youtube

miercuri, 11 martie 2015

Cu timiditate spre voi, o floare... de Vladimir Pustan

Sunteţi mai multe prin biserici pentru că şi la crucea lui Hristos aţi fost. Proporţia e aceeaşi de la Golgota. Să fie de vină sufletul? Inima? Mintea? Cele mai multe n-o să primiţi nici o floare primăvara asta. O parte din voi n-aţi primit nici o floare toată viaţa. Nici măcar buchet de nuntă n-aţi avut pentru că era lumesc; am văzut poze de nuntă cu mireasă ce ţinea o Biblie în mână în loc de flori. Probabil că rămăsese în urmă cu studiul… Ne purtăm aspru cu voi pentru că fiecare celulă masculină ţipă de durerea izgonirii din rai. Suntem neîmpăcaţi cu gândul că stăm cu picioarele în zăpada din martie, când puteam privi răsăritul de soare prin vitraliile veşniciei.

Eu cred că Adam a ştiut ce face… S-a aruncat deliberat în hău, doar ca să rămână lângă Eva cea neascultătoare. Păcatul lui a fost cu mult mai mare pentru că a fost premeditat, dar dragostea transcende raţiunea teologică. Nu pot să vă văd decât ca pe tovarăşe de drum, în drumul retur spre împărăţia pierdută şi recâştigată. Am o mamă, o soţie şi o fiică şi mii de surori de credinţă sfântă. Sunt bucuros că vă am aproape şi trist că nu pot să vă aduc personal câte o floare ruptă din ogorul cerului; o floare îngheţată de cireş prost, ce s-a grăbit să se deschidă, lesne încrezător, înaintea surâsului perfid al iernii neplecate. Iertaţi-ne pe noi, neamul bărbătesc de pe planetă, pentru că suntem ipocriţi şi mincinoşi. Până să vă câştigăm inimile vă promitem luna de pe cer cu stele cu tot şi apoi uităm să vă dăruim măcar un zâmbet pământesc, măcar o vorbă bună, măcar o floare de pe câmp.

Am să mă rog lui Dumnezeu când am să ajung în cer să mă facă grădinarul raiului şi când îngerii n-o să observe, am să rup câte o fl oare pe furiş şi o să v-o dăruiesc. Cui? Că în cer n-o să mai fie nici femei, nici bărbaţi.
Iar era să fac o promisiune aiurea…

Vladimir Pustan, Trădată, iubirea trecea

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu