Fundaţia CIREŞARII

miercuri, 31 decembrie 2014

Dirigenţie pe un peron - de Nicolae Geantă

Un an întreg am fost îmbulzit pe peronul vieții de indivizi care așteptau veseli sau buimaci, carismatici ori tăcuți ca melcii, trenuri care parcă întârzie să apară. Ori vin prea devreme... Am învățat că prea ades ne prind pe picior greșit. Cehov zicea că nu mergem înainte din dragoste de viață, ci pentru că nu avem încotro. Înapoi nu putem da. Căci în trecut nici Dumnezeu nu mai schimbă nimic...

Pe peronul lui 2014 am văzut mulțimi de călători grăbiți cu valize de aceleași dimensiuni. Numai că unii știu să împacheteze frumos și le încap mai multe lucruri. Și m-am gândit că așa-s și zilele. Egale pentru toți. Doar lucrurile fără valoare le fac prea strâmte. Încă nu înțeleg de ce le umplem cu deșeuri...

În fața gării șerpuiește calea ferată. Cele două linii vin și se duc păstrând același ecartament. Deși nedespărțite nu se sărută niciodată. Privindu-le, îmi vorbesc că nu putem separa răul de bine. Ambele sunt componente ale vieții, zicea Rick Warren. Deci trebuie să suportăm și răul. Și să-l învingem prin bine...

Zilnic se colora peronul cu indivizi. Un puzzle uriaș. Cei mai mulți pașnici. Gândind doar la problemele lor. Au trecut pe lângă ceilalți ca pe lângă statui. Unii au stat tolăniți pe bănci, la lumina reflectoarelor, șușotind. Ascundeau ceva. Alții au facut o gură ca sirenele în port. Cine n-are importanță și-o dă! O sectă de perturbatori mi-au lovit nevinovați niște prieteni. Chiar nevinovat să fii, lovitura tot doare.

Dimineața am încercat să le cânt de bucurie. Nu m-au ascultat. Seara am vrut să le predic de jale. Nu le-a păsat. Au fugit ca furnicile zgândărite. Am învățat că cel ce fuge de Dumnezeu dimineața cu greu îl va găsi în timpul zilei!

Cineva m-a întrebat cât e ceasul. Avea și el unul dar nu-i mai funcționa decât minutarul. Prin urmare timpul a încetat să mai curgă normal, vorba lui Paler. Am învățat atunci că fără limba mare, adică fără Dumnezeu, mersul minutelor poate deveni zadarnic.


Ca și dumneavoastră aștept 2015 tot pe un peron. Acolo Dumnezeu ne face orele de dirigenție. Zi de zi ne învață un singur lucru: să nu urcăm în trenuri greșite!

Nicolae.Geantă

La sfârșit de an – Vladimir Pustan

S-a mai dus un an. De la noi s-a dus pentru că Dumnezeu e dincolo de timp. Noi încă mai suntem în el.
Ne numărăm anii, orele, minutele, secundele. Numărăm și nu folosim. Cei care pierd timpul, de obicei, se plâng că nu le ajunge.
Totul curge, vorba lui Heraclit, nu ne putem scălda de două ori în același râu. De aceea trebuie să întrebuințăm timpul nu să-l petrecem.
A fost un an. Perioadă de 365 de dezamăgiri sau 365 de oportunități.
Unii cred că s-au născut prea devreme, alții cred că s-au născut prea târziu. eu cred că m-am născut la timp.
Ce a fost a fost  și va mai fi ce se cuvine.
Un an mai bun tuturor. Dacă va mai fi.

V l a d i m i r _ P u s t a n

sursa: Ciresarii

Un An Nou binecuvântat!


marți, 30 decembrie 2014

2014 - de Florin Ianovici

Maleahi 3:16 "Atunci şi cei ce se tem de Domnul au vorbit adesea unul cu altul; Domnul a luat aminte la lucrul acesta şi a ascultat; şi o carte de aducere aminte a fost scrisă înaintea Lui, pentru cei ce se tem de Domnul şi cinstesc Numele Lui."

Roxana are bucuria unui copil și zâmbetul unei zile de mai. Nimeni nu s-a mirat când a ales să cănte în cor. Cântecul și Roxana se împletesc în mod natural.

În august își programase nunta când cancerul a lovit necruțător. Am rămas fără cuvinte. Când m-am rugat pentru ea i-am spus să creadă că Dumnezeu o vindecă. M-a privit și mi-a spus: ,,dacă dumneavostră îmi spuneți că Dumnezeu mă vindecă, eu cred’’.

Toată biserica s-a rugat și a postit pentru ea. Dani, logodnicul ei, nu a dat niciun pas înapoi. Cea mai mare minune în viață este aceea de a purta chipul lui Hristos. Dani este o minune de om.
Nunta lor a fost atât de frumoasă…!

După tratament și operație, după o luptă în rugăciune și post a venit și vestea de final de an: nicio urmă de cancer nu s-a mai găsit. Ne-am rugat cu lacrimi și am înălțat steagul biruinței printre credincioși. Am fluturat steagul birunței și pentru Gabriela și pentru Toni…! Dumnezeul nostru face minuni.

Multe s-au întâmplat în acest an dar nu îmi aduc aminte decât de biruințele Lui. Ochii mei au văzut minuni în rugăciuni ascultate, în izbăviri miraculoase și mai ales în purtarea Lui de grijă.

Singurul care a fost lumina anului 2014 este Dumnezeu. Vorbiți între voi și priviți spre Dumnezeul care ne-a purtat în carul Lui de biruință. Vestiți lucrările Lui și lăudați numele Său.

Vă prețuiesc și vă doresc în 2015 ca mâna bună a Domnului Hristos să fie cu și peste voi!

luni, 29 decembrie 2014

Lecţii din 2014 - de Sefora Geantă

Viața e ca o nuntă dintre o fată săracă și un mire bogat, iar moartea este momentul în care tânăra își schimbă domiciliul, se mută la soțul ei. Uneori nimerește într-un loc mai bun, alteori nu.

Amintirile sunt moliile sufletului. La început par fluturi frumoși, dar cu timpul, lăsate libere, ajung să distrugă tot ce găsesc în jur.

Uneori alergăm după comori inexistente. Le-au găsit alții și le-au dezgropat cu mult înaintea noastră.

Glia e mai statornică decât oamenii - în ea semeni grâu şi tot aia seceri. În oameni semeni iubire și riști să seceri ură, sau mai rău… indiferență.

 Când ești tânăr și hainele îți vin bine, nu ai bani să le cumperi. Când ai bani să le cumperi,,, nu te mai încap.

 Îngerii adevărați nu-și dau arama pe față. Sunt smeriți și tăcuți. Nu se laudă niciodată cu ceea ce sunt. Cei care o fac, cei care-și dau în petec cu puterile lor, tare mă tem că... nu sunt îngeri.

 Înainte să te enervezi, gândește-te dacă se merită să îți vinzi pacea pentru un lucru așa banal.


Este mult mai ușor pentru un bărbat să facă mușchi decât pentru o femeie să slăbească. 

pentru întreg articolul click seforaseah

Vladimir Pustan | Cu degetele în priză

| Ciresarii Tv | 28-decembrie-2014 | 

Vladimir Pustan | Povestea unui creion

 Ciresarii Tv | 28-decembrie-2014

duminică, 28 decembrie 2014

Rouă pentru Suflet - Fii gata (colaj)

De ce să merg la biserică

De multe ori bisericile noastre sunt pline pe jumătate sau aproape goale. Nu doar tinerii, dar și adulții lipsesc de la programe, de la seara de rugăciune sau trag chiulul la Cina Domnului. Unele biserici au puțini membrii duminica dimineața ("e problemă cu sculatul frate"), altele seara. Sunt destule biserici care seara nu mai fac program! Unii nu au adunare în seara de 31 decembrie, alții în dimineața de 1 ianuarie...

Un studiu făcut în bisericile din USA ne arată că săptămânal merg numai 40% din membrii la biserică. La noi, statisticile arată 22% din populație (nu știm însă cât la sută dintre evanghelici). În acest ritm, americanii închid anual între 4000-7000 de biserici! Iar între 2010-2014 în peste jumâtate din bisericile americane nu s-a adăugat nici măcar un membru! Mai mult, cca 3 milioane de evanghelici americani au părăsit bisericile declarându-se neafiliați!

Un prieten al meu, a spus că în Olanda în ultima vreme s-au închis 4000 de biserici protestante. În Irlanda, Suedia etc. Bisericile se închid din lipsă de membrii! În România, duminica dimineața mii de biserici ortodoxe au la slujbă enoriași ce pot fi numărați pe degete!

De ce să mergem la biserică? Pentru a asculta Cuvântul lui Dumnezeu, pentru a ne ruga împreună cu frații, pentru a participa la Masa Domnului, pentru a fi împreună cu sfinții (ei nu sunt omniprezenți ca Hristos). Și, pentru a crește copiii în respect față de Creatorul lor. Statisticile spun că atunci când ambii părinți merg la adunare regulat, 72% din copii merg împreună cu ei, dacă numai tata e creștin practicant, 55% din copii merg la biserică, dacă doar mama merge regulat la adunare, numai 15% din copii îi urmează exemplul!

Suntem responsabili de viitorul bisericii. Cum participăm noi așa vor participa și copiii noștrii! Cât timp alocăm bisericii, atât timp alocăm părtășie cu sfinții. De fapt cu noi înșine!

Anul trecut am fost de 251 ori la întâlniri (n-o spun ca o mândrie, ci ca o motivare). De 230 ori am predicat! Azi e ultima duminică din 2014.  La 10 merg pentru a 275-a oară la părtășie. (Nu cred că am fost de 10 ori anul ăsta fără să predic!). Și totuși, mă simt așa de neputiincios. Aș fi putut mai mult. Cu cât mergi mai des la biserică, cu atât vezi mai bine ceea ce îi lipsește!

Nu lipsi de la biserică! Fiecare popas e o intrare în Casa lui Dumnezeu. Intrând în Casa Lui, va intra Hristos în casa ta! Garantat 100%.

sâmbătă, 27 decembrie 2014

Jurnal de Antiohia

Duminică noaptea am dormit iepurește. Poate și din cauza grijii față de Adi Hentea. (Îngrijorarea însă e depărtare de Dumnezeu). Adi a plecat singur cu trenul din Arad, la 0,30. Pentru oameni de vârsta sa nu-i o problemă să circule singuri, noaptea, pe Inter City. Pentru Hentea e eroism. Pentru că știți deja: nu vede! Normal că trenul a avut întărziere... O oră până la Sinaia. Când am coborât din mașină tocmai oprise trenul. Era 11,30. Adi Hentea mă aștepta pe peron.

După 12 eram acasă. Simplitatea lui Adi Hentea m-a uimit. Dar și credincioșia lui. Am învățat de la el în două zile cât dintr-un manual întreg. Pe drum am vorbit că uneori suntem criticați cum arătăm la amvoane: cu bărbi, cravate, Serousi, ceasuri, chelie ori plete... Mi-a spus că pentru el nu-i o problemă cum arată oamenii din biserică. Fiindcă nu-i vede. Așa ar trebui să fim și noi pentru alții: orbi! "Nu știam că Gliga are părul mare, dar mi-au zis alții!".

La 14,30 am plecat la București. Adi Gliga ne aștepta deja cu băieții, cu Band-ul. Venise de duminică seara din Banat. A avut, în decembrie, în fiecare seară concert. E ora 18,00 și n-am început. "La Bucuresti se mai întârzie", ne-a încurajat Dani de la Antiohia, organizatorul. Le-am dat sfertul academic. A venit și Alin Jivan cu soția. Florina e însărcinată în luna opta. Mi-era tare dor de ei. Sunt hotărâți: nu vor să cânte!
A început Crăciunul Tinerilor. Cu creștini după Evanghelie, penticostali, baptiști, carismatici, oameni din lume. Adi Hentea a cântat 6 piese. Aplauze! Bucurie. La invitația lui Dani Ciucur și insistențele lui Adi Gliga, au urcat în scenă Alin și Florina Jivan. Au voci superbe! Apoi a predicat Nicolae Geantă. Despre "Închinare la iesle": înainte de iesle trebuie să treci pe la Scriptură, la iesle nu mergi fără daruri - închinare și cu buzunarul, de la iesle pleci acasă pe alt drum, schimbat. A urmat recital Adi Gliga. Ajutat de Ionuț la chitară, Adi la pian și Sami Ciuculescu la tobe. A fost ca la Betleem: cor îngeresc! Lacrimi, schimbare...

Am terminat după 20,40. Cântăreții au fost asaltați: foto, autografe, discuții, îmbrățișări. Chiar un tip de pe la X-Factory a venit să vorbească cu Adi Gliga. Adriana a dorit s-o colindăm pe mama sa. Cu Gliga, Hentea și Band-ul. Plus fetele mele. 10 înși. Am traversat o jumătate de București. Adriana conduce ca la raliu. Am ajuns dincolo de Berceni. I-am spus lui Hentea că văd deja chirilice bulgărești! Ne-a așteptat nu numai mama și tatăl Adrianei, dar și frații, mătușile și niște vecini. Cu pizza caldă! Să tot colinzi așa! Adi Gliga și Adi Hentea au dat recital. Nu i-am auzit niciodată cântând mai bine colinde. Poate scena îi face mai sobrii...

După miezul nopții am ajuns cu Adi Hentea prin... Ferentari! Ne-a cazat un unchi al Adrianei. La 1,30 fratele Corneliu încă mai avea de povestit minunile lui Dumnezeu. Eu îl ascultam, Adi nu prea... Adormise.

Vladimir Pustan | La capăt de stea

| Sala Cireşarii Beiuş | 25-decembrie-2014 |

Cireşarii 2014

şi încă nu e tot...

Vladimir Pustan | Numele mai presus de orice nume

Biserica Sf. Treime Beiuş. 25 decembrie 2014

vineri, 26 decembrie 2014

Predică de Crăciun (9)

De ce avem un Prunc Minunat?
Text biblic: Isaia 9:6, Matei 2:11

Dispozitio
1) aur - Isus Rege 
- în vremea aceea tot Orientul era în căutarea unui lider,
- lumea era apasată de robia romană; dar și de păcat,
a) un rege trebuie ascultat
b) un rege trebuie slujit
c) un rege mare are o armată mare!
- Hristos e singurl Rege care nu se schimbă; e singurul Rege ce-a fost, ce este și ce vine! Trebuie așteptat cum se cuvine!

2) smirnă - Isus profet
- profeții sunt mesagerii lui Dumnezeu
- profeții transmit totdeauna adevărul
a) adevărul despre tine
b) adevărul despre păcat
c) adevărul despre Dumnezeu
- Hristos e adevăratul Crăciun; moșul, bradul, obiceiurile sunt falsuri/minciuni. Și tatăl minciunii e diavolul!

3) tămâie - Isus Mare Preot
- preotul face legătura între Dumnezeu și om,
- Templul de la Ierusalim avea 5 sectoare: unul era Sfânta Sfintelor în care nu intra decât marele preot, odată pe an!
- nici un mare preot nu a fost la înălțimea chemării lui Dumnezeu; de aceea s-a rupt perdeaua din Templu,
a) fără preot nu e rugăciune, binecuvântări, predică, ispășire
b) fără preot nu e Dumnezeu!

Concluzio
Avem un mare Rege, un Mare Preot, și Adevărul! Rămâne un singur lucru: să-l facem cunoscut omenirii. Cine e gata?


Traian Dorz 100

Versurile sale sparg întunericul, alungă tristețea și dăltuiesc plumbul așternut pe aripile nepăsării. Viața sa, de martir viu, e strigăt de tulnic: te îndeamnă nu doar la luptă, ci și la biruință. După ce-l citești, n-ai cum să nu-ți pui întrebări existențiale... Poeziile sale sunt citite, recitate, transformate în cântări... zilnic! Pentru creștinii practicanți e psalmistul românilor. Nu mă-ndoiesc că, după Biblie, e probabil cel mai citit autor între evanghelici.

Ieri ar fi împlinit 100 de ani. Cel mai mare poet creștin al românilor însă e plecat la cer de 25 de ani. Traian Dorz s-a dus, spiritul lui a rămas! Dumnezeu să-i binecuvânteze memoria!

Eu l- am numit Prietenul spinilor. Ca să citiți articolul click AICI. Ca să citiți unele poeme ale sale, accesați eticheta Traian Dorz.


miercuri, 24 decembrie 2014

Sara Crăciunului nost' - colind ♪ ♥ ♫°◦ ◦° ° - Speranța și prietenii (vol 14)

Un Prunc pentru o lume - de Florin Ianovici

Luca 2:11 “astăzi, în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul.” Luca 2:12 “Iată semnul, după care-L veţi cunoaşte: veţi găsi un Prunc înfăşat în scutece şi culcat într-o iesle.””

Niciun strateg nu ar îndrăzni să trimită un prunc pentru a câștiga o lume pentru sine. Niciun analist nu ar da vreo șansă unui prunc să rescrie istoria lumii întregi câtă vreme s-a născut în iesle, într-o familie săracă. Și totuși tot ce ni s-a dat a fost un Prunc.

Semnul dat păstorilor pentru a recunoște pe Mântuitorul a fost Pruncul. Pe Adam Dumnezeul l-a făcut bărbat, dar pe Isus l-a lăsat să vină ca prunc. De ce?

Pentru ca atunci când te simți neajutorat în fața vieții să îți amintești că El știe cât de fragilă este această viață. Ca o trestie este omul. Orice undă de vânt ne apleacă la pământ. Cât de repede și ușor ne pot doborâ necazurile. Uneori ne este greu cu neputințele noastre, ne este rușine cu poverile pe care le punem pe umerii altora. În momente ca acestea să îți amintești că Isus a fost prunc, că a cunoscut ce înseamnă să depinzi de dragostea părinților, ce înseamnă să depinzi de bunăvoința altora, ce înseamnă să te simți mic, neputincios, fragil. Dar mai ales nu uita că Cel ce știe toate acestea e acum în cer la dreapta lui Dumnezeu, mijlocind pentru tine.

Pentru ca să înțelegi că Dumnezeu lucrează pentru noi dar și prin noi. Pruncul Isus a avut nevoie de Iosif și de Maria. Nu poți încrucișa brațele și să aștepți ca Dumnezeu să lucreze de unul singur. El așteaptă ca tu să pui umărul la greutățile altor semeni, El așteaptă ca tu să devii părinte pentru copiii neajutorați. El te poartă pe brațele tale ca tu să porți pe alții. Avem nevoie unii de alți și avem nevoie de părinți care să poarte de grijă copiilor.

Pentru ca tu să înțelegi ca trebuie să asculți de Dumnezeu. Dragostea care nu ascultă de cel pe care îl iubește este o minciună. Pruncul Isus a învățat ascultarea pentru că aceasta este dorința lui Dumnezeu pentru noi. Mai mult decât orice jertfă este ascultarea. Dumnezeu presară în drumul vieții diferite autorități: cea părintească, școlară, profesională. Scopul lor este să ne învețe supunerea nu suspunerea.

Ni s-a dat un Prunc ca să ne adâncim privirea în realitatea vieții și să înțelegem că viața e fragilă, că trebuie să devenim părinți spirituali și, mai ales, că fără ascultarea și supunere, credința este doar o amăgire.

Ce Prunc…!

Vladimir Pustan | Oamenii pe care îi poate folosi Dumnezeu

Biserica Sf. Treime Beiuş, 21 decembrie 2014

Crăciunul Copiilor la Biserica Izbânda Drăgăneasa

Vladimir Pustan | Copil - Impărat | Seară de colinde

| Sala de conferinţe Cireşarii | 21 decembrie 2014  |
Vladimir Pustan predică de la 1:21 - 1:45

Ziarul Oglinda: De la comunism la Revoluție. Cu Christian Crăciun și Nicolae Geantă

„Nici să n-aud de nostalgici. Cum să regret secta roşie, religia ateilor care-l interzisese şi pe Dumnezeu în România?” - a replicat prof. Geantă. „Umanismul lor ieftin ne costă şi azi! Când procedezi ca ei nu ai cum să nu te autosufoci. Nu regret nicio clipă comunismul” - a declarat prof.  Crăciun, care recunoaşte că sunt destui nostalgici care au uitat prea repede atrocităţile partidului unic. 

http://ziaruloglinda.blogspot.ro/2014/12/de-la-comunism-la-revolutie-apoi-la.html

marți, 23 decembrie 2014

A fost cândva un staul - de Traian Dorz

         A fost cândva un staul… Nu cel din Betleem.
O peşteră ciudată, o grotă de blestem.

