Fundaţia CIREŞARII

joi, 30 aprilie 2015

Când ne vor crește copiii

Când sunt mici ne stresează cu întrebările, cu ifosele, cu gălăgia. Nu ne găsim niciodată stiloul la locul lui, sculele la locul lor, laptopul încărcat și nici perna favorită. Rufe împrăștiate prin toată casa, paturi nefăcute, dulceață pe fața de masă nou-nouță, teniși rupți după numai două zile, caiete în dulapul de bucătărie, manuale zdrențuite sub pernă... 

Apoi urmează teribilism adolescentin. Modă deșuetă. Muzică la maxim. 7000 de sms-uri pe lună. Dimineți prelungite de somn. Duminici întârziate la biserică. Teze la mate greșite. Blugi tăiați de noi. Tricouri ude. Lacrimi. 1001 de motive să-i cerți.

Dar într-o zi pleacă. Unul câte unul. Apoi... cuib gol! Prea multă liniște. Viată de peron cu trenuri rare... 

Iertarea și recycle bin

Le spuneam azi liceenilor că iertarea făra uitare e ca și cum ștergi fișierele greșite și le duci în recycle bin. Chiar daca le-ai dat delete ele sunt încă-n computer. Dacă deschizi recycle bin-ul, un singur restore le activează ca la început. Greșelile cândva șterse vor fi din nou funcționale! Tot așa-i și cu greșelile semenilor: le poți ierta, dar le ții undeva în inimă. Oricând poți să reproșezi. Să scoți învinuirea și s-o întinzi ca rufa pe sârmă.

Când ai trimis prin delete un fișier în recycle bin ești obligat să-l mai ștergi și de acolo odată! Numai așa nu te vei mai întâlni cu greșeala. Hristos ne-a învățat ca atunci când iertăm să uităm! Folosiți deci și delete-ul iertării și delete-ul uitării.

Iertați. Apoi uitați. Apoi veți fi liberi...

Luigi Mițoi - Cum să îți schimbi tovarășul de viată

Bethany Church Chicago, 21 nov. 2014
Video by Bethany CC

Iertat, dar uitat? - de Nicolae Geantă

După ce și-a agățat trolerul cu poveri de Crucea lui Hristos și a udat mocheta de lacrimi, i-am spus unei tinere că Dumnezeu i-a primit confesiunea și e iertată de staționările pe scaunul batjocoritorilor. Acolo. În genunchi. Instantaneu. Numai că, nici familia ei, nici comitetul n-au acceptat nici pe fată, nici teologia mea! "E prea lejeră". Prin urmare ea... a plecat din acea biserică.

Ceea ce uităm noi, cotidienii celor ce fac gafe, e că Hristos iartă când îți ceri iertare. Nu stă să analizeze gravitatea. Să pună la colț inculpații. Să le facă murdăria știre can-can, apoi să-i disciplineze câteva luni. (O femeie care avea vedenii cu Hristos la rugăciune și nu era crezută de preot, a fost sfătuită să-L întrebe pe Domnul "ce păcate a făcut el săptămâna trecută". Și Isus i-a spus: "Nu-mi mai aduc aminte!"). Când iartă, Dumnezeu uită!

pentru continuare click http://www.ciresarii.ro/index.php/iertat-dar-uitat-nicolae-geanta/

marți, 28 aprilie 2015

Vladimir Pustan - Istoria unui om

Biserica Casa Tatălui Londra
25 aprilie 2015
Cântă Piți, Geo și Zaharia (Toflea)
Video by

Andrei Pleșu - Moartea, o misiune îndeplinită


Ultimul dintre cele şapte cuvinte rostite de Isus pe cruce (şi relatat doar de Evanghelia după Ioan, la cap. 19, versetul 30) este: „Săvîrşitu-s-a!” Nu e vorba, fireşte, despre consemnarea unui obştesc sfîrşit, ci despre sentimentul Celui care moare că misiunea care I-a fost încredinţată a fost îndeplinită. Care fusese această misiune?

Să ducă Întruparea pînă la capăt, să asume, pînă la ultimul detaliu, condiţia omenească. Era nevoie ca Dumnezeu să se facă om, pentru ca omul să capete şansa îndumnezeirii. Uşor de spus! Dar cum poate Dumnezeu să se facă om? Nu să „se pre-facă“, să defileze august printre creaturile Sale, ca o metaforă vie. Ci să treacă, neprotejat, prin toată mizeria omenescului: să fie hăituit, ispitit, umilit, înspăimîntat, chinuit, părăsit şi, în cele din urmă, ucis. Sunt compatibile aceste experienţe cu anvergura lui Dumnezeu? Misiunea lui Isus Hristos este să demonstreze că da. Dar, trebuie să recunoaştem,  e o misiune imposibilă. Atît de greu de imaginat şi de îndurat, încît, la un moment dat, Iisus însuşi încearcă să o abandoneze (”Fă să treacă de la Mine paharul acesta…”).

Pe cruce, nu e scutit nici de o criză a credinţei (exprimată, cu patos, printr-un citat din Psalmi: ”Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părărsit?”). 

Pentru ca temeritatea de a fi coborît în trup omenesc să fie consumată pînă la capăt, nu mai lipsea decît episodul ultim, episodul morţii. Abia dinaintea acestui episod, Iisus putea spune: misiunea Mea s-a încheiat! ”Săvîrşitu-s-a!” Pasul următor e al Tatălui şi al Duhului: Învierea, Înălţarea şi Apostolatul. Relele omeneşti pot, astfel, în sfîrşit, să primească promisiunea şi temeiul răscumpărării.

Articolul întreg îl puteți citi AICI

Tu ni Te dărui nouă - de Traian Dorz


Tu ni Te dărui nouă la toţi necontenit
şi totuşi eşti, Isuse, în veci fără sfârşit!

Fără sfârşit e Pâinea ce zilnic ne-o-mpărţeşti,
toţi ne hrănim din Tine – ci-n veci nu Te sfârşeşti.

Tu, Vinul cel din care sfinţiţi ne-mpărtăşim,
gustăm din el cu toţii - ci-n veci nu-l isprăvim.

Din Tine e Cuvântul pe care-l frângem toţi,
- ci el întreg rămâne spre fii şi strănepoţi.

Din Tine este Apa din care toţi luăm,
ne săturăm – şi totuşi în veci n-o-mpuţinăm.

Şi aerul cu care viaţa ne-o hrăneşti,
îl otrăvim – şi totuşi mereu ni-l primeneşti.

Din Tine, frumuseţea ce-n toate-o porţi spre noi,
- ci ea mereu renaşte în forme tot mai noi.

Slăvit să fii Tu, Care ne speli tot ce-i greşit
şi Care, totuşi, veşnic rămâi Desăvârşit!

Traian Dorz

Vladimir Pustan: De la Înviere la Rusalii

Biserica "Casa Tatălui", London
26 aprilie 2015

duminică, 26 aprilie 2015

Traian Dorz - ce mult se-ndreptățește omul

Ce mult se-ndreptăţeşte omul că n-a ucis şi n-a furat
Că n-a aprins la nimeni casa, că strâmb spre nimeni n-a jurat
Că n-a nedreptăţit pe nimeni, luând ce nu era al lui.
Oricând s-ar măsura cu alţii, ca el pe lume nimeni nu-i.

Se poate, n-a ucis cu parul, se poate, n-a furat comori,
Dar cu cuvântul şi cu ura el n-a ucis de-atâtea ori?
Se poate, n-a prădat avutul cel pământesc al nimănui,
Dar n-a furat el de la Domnul când dezbina lucrarea Lui?

Se poate, n-a făcut păcate cum face orice vinovat
Dar când putea să facă-un bine şi nu-l făcea, n-a fost păcat?
Când el vedea că alţii sufăr bolnavi şi singuri şi trecea
Şi-ar fi putut să facă-un bine, dar n-a făcut, el ce făcea?

Când va veni Hristos în slavă la judecata Lui
Atunci nu de păcate-o să ne-ntrebe, ci de-ale dragostei porunci
Nu pentru rele-o să ne-alunge, ci pentru binele ştiut
Putând la semeni a le face, dar noi trecând, nu l-am făcut.

O, nu te-ndreptăţi pe tine că n-ai aprins şi n-ai furat
Că este decât toate-acestea un mai amar şi greu păcat:
Acela de-a nu face bine când ştii şi poţi trăind mereu
Mulţi credincioşi o să-i alunge, pentru acesta, Dumnezeu.

Traian Dorz

sâmbătă, 25 aprilie 2015

Auzul şi Ascultarea - de Nicolae Geantă

În urmă cu ceva vreme am scris că la biserică nu putem avea urechi de cratiţă. Adică să vorbească Hristos şi noi să nu auzim ce ne transmite. Şi nici urechi de ac, să ne intre pe o parte şi să ne iasă pe cealaltă predica. La biserică nu trebuie doar să auzim, ci şi să ascultăm!

Zicea Cristi Barbosu că oamenii sunt ascultători în trei moduri: cu urechile, cu mintea şi cu inima. Toţi ascultă cu urechea, dar numai o pondere trec şi prin minte ce aud şi o alta pun la inimă. la fel ca evreii din pustiul Sinai: toţi au auzit pe Dumnezeu dar numai câţiva l-au ascultat! Cei ce-au intrat în Canaan...

Cel ce ascultă doar cu urechea pleacă acasă ca de la teatru. A auzit atâtea replici, atâtea maxime, atâtea scenarii. Dar a rămas indiferent. Impasibil. Spectator. Neatins. Ca o vecină a mea, care întrebată de o soră a noastră ce-a predicat preotul de Paşti a spus că "naiba ştie!" Ce ironie: satana e mai atent la predică decât oamenii!

Cel ce ascultă cu mintea trece la meditaţii. "Cognito ergo sum", e deviza sa. E curios la orice detaliu. Atent la fiece cuvânt. Îl diseminează, îl crapă în patru. Caută logica. Face şi teza, şi sinteza şi antiteza! În minte decât... Pentru El Dumnezeu e filosofie. Matematică. Religie. Poate deveni chiar lider religios, dar niciodată nu va fi bun samaritean.

Cel ce ascultă cu inima nu mai are stare. Simte furnicături în tălpi, foc la buzunare. Gura nu-i mai rămâne încleştată. Viaţa nu-i va mai fi aceeaşi. Teama, ura, monotonia dispar. Aleargă, slujeşte, străluceşte. El nu va rugini niciodată... Cel ce ascultă cu inima se umple de Duhul lui Dumnezeu! De cer, de sfinţenie!

Prefer ca oamenii să vină la biserică ascultători cu urechea şi să plece ascultători cu inima... Pentru Dumnezeu ascultarea e mai presus decât jertfele!

Dumneata cum pleci din biserică?

Biblia de la Blaj la 220 ani

220 de ani de la tipărirea Bibliei de la Blaj

Rod al Şcolii Ardelene, şcoală născută în sânul Bisericii Greco-Catolice româneşti din Transilvania, Biblia de la Blaj serbează anul acesta 220 de ani de la tipărire. Coborând în timp şi căutând motivaţiile care au stat la baza scrierii ei, se observă cu uşurinţă că veacul al XVIII-lea a fost pentru români un secol providenţial. Acest secol al luminilor este strâns legat de tipărirea Bibliei de la Blaj pentru simplul motiv că românii din Transilvania duceau lipsă de o Biblie care să fie a lor, tradusă de unul de-al lor şi pe înţelesul lor. Atât ediţiile latine, maghiare sau germane din şcolile frecventate de intelectualitatea românească, cât şi ediţiile slavone sau româneşti – puţine la număr şi folosite de preoţii de la sate – nu satisfăceau setea de cunoaştere şi mai ales nevoia de evanghelizare a românilor. Greco-catolici şi ortodocşi, simpli credincioşi şi preoţi, iobagi şi ţărani liberi, intelectuali şi funcţionari, cu toţii aveau nevoie de această carte. Chiar dacă în mod direct ea era folosită de cler, din paginile ei credincioşii de rând învăţau abc-ul credinţei.



Dărmăneşti (Dâmboviţa) - Nicolae Geantă şi un grup de tineri din Toflea

duminică 26 aprilie 2015, ora 18 fix
muzică, predică, lansare de carte

vineri, 24 aprilie 2015

Cu crucea în spate - de Vladimir Pustan


Tot mai puțini… Crucea e grea, drumul lung și mereu cu vântul în față. Apoi, mereu în urcare. A urca înseamnă să te jertfești, orice pisc e sever. Camus avea dreptate: ”A te sacrifica pentru ceva despre care nu știi, dar care să existe, mai întâi trebuie să mori tu”. Dar cine vrea să moară? Într-o lume în care suntem învățați zilnic să trăim. Și încă bine. Lepădarea de sine nu-i la modă, pentru că nimeni nu vrea să se despartă de nimic din ceea ce-i aparține. Nici măcar de firea pământească.
Oboseala e tot mai accentuată… Trebuie să porți singur crucea ta și nicio șansă să apară de undeva.
Simon din Cirena să te ajute. Trebuie să-și poarte și el crucea lui. Fiecare cu crucea lui.
Nimeni nu va fi în cer purtător de coroană dacă n-a fost pe pământ purtător de cruce.
V l a d i m i r _ P u s t a n 
sursa:  ciresarii

joi, 23 aprilie 2015

De ce femeile vor un timp fără bărbați

"Hai mă și tu, vreo două zile. Meriți. Îți mai speli capu' de el...", spunea o domnă bine alteia la fel de onorabilă, invitând-o nu'ș pe unde. Singură evident, fără... el.

"De ce vor femeile un timp fără bărbații lor?" e întrebarea la care aștept ca dvs să-mi răspundeți. Aș dori ca articolul acesta să-l scriem împreună... 

Nicolae Geantă - Tablouri cu mormântul gol

Sala Cireşarii, Beiuş, 19 aprilie 2015

sâmbătă, 18 aprilie 2015

Pe partea stângă a învierii - de Vladimir Pustan

Acolo au aruncat mreaja. Pe stânga. Toată noaptea n-au prins nimic. Asta pescuiești cu o undiță fără Hristos. Un nimic pescuind nimic. Erau uzi, nedormiți, nervoși, depresivi.
E greu ca pescar să asculți sfaturi de la un tâmplar.
”Aruncați mreaja în partea dreaptă”. Pentru un pescar nu-i nicio diferență dacă e dreapta sau stânga. Dar creștinii nu pot fi decât de dreapta. Dacă nu mă credeți întrebați ANAF-ul.
Când n-au mai putut ei a început să lucreze El. Se cântă o cântare eretică. ”Când nu mai poți tu, poate El”. Dar tu nu poți niciodată. El nu continuă munca nimănui.
Doar când te crezi nimic, atunci începe să lucreze cu tine. Peștii n-au fost de partea cealaltă a lacului ci a bărcii…
Binecuvântarea e mai aproape decât crezi. Cât o lacrimă în ochi, cât un genunche plecat și-o mână întinsă…
Fără Hristos și învierea Lui, viața nu-i decât o lungă așteptare cu plasele goale, pline de nimic…

vineri, 17 aprilie 2015

S. O. S.! Acum, cât nu e prea târziu... Sefora Geantă


Indiferenţa ucide. Cu sânge rece. E opusul iubirii. E mai dureroasă decât ura… E ca o injecţie cu moldamin, făcută direct în inimă. Indiferenţa se răspândeşte rapid, e tot mai des întâlnită. E o stare generală ce caracterizează societatea, şi care a început, din păcate, să afecteze şi biserica.

Mă doare starea Bisericii. Cel mai mult… Aleargă răniţii la ea, căutând alinare, şi nu-i bagă nimeni în seamă! Avem biserici cu sute de membrii, ni se predică despre iubire, cântăm „vreau să-nvăț să leg o rană”, ne rugăm să se schimbe România, și nu se întâmplă nimic… Ne întrebăm de ce nu face Dumnezeu nimic, când defapt problema e la noi. Noi astupăm izvorul binecuvântării! Cu nepăsarea noastră. Cu monotonia. Cu confortul…

E posibil să vină un om străin la biserică și din zeci/sute de oameni să nu îl bage nimeni în seamă? Normal că se poate! Încet încet am renunțat la cultul părtășiei. La 12 fix se încheie programul, la 12 și un minut deja toți suntem înghesuiți la ușă, ne urcăm rapid în merțane și fuga acasă, la sarmale și la plasma de 1 metru jumate. Fără comunicare, fără pic de sacrificiu. Cei care nu se fofilează așa repede și rămân, eventual fac vreo doua selfie-uri cu prietenii, după care pleacă cu gașca la un suc.
Și ne mirăm că suntem singuri...

joi, 16 aprilie 2015

Nicolae Geantă în Hunedoara

17 aprilie 2015, ora 18, Căminul Cultural Bucium
19 aprilie 2015, ora 18, Biserica Penticostală Betleem Orăştie

Nu-i singur Toma vinovat… Nicolae.Geantă

foto by ArtBible
A fost anatemizat de Biserica medievală. Simbol de măgar era echivalentul lui. A fost numit căpos, încăpăţânat, catâr. Preanecredincios. Sceptic. Raţionalist. Cât pe-aci să fie scos din cer... El, Toma, despre care s-a dus vestea că-i necredincios. Şi ei, Biserica, aceia care au desenat diavoli cu copite şi furci pe pereţii lăcaşelor de cult. Chip de satane în Casa Domnului! Aceia care au introdus închinarea la moaşte. Când venerarea e numai întru Dumnezeu! Biserica ce propovăduia un Hristos al iubirii şi ardea pe rug ucenicii care studiau Scriptura...

Necredinţa nu e numai atunci când vrei dovezi. Argumente. Când nu vrei să crezi nici în ruptul capului decât dacă vezi. Când declari ca Arghezi: „vreau să te pipăi şi să urlu: Este!” Necredinţa e şi când te declari credincios şi trăieşti ca păgânii. Când încerci să „apgradezi” Scriptura la propriile interese (Ce bine şti să-ţi întocmeşti căile când este vorba să cauţi ce iubeşti. Chiar şi la nelegiuire te deprinzi, striga Ieremia). Când crezi mai mult în bârfe decât în adevăr. Apoi, le răspândeşti ca pe o pernă spartă de fulgi.

O singură dată a avut nebunia Toma să lipsească de la adunare. Apoi, până în India a ajuns să îl vestească pe Hristos. O singură dată a vrut să-L pipăie pe Hristosul înviat. (Nu că n-a crezut în învierea Lui, ci că teologia învăţată în sinagogă nu credea în înviere în trup!). Apoi, a trăit fiecare secundă lângă Mântuitorul Lui. O singură dată a fost necredincios. Dar când i s-a revelat Isus nu L-a mai văzut doar Domn, ci Dumnezeu!

miercuri, 15 aprilie 2015

Unora nu le place jazz-ul - de Nicolae Geantă


"Să salte de bucurie credincioșii Lui îmbrăcați în slavă" (Psalm 149:5a)

Laudă fără bucurie. Cântări mecanice. Voci neîncălzite. Poziție de stalactită. Cu mâinile-n sân și ochii-n tavan. Drepți. Semeți. Vorba fratelui Pustan "ca plopii pe Criș". Veselie "yok", ar zice turcii. Bucurie fără bucurie. V-ați confruntat, ați întâlnit? Nu în săli de bibliotecă ci în... biserici.

Bisericile ar trebui să învețe de la stadioane, unde, atunci când echipa favorită a dat gol, în tribune începe explozia. Extazul. Săritul în picioare. Uralele. Aplauzele. Bucuria fără perdea. Pentru că publicul are inima lângă echipă. Poate cineva să stea impasibil când naționala sa a dat gol? Când sportivul preferat a luat locul unu. medalie? 

"Sunt entuziasmați frate, dar țin în ei", încearcă unii frați să explice starea de beton a bisericii 'mnealor. Bucuria asta e ca a câinilor ce nu latră. Nu pentru că nu-s răi, ci pentru că țin răutatea în ei...

Nu știm de ce, dar în biserici Dumnezeu vrea să se apropie de noi să ne viruseze cu bucurie, am tras un termopan între El și noi. El e Sfânt, ne e teamă să-L atingem. Să-L deranjăm. Afișăm aere de pioșenie. Ne dăm mai catolici decât Papa. Cântăm seci. Poți să te bucuri cu mâinile-n sân? 

Nu sunt adeptul nici pe departe a divertismentului în biserici. Nu admit nici în ruptul capului o închinare de show, cu hărmălaie "sfântă", cu țopăieli ca-n discoteci. Dar am inima strânsă când bucuria e mai mare la meciurile lui Real Madrid decât la victoria lui Isus asupra diavolului.

"Bucuria e în lume frate, la saloanele de dans". Să nu-mi spuneți că bucuria e de la Satana... Adevărul e altul: unora nu le place jazz-ul!

Nicolae Geantă - Respect şi Afectiune

...despre un el şi o ea...
 montaj by Timotei 

luni, 13 aprilie 2015

Beiuș: Vladimir Pustan a oficiat un botez cu cca 80 de candidați

Duminică 12 aprilie 2015
Biserica Sfânta Treime Beiuș
vezi şi predica video încărcată de Fundaţia Cireşarii

Hristos a înviat - de Vasile Militaru


Hristos a înviat! Ce vorbă sfântă!
Îţi simţi de lacrimi calde ochii uzi,
Şi-n suflet parcă serafimii-ţi cântă,
De câte ori, creştine, o auzi?
Hristos a înviat în firul ierbii,
A înviat Hristos în Adevăr;
În poieniţa-n care zburdă cerbii,
În florile de piersic şi de măr.
În stupii de albină fără greş,
În vântul care suflă mângâios,
În ramura-nflorită de cireş.
Dar vai, în suflet ţi-a-nviat Hristos?
Ai cântărit cu mintea ta, creştine,
Cât bine ai făcut sub cer umblând,
Te simţi măcar acum pornit spre bine,
Măcar acum te simţi mai bun, mai blând?
Simţi tu topită-n suflet vechea ură?
Mai vrei pieirea celui plin de Har?
Ţi-ai pus zăvor pe bârfitoarea-ţi gură?
Iubirea pentru semeni o simţi jar?
O, dacă-aceste legi de-a pururi sfinte
În aur măcar azi te-au îmbrăcat,
Cu serafimii-n suflet imn fierbinte,
Ai drept să cânţi: Hristos a înviat!
Vasile Militaru

Nicolae Geantă la Biserica Rugul Aprins Toflea


duminică, 12 aprilie 2015

Vladimir Pustan | De ce a înviat Hristos?

 Ciresarii Tv | 12-aprilie-2015

Înoirea învierii

Sărbătoarea învierii e sărbătoarea înoirii. Nu doar a hainelor, ci și a inimilor. Dacă sângele lui Isus spală, învierea face oameni noi.

După răstignirea Domnului ucenicii tremurau ca plopii mediteraneeni la orice adiere a preoților. Dar după ce Domnul a înviat nicio furtună satanică nu i-a mai băgat în sperieți. Neputința s-a transformat în dinamită.

Botezuri la Bărbuleşti





Hristos a înviat! – Vladimir Pustan

Învierea trebuie să ne facă mai buni, altfel a înviat degeaba…
Maria nu-L vedea pe Hristos din cauza lacrimilor, Iuda din cauza banilor, Petru din cauza fricii. Toți au fugit de lângă El, pentru că totdeauna crucile trebuie să ți le porți singur.
Învierea Lui trebuie să ne facă mai recunoscători. Până la cruce, mulțumiți-i pentru pâine, apă, soare, ploaie și încercări. A murit nu pentru îngeri ci pentru tine, buricul pământului și nulitatea universului.
Asta suntem…
Învierea Lui trebuie să ne facă oameni. Să ne ridicăm din starea de pitencatropi și să privim drept cerul.
Hristos a înviat, deci sus inima…!

V l a d i m i r _ P u s t a n

Christos a înviat – de Alexandru Vlahuţă

Şi-au tremurat stăpânii lumii
La glasul blândului profet
Şi-un dusman au văzut în fiul
Dulgherului din Nazaret!

El n-a venit să răzvrătească
Nu vrea pieirea nimănui;
Desculţ, pe jos, colinda lumea
Şi mulţi hulesc în urma lui.

Şi mulţi cu pietre îl alungă
Şi râd de el ca de-un smintit:
Iisus zâmbeşte tuturora-
Atotputernic şi smerit!

Hristos Anesti! Aleithos Anesti!

M-a întrebat un om din marea turmă
"Ţi-ai cumpărat şi tu de Paşti un miel?"
Eu gratis l-am primit cu ani în urmă
şi-n veci nu mă voi sătura de El!

Hristos a înviat! Trăieşte!
De 2000 de ani pe mulţi învie,
Din viaţa Sa, El generos, mi-a dat şi mie!
Nu doar fărâme trecătoare, ci o veşnicie!

***
notă: M-a regăsit pe 13 aprilie 1990!

sâmbătă, 11 aprilie 2015

Săptămâna Patimilor: Sâmbăta - Sabatul cu pecetluirea mormântului

Sabath-ul început imediat după înmormântarea lui Isus a fost cel mai încărcat de tensiune. În afară de Hristos, nimeni nu s-a odihnit. Maria Magdalena și Maria lui Cleopa abia așteptau să ajungă (duminica) la mormânt cu mirul. Petru și ucenicii tremurau ca iepurii în odaia de sus. Cleopa abia aștepta s-o tundă la Emaus. În tot Ierusalimul se vorbea doar de răstignire. A fost singurul sabath pe care ucenicii au dorit să se termine mai repede...

Nici marii preoți nu puteau sta liniștiți. Cu o zi înainte au dorit să-i zdrobească lui Isus fluierele picioarelor. Să-i mărească suferința. Au cerut asta lui Pilat. Dar Domnul murise prea rapid. Gândul lor fusese să ia trupul lui Isus și să-l arunce în Valea Hinom, între gunoaie, ca trupul Domnului să fie mistuit de flăcările ce ardeau gunoaiele și mortăciunile din Ierusalim și arealul adiacent! (spune W. MacDonald). Dar Iosif din Arimateea și Nicodim le-a dejucat planul! (L-a cerut de la Pilat, l-au îmbălsămat parțial și i-au făcut o înmormântare regală. 100 de litri de smirnă costau cca 10.000 de dinari! Salariul zilierilor pe 30 de ani! Giulgiul lung și lat din pânză de India costa o avere!). Prin urmare, în plin Sabath, Caiafa trimite o delegație la Pilat să pecetluiască mormântul! Cine a mai pomenit să sigilezi un cavou, să pui lacăt unei cripte? Ei n-au știut că pe Hristos nu-L putea ține nici un mormânt din lume!

"Luați o strajă!", le spune Pilat. Adică un grup de soldați. Au prăvălit piatra uriașă, au sigilat mormântul și au făcut de caraulă.

Piatră uriașă. Sigiliu la gura mormântului. Strajă romană. Domnul Isus mort așezat în criptă.Cine să se apropie să fure pe Isus? Omeneşte nici o soluţie. Dar Dumnezeu... A trimis un înger! Fulger. Cutremur. Sigilii rupte. Piatra a luat-o la fugă! Soldaţii au leşinat de frică! Hristos a înviat din morţi! Unde ţi-e boldul moarte?

A înviat Isus şi nici un Dumnezeu nu e ca El!
Trăieşte!
De 2000 de ani El înviază morţii...
N-ai vrea să-i ceri să-ţi dea "piatra" inimii la o parte?

Luncuşoara, Suceava: botez noutestamental la Biserica CDE

Biserica Creştină după Evanghelie Luncuşoara
13 aprilie 2015, ora 16

Bărbuleşti: botez noutestamental la Biserica Penticostală nr. 1

12 aprilie 2015 - la Lacul din Urziceni
cu Petrică Vasile şi Nicolae Geantă

vineri, 10 aprilie 2015

Prin România de Joia Mare

Dimineața am plecat din Arad. Primăvară în regulă. Seara, la Predeal era zăpadă. Viaţă şi moarte. Aşa se-mparte România: verzi şi uscaţi, vii şi morţi. Nu doar în cimitire. Apropos, m-a uimit afluxul românilor spre cimitire în Joia Mare. Să îngrijească mormintele, să le văruiască, să le tămâieze, să le pavoazeze cu flori. "Să dea bine la înviere", spun concetăţenii noştri. Numai că învierea se produce în Biserică, nu în cimitir! Biserică pe care o consideră sfăntă dar n-o vizitează!

Prin centrele oraşelor pe unde am trecut m-au întâmpinat o turmă de iepuri. Crucile rămăseseră singure la marginea drumului, făcând păienjeni la subţiori de aşteptare. Şi culmea, sub braţul Crucii pune umărul Hristos. Când e primejdie Isus e la datorie, iepurii o iau la fugă. Ca românii...

Am întâlnit prin România joii patimilor hiperaglomeraţie în market, ciobani cu miei tăiaţi la marginea şanţului, biserici uriaşe cu turle strălucitoare din cupru. Aur pe acoperiş. Spre seară, pe străzile oraşelor amazoane de oameni se îndreptau spre biserici. Doamne, de-ar fi denie în România în fiecare zi. M-a uimit însă să văd la poarta sălaşelor lui Dumnezeu stau etalate maşini de poliţie! Nu pentru denie veniseră gaborii, ci să potolească teribiliştii care vin prohod ca la discotecă. Pe vremea comuniştilor miliţia ne păzea să nu intrăm în biserică, azi poliţia se asigură să nu facem scandal la liturghie! Cum adică să păzească poliţia decenţa închinării înaintea lui Dumnezeu?

Am intrat pe înserat la mine în localitate. Am încetinit la maxim în faţa unei biserici tradiţionale. Afară, lângă perete ardeau doi metrii de lumânări. Prin uşă am văzut vreo 40 de persoane cântând. Restul de peste o mie făceau sarmale şi cozonaci. N-au avut timp de cugetare. La cealaltă biserică preotul a avut doar câteva persoane. "Cum să fac slujbă cu doar trei copii?" Şi are peste 1300 de inşi în parohie! Ce ciudă mi-a fost... Două sate cu spatele la Dumnezeu. La noi, la "sectanţi" nici vorbă să vină. "Am citit religie mai multă ca voi", striga un aşa-zis creştin care trăieşte în concubinaj c-o elevă!

Cineva ne-a lăsat în poartă o felicitare de la primărie. Pe faţă e un coş mare cu ouă vopsite. Pe verso e foarte blurat (şters), slab vizibil, mormântul lui Hristos cu piatra dată la o parte, iar deasupra trei cruci goale. Nimic mai sugestiv decât starea naţiunii de Paşti care umple căruciorul în mall: o cruce goală, fără Hristos!

Apropos, ce ne-ar folosi o cruce dacă nu-L avem pe Hristos!

Săptămâna Patimilor: Vinerea Neagră sau când Dumnezeu primeşte bătaie!

Când spui negru înseamnă întunecat. Închis. Fără lumină. Sumbru.

Aşa a fost ultima zi a Celui mai măreţ Om care a păşit vreodă planeta. A Dumnezeului întrupat în carne şi oase. A Singurului care călca pe mare ca pe beton.

Era întuneric adânc când Sanhedrinul L-a adus legat la judecată. Nevinovat. Ei, "parlamentul" care trebuia să facă lumină. S-au strâns la miezul nopţii deşi legea le interzicea acest lucru! L-au lovit pe Isus peste faţă. L-au judecat după mărturia unor oameni mincinoşi. Ei care trebuiau să apere adevărul. I-au rostit sentinţă de moarte! Ei care trebuiau să apere viaţa!

Apoi, înainte să crape de ziuă au bătut în geam la Pilat. "Trezeşte-te degrabă, trebuie să ne ucizi un Om!... repede, că încă n-a început Sabatul, nu e încă ora 6,00". "Răstigniţi-L voi!". "Legea noastră nu ne permite!". Din inimă am vrea, dar legislativ nu avem voie. Asta e haina religiei. Exterior alb, interior negru. Viaţă în întuneric!

L-a dat în mâna satrapilor Pilat, să- l bătă. Cu bice care la cap aveau cârlige. L-au scuipat soldaţii. I-au pus coroană de spini pe cap. L-au legat la ochi şi-l plesneau peste faţă. "Ghici, cine te loveşte Dumnezeule?". Dumnezeu vede nu doar legat la ochi, ci şi-n întuneric! (Să vă temeţi de El, nimic nu-i poate rămâne ascuns!). I-a făcut o cunună de spini. I-a schimonosit faţa Mântuitorului.Răsărise soarele în Israel, dar poporul tot intrase în noapte! "Răstigneşte-L", răsuna peste tot!

sursa foto AICI
I-au pus Crucea în spatele zdrelit. Arat de bice şi şiroind de sânge. A urcat pe via Dolorosa tot împuns, tot lovit. Un Dumnezeu care primeşte bătaie! Ce religie din lume se mai poate lăuda cu asta! L-au întins pe Cruce şi i-au bătut piroane în palme. Apoi L-au suspendat pe Mesia între cer şi pământ. Şi-au început să-L hulească! Norodul privea, fruntaşii batjocoreau. Pumnii au fost mai puţin dureroşi ca înjurătura. Cum să batjocoreşti un muribund?

L-au pus în rândul celor fărădelege. Răstignit între tâlhari. I-a smuls cămaşa şi au jucat-o la zaruri. I-au dat să bea oţet! Doar de acreală e omul în stare să-i dea lui Dumnezeu! Şi-au început să-L silească să coboare de pe Cruce. Că divolul asta dorea: să ne lase fără mântuire! Întunericul nu are mântuire!

