E bine să ai amintiri. O memorie bună şi clipele de neuitat
pot face ceea ce, poate că, prezentul nu reuşeşte de cele mai multe ori – să
aducă fericirea. Însă fie că vrem să recunoaştem sau nu, fericirea adusă de
amintiri e doar aparentă, de scurtă durată, ca bateriile chinezeşti.
Pentru că omul îşi aminteşte trecutul numai când e
nemulţumit de prezent. Şi oricum, nu există fericire de care să îţi aminteşti
fără tristeţe.
E adevărat, istoria e presărată cu fapte mari. Lupte
câştigate, invenţii utile, vieţi schimbate, faimă.
Dar istoria contabilizează numai finalitatea. Numai
rezultatul. Am câştigat, sau am pierdut. Am învins, ori am căzut răpuşi de
sabia duşmanului. Uneori, chiar de propria noastră armă.
Cei din viitor nu vor ştii niciodată prin ce au trecut
soldaţii. Pentru că nimeni nu le numără lacrimile, dezamăgirile, tristeţile.
Nici chiar bucuriile. Doar modul în care încheie lupta are importanţă.
Sfârşitul decide care sunt eroii şi anonimii, vitejii şi laşii. Pentru că modul
în care termini cursa, e mult mai important decât modul în care o începi.
pentru continuare faceţi click seforaseah
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu