pustan a plecat la ora nouă dimineața din Beiuș. Spre Deva. Pe un drum cu aspect selenar. De fapt pe lună tectonica e numai în lung. Drumurile din Bihor și Hunedoara Nord au tectonica de-a latul. Din doi în doi metrii. Șanturi să îngropi camionul. Plus poduri neterminate. Lăsate parcă în mod express cu borduri de-a curmezișul străzii. Să-ți rupi mașina. Și gâtul. Rușine politicienilor! Dar ce știu ei ce-i lipsa de asfalt dacă merg cu avionul? Pe banii statului...

Mircea Țetel și Aurel Hritcu au plecat din Suceava abia pe la 15. La 18 trebuia să fim toți in București. Dar cu toate că Mircea e "regele șoselelor", Mercedesurile nu zboară. Iar dacă apare și vreun accident pe la Focșani... Nicolae Geantă a plecat tot la trei după amiază. Cu Interegio. Un tren în care faci saună îmbrăcat. Cu smartphonul obligatoriu în poală. (Apropos, ce mai socializare contemporană în tren! Să bați din degete pe-o sticlă, cu căștile în urechi. Iar vecinii să nu știe despre tine decât că ai iPhone... Viitorul sună bine...)

luni, 8 iunie 2015

Visuri sau vise? - de Lidia-Maria Bărbînţă


Mulţi dintre noi nu suntem fericiţi pentru că "trăim puţin și prost", vorba fratelui Vladimir Pustan. Oameni cu visuri mărunte. Sau 'made in China'.

Așa se întâmplă când ni le fabricăm fără să dorim a ști opinia Supervisor-ului Fabricii de Visuri. Apropos, cred că există o singură Fabrică de Visuri pe care o deţine Dumnezeu. El a creat și Fabrica și visurile. Noi avem libertatea să alegem ce visuri să fabricăm. Și dacă să le fabricăm sub atenţia Lui.
Diavolul creează doar rebuturi ieftine. Falsuri pe care le ambalează frumos și oamenii le primesc bucuroși. Așa devin și ei superficiali. Diavolul vrea oameni ieftini cu vise ieftine. Care să ardă lânga el in Iad.

Visul împlinit al carierei strălucite și al serviciului bun împânzește buzunarul și înceţoșează mintea celui pentru care Dumnezeu, familia sunt . Banii sunt necesari, dar nu ţin locul dragostei. Fratele Nicolae Geantă spunea "Compromisul nu are durabilitate. Pentru că nu are măsura dragostei." Pe asta a înţeles-o și Iuda...mai târziu, iar apoi, îngrozit de efectele alegerii greșite, a ales să se compromită de tot.

duminică, 7 iunie 2015

Pierduți și găsiți - de Vladimir Pustan

Beiuș, Biserica Sfânta Treime, 7 iunie 2015

Meditație

Rezistenţa unei corăbii este demonstrată deplin numai când înfruntă un uragan, şi puterea evangheliei poate fi arătată deplin numai când un creştin este supus unor încercări grele. Trebuie să înţelegem că, pentru ca Dumnezeu să dea „cântări de veselie noaptea“, El trebuie mai întâi să facă noapte.
(Nathaniel William Taylor)

sâmbătă, 6 iunie 2015

Fluturi lângă umărul crucii (1)

Esență vieții este sa înveți sa iubești,.. Sa rupi din fericirea ta spre a face fericit pe aproapele tău indiferent cum se raportează la tine.

Vreau sa-ti spun atat: mergi inainte cu Hristos, orice s-ar intampla. E frumoasa calea, e si grea uneori, dar in final merita tot efortul. Domnul sa te binecuvanteze sa fii lumina pentru ceilalti si credinta ta sa fie molipsitoare.

Tăcerea este spațiul in care omul se trezește. Pentru a judeca drept, nu asculta numai toate vocile, ci ascultă şi toate tăcerile.

Fiecare om este ceea ce admiră în taină. Dacă aş putea afla ce admiri, aş şti ceea ce eşti, fiindcă oamenii sunt ceea ce gândesc când sunt liberi să se gândească la ce vor (A. W. Tozer)

Soarele nu-si ascunde petele cu minciuni, ci cu un prisos de lumina" (L. Blaga). Hai s-admirãm apusul, dar sã trãim în zori (Apollinaire)

Lecții învățate - de Ligia Maria Bărbința



Ce fel de creștin sunt eu care-s azi în adunare?
Este întrebarea care să ne-o punem fiecare.
Dumnezeu mă-nvaţă calea care trebuie s-o urmez,
Dar în sfânta ascultare și smerenie veghez?
El îmi dă atâtea lecţii să le-nvăţ cu sârguinţă:
Cu nădejdea sunt în urmă... ce să zic despre credinţă?
Dragostea n-am învăţat-o decât la primul capitol:
Îi iubesc pe cei mai dragi, pe dușmani încă-i ridicol.
Nici iertarea nu e lecţia învăţată pe deplin.
Când e vorba iartă-uită, uit numai să spun "amin".
Nu am dor de răzbunare, dar le-aș zice două-trei.
Ca să se înveţe minte, să nu fie... farisei.
Vreo durere de apasă sufletul și trupul meu,
Supărat întreb întruna: Doamne, dar de ce chiar eu?
Uit că eu prin suferinţă învăţ lecţia răbdării
Făr' de care nimeni, nimeni n-are premiul alergării.
Rugăciunea mi-e adesea prea pripită dimineaţa...
Seara , ruptă de-oboseală, își ascunde rapid faţa.
Postul nu-i obligatoriu, dar se vede în purtare
Ce dezordonată-i viaţa care n-are înfrânare.
Lecţia milostivirii este simplă și ușoară
Însă nu am învaţat-o vreodată pe dinafară.
Dai un ban...donezi o haină sau... mâncarea din cuptor,
Dar e mult îmbrăţișare să dai unui cerșetor.


Nicolae Geantă la BP Coşerele, Prahova


vineri, 5 iunie 2015

Ziua de azi - de Vladimir Pustan


Moștenirea creștină personală nu avea prezent. Am crescut într-o biserică în care trecutul revenea obsedant pentru a avea motiv de lacrimă, iar viitorul avea culori incerte. Bucurie, după necazul cel mare.
Moștenirea românească iar nu are prezent. Admiratorul lui Budha, poetul nostru național Mihai Eminescu, a sintetizat ce credem despre conjugarea timpului ”La trecutu-ți mare, mare viitor”. Iar lipsește prezentul.
Priviți de pe lună suntem cel mai escatologic neam. Stăm și așteptăm. Mai mult stăm.
Puțini din noi mai trăiesc în ziua de astăzi, dar luăm măsuri pentru a trăi altădată…
Camus zicea că adevărata generozitate față de viitor constă în a dărui totul prezentului. Dar Camus e francez.
Hristos zice să trăim ziua de azi cu necazul aferent. S-o trăim, nu s-o murim.
David ne aduce aminte că și ziua de azi e făcută tot de Dumnezeu, deci să ne bucurăm, să ne veselim, să muncim, să sperăm. Mai ales că ne așteaptă curând ieșirea din timp… Când nimeni nu va mai avea trecut și viitor. Ci doar veșnicie…
V l a d i m i r _ P u s t a n 

joi, 4 iunie 2015

Chibzuința - de Nicolae Geantă


Chibziunța este o analiză atentă a lucrurilor făcute. O judecată cumpănită. O ducere la capăt a angajamentelor. Sau un refuz a le face dacă nu ești în stare. Oamenii chibzuiți se pot înfrâna, se pot ordona, structura. Fac lucrurile cu băgare de seamă… La noi, societatea, şi chiar biserica suferă din ce în ce mai mult de nechibzuinţă. De lucruri în dezordine, de trăit ca la carte. Viaţa a devenit alandala. Majoritatea oamenilor recunosc asta, însă moto-ul dumnealor este: „Va veni o zi să ne ordonăm”! Şi nu o fac!

Pilda celor 10 fecioare ne spune că toate aveau candele. Toate aveau haine de nuntă. Toate au aţâpit, şi toate s-au trezit. Numai că 5 dintre ele au lucrat neînţelept. Biblia ne zice fără chibzuinţă. Adică fără gândire, fără logică. Biblia engleză, numeşte aceste fecioare „fullish”, adică „proaste”. E o prostie să stai la 12 noaptea cu candela în mână şi să nu ai cu ce-o aprinde. E ca şi cum ai înota fără apă! E o prostie să te ridici și să predici să treacă timpul, să cânți pentru a fi văzut sub reflectoare, să dăruiești din mândrie, să proorocești din îndrăzneală sau dimpotrivă să închizi robinetul Duhului Sfânt! Blestemat este cel ce face lucrarea Domnului fără băgare de seamă!

miercuri, 3 iunie 2015

Oamenii plâng. Deseori degeaba. - de Sefora Geantă

E obligatoriu să înţelegem că nu tot ce pierdem este o pierdere.
Plus ca nimeni nu pierde pe nimeni, pentru că nimeni nu posedă pe nimeni. Nimeni nu fură pe nimeni, pentru că a părăsi e o alegere conștientă. E adevărat că oamenii pot fi influențaţi, dar depinde numai de ei dacă pleacă sau nu.

Oamenii vin și pleacă din viața noastră ca trenurile, iar în gara sufletului nu staţionează decât atât cât au nevoie. Sau cât avem noi... Și fiecare își caută gara care îi place. Unii țin cont de aspectul exterior, alții de cât de bine se simt acolo. Unii caută gări curate, sau pustii, alții preferă gările cu aurolaci. Fiecare gară atrage omul care îi seamănă, care se integrează cel mai bine în peisaj... Uneori, mai uităm bagaje prin gările altora, și le producem suferință. Iar ei se amăgesc cu speranța că într-o zi o să ne întoarcem după ele. Dar nimeni nu se mai întoarce! Și tot trecând prin zece mii de gări, ne trezim că ajungem la destinație fără bagaje. Săraci. Pentru că am pierdut totul pe drum.

Pentru întreg articolul click  SeforaSeah

luni, 1 iunie 2015

Psalm pentru părinți - de Nicolae Geantă

Bucuraţi-vă seara când în casă este gălăgie, şi nu vă puteţi odihni de râsetele pruncilor dvs băgaţi în pat. Nu-i mai apostrofaţi că nu adorm liniştiţi. Şi nici atât de repede ca dvs. Într-o zi liniştea o să vă pară înspăimântătoare! Bucuraţi-vă  când dimineaţa găsiţi o jumătate de tub de pastă de dinţi risipită în chiuvetă. Într-o zi ve-ţi găsi Colgate-ul întărit şi nedesfăcut de nimeni! Bucuraţi-vă când faţa de masă e plină de dulceaţă. Şi chiar şi atunci când gemul vă ajunge-n galoşi. Într-o zi, borcanul va face mucegai în dulap.

Video botez de Rusalii la Beiuș. Cu Vladimir Pustan & Cireșarii


Foto Botez Cireșarii Beiuș












Click toate fotografiile Aici Facebook Ciresarii