Când Daniel era în groapa cu lei Dumnezeu era acolo, prezent, când Iosif a fost în pușcărie, Dumezeu a fost acolo, prezent, când Samson era prizonier cu ochi scoși, Dumnezeu era acolo, dar când Hristos suferea agonia Crucii pe Calvar, Dumnezeu şi-a lăsat Fiul singur! "Eli, Eli, lama sabactani!".

A făcut şoc hipovolemic. Plămânii nu mai primeau oxigen, inima nu mai avea de unde pompa sânge, rinichii i s-au blocat! Umerii i se dislocau. Chin sfăşietor de moarte. Capilarele din glandele sudoripare s-au rupt! Îngerii au îngheţat în Cer cu aripile întinse. "S-a sfârşit!". Apoi, şi-a dat duhul". Şi tot cerul s-a făcut tuş! Întuneric în milocul zilei! "Cu adevărat a fost Fiul lui Dumnezeu", a strigat un centurion roman.

Tu, ce strigi după toate astea?

-------------------------------------------------------------------------

                                               urmăreşte clipul video realizat de OtnielBn

Vladimir Pustan - ce învățăm intr-o Grădină

 9 aprilie 2015, Biserica Sfânta Treime Beiuș

joi, 9 aprilie 2015

Săptămâna Patimilor - Joi: Arginții şi strigătul lor

I se încredințase punga. Pentru că spre deosebire de ceilalți ucenici era un trezorier care știa să numere bine banii. Banii pentru misiune, pentru săraci. În alt context Dumnezeu nu are nevoie de gologani. 
A putut vedea valoarea mirului turnat pe capul lui Isus, dar n-a putut vedea adevărata valoare a lui Isus. Pentru el zornăitul din pungă suna mai puternic decât cel din inimă. Nu înțeleg de ce virusul ăsta se ia așa de rapid...

I s-a oferit un loc de cinste la Cină. La stânga Mântuitorului. În Orient a mânca pâinea cu cineva era cel mai înalt semn al prieteniei. Dar a mânca cu Dumnezeu din bol e să te identifici cu El. Să-i fi nu doar prieten, ci parte. Cina Domnului e contopire cu El.
Deși trădase, a jucat rolul unui actor ipocrit. A acceptat și invitația la masă dar și punga vrăjmașului. Duplicitate de pocăit cu numele. Dumnezeu însă vede în ascuns. La masă n-a fost divulgat de Rabuni. I s-a întins chiar prima bucățică. A avut de ales între har și judecată. A respins harul și a ieșit afară. Era întuneric. Și pe strazi, și în inimă.


Ce Paradox. Să ai numele Iuda (Lăudat sa fie Domnul) și să devi simbolul trădătorilor!
După ce a plecat Iuda, Hristos a instaurat Noul Legământ. Masa Domnului e contopire cu El. E fără iude! 
Ucenicii au ales de bună voie împărtășitea. Iuda și-a ales singur ștreangul. Si cu cei 30 de arginți murdari, câștigați din vânzarea lui Isus, i s-a cumparat un... cimitir!
Feriți-vă să participați în chip nevrednic la Cina Domnului! 


Patimile lui Hristos - de Vladimir Pustan


A făcut multă vâlvă filmul lui Mel Gibson. Nu ştiu motivele pentru care s-a apucat de treaba asta. Răutăcios, mă gândesc că, oricum, cel puţin financiar, a meritat efortul. Am văzut filmul „piratat”, înainte cu o săptămână de a apărea pe ecranele româneşti.
N-a plăcut evreilor filmul, pentru că de două mii de ani tot ce-i cu privire la Isus nu le place.
N-a plăcut catolicilor filmul, pentru că Maria L-a sărutat pe picioarele răstignite şi s-a umplut de sânge pe buze. Hristos avea voie să fie stâlcit în bătaie, dar imaculata fecioară n-avea voie să fie atât de umană.
N-a plăcut ortodocşilor filmul, că n-a avut nici o liturghie în el şi a fost făcut de imperialiştii americani ahtiaţi după bani.

Salutul Crucii


Sunt indignat (şi nu numai eu) zilele acestea, nu doar că mall-urile sunt pline cu iepuri de Paşte, că la şcoală învăţătoarele pun copiii să deseneze iepuri şi să coloreze ouă, că toate felicitările pascale reproduc urecheați, dar şi de faptul că în oraşele României ortodoxe au apărut să ne salute iepuri uriaşi în loc de Crucea lui Hristos!

Cum adică de Paşti să mă salute un iepure? Cum poate să mă felicite şi să îmi ureze succes? Să mă facă mai bun şi să-mi şteargă păcate. Să mă vindece de boli şi să-mi păzescă copiii. Să ferească ţara de molimi, de catastrofe? Să îndrume conducătorii ei? Ce gogoașă ieftină! Ce minciună sfruntată! Și Crucea, Adevărul… să fie abandonată! Uitată.

miercuri, 8 aprilie 2015

Săptămâna Patimilor: Miercuri – Revoltă împotriva lui Mesia

Autor: Johnathon Bowers

„Atunci Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, s-a dus la conducătorii preoţilor ca să-L dea pe mâna lor.” (Marcu 14:10)

Preoții cei mai de seamă L-au vrut mort. Dar ei nu-L puteau ucide în aer liber. Nu, oamenii L-au plăcut prea mult. Și imaginea lor publică era deja destul de fragilă. Isus a văzut asta.  Curățirea Templului. Pildele. Rezolvările Lui istețe la orice capcană verbală pe care ei ar fi putut s-o scoată înainte. Aveau nevoie de o modalitate de a se năpusti asupra Lui în particular. Și trebuiau să o facă rapid.

Tot articolul Aici

Isus a anulat lista

Cum te-ai simți dacă o listă cu toate slăbiciunile tale ar fi postată așa încât toată lumea ar vedea-o, inclusiv Hristos Insuși ? Da, Hristos a consemnat deficiențele tale. Și da, acea listă a fost făcută publică. Dar tu nu ai văzut-o niciodată. Vino cu mine pe dealul Calvarului. Privește cum soldații Îl împing pe Tâmplar la pământ și-I întind brațele pe cruce. Unul dintre ei apasă cu genunchiul pe unul din brațe și înfige un piron în mână. Isus Își întoarce fața chiar în momentul când soldatul ridică ciocanul să-I bată acel piron în palmă.. N-ar fi putut Isus să-L oprească? Prin ochii Scripturii vedem ceea ce alții au ratat, dar Isus a văzut. Coloseni 2:14 spune „ A şters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră şi ne era potrivnic, şi l-a nimicit, pironindu-l pe cruce.”  

de Max Lucado
click AICI

marți, 7 aprilie 2015

Săptămâna Patimilor - Marți, Autoritatea lui Hristos și habarniștii


Orbii căutau vedere. Șchiopii un sprijin. Săracii mâncare. Gloatele un Împărat. Păcătoșii un Mântuitor. Dar fariseii căutau contre. Faulturi în careul religiei...
Marțea dinaintea răstignirii, "preoții cei mai de seamă, cărturarii și bătrânii au venit deodată la Isus". Ei, experții Legii, delegația ritualiștilor, nu concepea ca cineva să vorbească în Templu fără aviz de la Sanhedrin. "Cu ce autoritate faci aceste lucruri, Isuse?" Dacă va răspunde că e Mesia, îl vor aresta pe loc. E blasfemie! Dacă va răspunde că de la El putere, e erezie! Îl vor declara megaloman periculos. Și-L vor prezenta lui Pilat. Acum sigur îl vor prinde...
Dar Hrist îi pune în dilemă. "Vă spun, dacă răspundeți cu ce putere lucra Ioan?". Dacă ziceau că era de la Dumnezeu, trebuiau să justifice de ce nu l-au primit! Dacă ziceau că era de la oameni, că n-ar fost divin Botezătorul, riscau să fie linșați de mulțime! "Nu știm". Era răspuns fals, ca ei. Știutori de religie dar habarniști de Dumnezeu. "Nici Eu nu vă spun!" 
Rugați-vă ca Dumnezeu să nu țină tainele Sale ascunse de noi! Putem să stim 

Aldești și Ghioroc (AR): Eveniment evanghelistic și lansare de carte cu Nicolae Geantă și Onisim Botezatu


Christian Crăciun - Timpul pascal

Pentru creștinii de orice confesiune săptămîna dintre Florii și Paște are o încărcătură aparte. Însuși faptul că nu totdeauna această Sărbătoare cade la aceeași dată pentru toate bisericile creștine mi se pare a avea un sens ascuns. Multă lume pare derutată de această diferență calendaristică. Mi se pare că ea ascunde o semnificație profundă. Ne spune – tocmai – că timpul civil, cotidian, cel marcat de ceas și de calendar este înlocuit cu un alt fel de timp. Timpul liturgic al „deniilor” (zilelor), al coborîrii în adîncul propriului suflet pentru a vedea ce este curat și ce s-a murdărit în el. Timpul curățeniei nu numai la propriu – în casă și ogradă – ci, mai ales, în suflet. Asta a fost Paștele în lumea tradițională. Paștele cel fără „iepuraș” și ouă cît fațada de bloc. Una dintre cărțile fundamentale ale creștinismului se numește Imitatio Christi (Urmarea lui Hristos), tare iubită de strămoșii noștri, are multe traduceri în „limba vechilor cazanii”. Această Săptămînă Mare este una în care cată să-l urmăm mai atent pe Hristos, să fim alături de El pe drumul patimilor pentru a fi alături de El la Înviere. De aceea în acest septimiu timpul curge altfel. Dacă nu suntem alături de el pe Golgota, degeaba ne este. Ne pregătește acest interval pentru trecerea pe sub sfîntul Aier, dincolo de timp. E prea abstract?
--------------------------------------
...de-sacralizarea Sărbătorii vine și din intensa ei comercializare. Mai supărătoare chiar la Paște decît la Crăciun. Crăciunul e legat de copil, de unde seria: jucării, daruri, dulciuri, bucurie. De aici pînă la comerț nu e decît un pas. Paștele înseamnă însă Patimi, Crucificare, Moarte, Înviere. Nu poți face comerț din toate acestea și atunci ele sunt pur și simplu complet ignorate. Se inventează „iepurașul” care nu are evident nicio legătură. Pentru a induce o falsă stare de „fericire”, bazată exclusiv pe ghiftuire. Paștele vorbește despre lucruri pe care lumea modernă le ascunde cît mai adînc sub obroc. Este timpul propice revelației. De aceea timpul acestei săptămîni e, cum îi spune și numele, „mai mare”. Mai dens adică, mai plin de sens. Vestea cea bună este că timpul nu există pentru omul liturgisit și împărtășit. 

Pentru tot articolul faceți click Oglidadeazi

Cu pași repezi, către final... (fragment) - de Sefora Geantă

Nu cred că viața e cel mai mare dar pe care îl primește omul, ci libertatea de a face ce vrea cu ea. Numai că, liberul arbitru este, totodată, și cel mai mare blestem al omenirii.
...................
O viață irosită e una în care alergi după plăceri. După bani. După faimă. Viața nu-i ca matematica. Degeaba tot aduni. La sfârșit îți va da tot cu minus...

O viață irosită e o viață petrecută căutând fericirea la capătul pământului, când defapt ea e la o atingere de mână distanță de noi.

O viață irosită e o viață în care încerci să amâni sfârșitul. Tot fugind de ce va fi, uiți să te bucuri de ce este.

O viață irosită e o viață în care nu lupți pentru nimic de teamă să nu pierzi. În care te lași purtat de valuri, cu speranța că, poate, într-o zi, te vor duce ele la țărmul 
..............................

Pentru întreg articolul click

luni, 6 aprilie 2015

Săptămâna Patimilor - Luni, smochinul dezastru


A fost sădit la marginea drumului. Să fie văzut de toți trecătorii. Admirat. Și să hrănească pe oricine cu roadele sale. "Bacurate" îi ziceau evreii, adică "pâinea de pe câmp a călătorului". Fusese ales din cel mai bun soi: dintre smochinii care rodeau timpuriu, în aprilie. În Israel era considerat cel mai frumos dintre pomi. Era tezaurul țării. Mândria ei. Dar ce ghinion: mândria nu poate fi rod! 
Ca un smochin cu frunze abundente și fără rod este creștinul care n-are fapte. Mândru de religia sa, dar nehrănitor. Fără rod credinta sa e o reclamă falsă. Face paradă. Ritualuri, sărbători, ceremonii. Dar viață lipsă. Fără rod creștinul nu-și atinge scopul. Iar întâlnirea sa finală cu Hristos va fi... dezastru! 
Astâmpărați foamea după Dumnezeu a oamenilor din jur! Fiți plini de suc și verzi! Hristos vine să vadă rodul când nici nu ne așteptăm! 
Doamne fă-ne pâine pentru călătorii spre Cer! Că mulți îți sunt flămânzii!


Citește AICI întreaga cronologie biblică a Săptămânii Patinmilor

Vladimir Pustan - Sărbătoare și lacrimi

Biserica Sf. Treime beiuș, 5 aprilie 2015
Video by Ciresarii

duminică, 5 aprilie 2015

Regele meu!

video by astapass

Lacrimi de Rege

Text - Luca 24:41

1. Isus vrea sa aduca pacea si evreii ii declara razboi

2. Isus accepta sa se faca cunoscut si Israel vrea sa-L treaca in anonimat

2. Isus vrea sa aduca neprihanirea prin jertfa sa si evreii o refuza

Atunci, de Florii, Regele a plans sa nu mai plangem noi niciodata!
Tu il accepti ca Rege?

sâmbătă, 4 aprilie 2015

Mireasa de Florii - de Nicolae Geantă

Zgomot. Forfotă. Mulțimi. Finici. Osanale. Strigăte de bucurie. Miros de aprilie. Dar și mulți ochi invidioși. Fariseism autosatisfăcut săgetând invidie printre garduri. Mirele călare pe-un măgăruş. "Nu te teme fiică... Vine, vine la tine!". Exact de pe dealul de unde se retrăsese Șekina cea sfântă cu ceva sute de ani în urmă.

Mirele se oprește pe deal. Înlăcrimat. Face un semn cu mâna. Popoarele tac. Ce poți să faci în fața unui Rege care plânge? Își rotește privirea spre fiica Sionului, cea mai răsfățată Mireasă a lumii. Ea e în vale. E pregătită de nuntă?  "O, de ai fi știut tu clipa cercetării?"

Mireasa râde. Își ridică voalul. Fața, fața ei, e zbârcită. E o expresie de retor fără răspunsuri. "Cine este Acesta?", se mira fiica Sionului ai căror ochi erau împiedicați să-L vadă? Orbire care o  împiedicau  să-L îmbrățișeze, să-i iasă înainte cu inelul pe deget. Să-i cadă la picioare, în leșin.

El plânge pentru ziduri. Ea stă ascunsă îndărătul porții! De ani de zile îl așteptase. El e gata s-o strângă la piept, s-o vâre în sân, s-o pitulească sub aripi. Ea e gata de primire? Să-i pavoazeze un drum cu trandafiri? E gata să-L sărute "cu sărutările gurii ei?". Ori e gata să-L... răstignească?

Orăştie: Nicolae Geantă şi ADONIA la Biserica Baptistă Harul


Cu mic defect !

"Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum va iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi." Coloseni 3:13


Majoritate marilor magazine au un departament cu produse pe a căror etichetă scrie: "Aşa cum se găseşte", "uzat" sau "puţin asimetric". Acestea pot avea o pată care nu mai iese, un mâner lipsă ori un picior şubred. Nu ţi se spune unde este defectul - trebuie să-l cauţi - iar produsul odată cumpărat, nu mai poate fi returnat sau schimbat, iar banii nu se mai restituie. 

Opreşte-te şi priveşte în jur. Viaţa se desfăşoară într-un astfel de departament. Gândeşte-te la cei pe care-i cunoşti şi-i iubeşti. Nu sunt "puţin asimetrici"? Un "defect" aici, o mică dâră de decepţie acolo, un temperament vulcanic sau o atitudine pasivă sau agresivă... 

Dacă eşti în căutarea perfecţiunii, ai greşit raionul! Singura modalitate prin care poţi avea o relaţie cu cineva este să iubeşti acea persoană "aşa cum se găseşte". Nu crede mitul care spune că majoritatea oamenilor sunt normali (orice ar însemna asta) cu excepţia celor din viaţa ta. Datorită acestor concepţii eronate relaţiile devin o tentativă neîncetată de a-i corecta şi controla pe ceilalţi sau de a pretinde că sunt ceea ce nu sunt. Thomas Merton a spus: "A iubi înseamnă a permite celor dragi să fie exact ceea ce sunt fără a încerca să-i distorsionăm pentru a se încadra în tiparele noastre. Altfel iubim doar reflecţia propriei noastre persoane în ei". Garantul maturităţii reprezintă admiterea faptului că nimeni nu este perfect şi iubirea semenilor în ciuda neajunsurilor lor.

Pavel a spus: "... iertaţi-vă unii pe alţii...", iar atunci când descoperim greşelile altora, nu vom fi dezamăgiţi. însă mai există un lucru ce trebui învăţat. Care este acesta? Şi tu eşti parte a raionului produselor cu defecte!

vineri, 3 aprilie 2015

Prietene, sunt veacuri - Traian Dorz

Prietene, sunt veacuri de când un chip de fum
a scris aceste lacrimi ce tu le cânţi acum,
demult e iar ţărână condeiul ce le-a scris
şi visul ce le-atinse demult e iarăşi vis!

S-a reîntors în sine cuvântul liniştit
ca raza iar în floare când fructul s-a-mplinit,
ca norul iar în mare când rodul şi-a adus,
- dar Harul şi Iubirea din ele n-au apus!

Lumina şi Iubirea ţi-aduc acest mesaj
răzbind prin Timp şi luptă cu neclintit curaj,
tot ce-i din ele-n tine va tresări cântând
şi-acelaşi duh va creşte şi-n tine-acelaşi gând.

Deschide-ţi larg fereastra spre-aceste dragi grădini,
cu-a suta primăvară ţi-aduc aceiaşi crini,
aceleaşi raze calde şi-acelaşi cer deschis
înveşnicite-n ele, din clipa când s-au scris.

Priveşte-mi-le tainic şi-atinge-le pios
că e sfântă şi eternă iubirea lui Hristos!


Cele mai vizitate bloguri creștine în luna martie 2015

239.339 - crestintotal.ro / pozitia 150 topzelist
220.000 – rodiagnusdei.wordpress.com / pozitia 795 topzelist
107.000 - stiricrestine.ro / pozitia 84 topzelist
87.000 – barzilaiendan.com / pozitia 550  topzelist
61.000 – suceavaevanghelica.wordpress.com / pozitia 777 topzelist
46.000 – mariuscruceru.ro / pozitia 76
43.400 - totalschimbat.ro / pozitia  694 topzelist
36.000 – romaniaevanghelica.wordpress.com / pozitia 322 topzelist
30.000 – penticostalismulazi.wordpress.com / pozitia 7406 topzelist
22.000 – grupecopii.wordpress.com / pozitia 3567  topzelist
19.000 – adamaica.wordpress.com / pozitia 392 topzelist
16.000 – disa-amestecate.blogspot.com / pozitia 2357 topzelist
15.000 – nicolaegeanta.blogspot.com / pozitia 628 topzelist
14.000 – lascaupetru.wordpress.com / pozitia 695 topzelist
13.000 – dorupope.com / pozitia 409 topzelist
12.000 – vaisamar.wordpress.com / pozitia 365  topzelist
10.000 – istorieevanghelica.ro / pozitia 1504 topzelist

- ciresarii.ro / poziția 264 topzelist
-----------------------------------------------
* note: - numărul de accesări a fost contorizat de Alin Cristea și parțial de mine (5 site-uri)iar poziția în top de Nicolae Geantă
         - blogurile contorizate au peste 500.000 accesări. Blogul meu are aproximativ 370.000.