Păstorul fără grijă plecase pe poteci…
Dormeau pe sub păienjeni ciorchini de lilieci.

O rază de lumină nu pătrundea din cer.
De zgură era ziua şi nopţile, de fier.

Alunecau culbecii pe jilavii pereţi.
În fânul ud şi putred se-nghesuiau bureţi.

Dar într-o noapte… îngeri cântară la zenit.
Şi parcă, printre stele, o stea a răsărit…

Şi, nu ştiu cum, deodată veneau lumini de zori;
iar fânul era proaspăt şi mirosea a flori.

Zburară liliecii şi beznele s-au dus!
Iar eu cântam din fluier cu îngerii de sus…

Dar iată, într-o parte privirile mi-arunc
şi văd sclipind o iesle şi-n ieslea mea… un Prunc…

Veniţi, veniţi, voi îngeri, păstori şi oameni buni!
Veniţi, voi magi ai vremii, că-i vremea de minuni!

Şi-pentru-a câta oară? – slăviţi pe Dumnezeu!
Căci Pruncul e acelaşi, iar staulul… sunt eu

luni, 22 decembrie 2014

Revoluţia din '89 - furată sau uitată?

25 de ani de la Revoluţie. Unii spun c-a fost revoluţie. Alţii, lovitură de stat. Unii o numesc revoltă populară. Alţii insistă pe teza complotului gorbaciovist, pe simulatoare, pe terorişti... Unii chiar se jură c-au văzut terorişti trăgând. Dar după 25 de ani n-au dovedit nici unul. Exact, nici unul!

adsa revoluţie
rfi revoluţie
Că s-a tras, toată lumea ştie. peste o mie de morminte o dovedesc. Lacrimile suferinţei au brăzdat răni adânci pe obrajii persecutaţi de comunism. Parcă nesecate, ele se preling şi azi pe barbă. Cu toate că s-au scris zeci de mii de pagini cu procese verbale sau articole de presă, zeci de volume, au apărut sute de mii de revoluţionari, oraşe martir, s-au televizat sute de dezbateri, s-au înfiinţat institute de cercetare, asociaţii şi fundaţii, comisii parlamentare, Revoluţia din decembrie păstrează încă enigme. Unde sunt teroriştii? Cine a tras şi din ordinul cui? Din ce motive? Suntem frământaţi să ştim adevărul. Oricât ar fi de dureros. Pentru că mai dureros decât minciuna ce ni s-a strecurat sub nas de-atâţia ani, nu poate fi. Cine oare e interesat să ţină lumina sub obroc? Să muşamalizeze totul? Cine vrea să fure realitatea?
mediafax revoluţie
descopera.org revoluţie
Au trecut 25 de ani de la revoluţie. Cei care am trăit-o pe viu n-am uitat-o. Văd şi acum în faţa ochilor nişte puştoaice ce fluturau un drapel găurit. Simt încă buzunarele pline de gloanţe, colegii mei soldaţi înspăimântaţi, ofiţerii tremurând. Îmi vâjâie-n urechi trasoarele ce brăzdau cerul. Panica. Şi melodia “Noi suntem români!”. Din nefericire unii (mulţi!) au uitat. Alţii poate c-au vrut să uite. Tinerii nu-i dau importanţă. Urmăriţi cât de puţin ştiu ei despre Revoluţie! Sau despre comunism. Şi ce mult despre manele, avarism, parvenitism.
wikipedia revoluţie

Anual, în preajma comemorării, asistăm neputiincioşi cum găşti de ciudaţi se dau revoluţionari prin presă, prin partide, pe la televiziuni. În '89 au stat în pijamale privind la televizor cu obloanele trase. Apoi au îmbrăcat blue jeans-ii de bişniţar, şi-au luat diplome, certificate... Şi-au tras firme. Iar azi ne râd în nas. Pentru ei nu contează cine au fost teroriştii, cine a vărsat sânge nevinovat, cine a provocat incendii. Au patalamaua la mână, nu plătesc impozite, primesc ajutoare, bonusuri, gratuităţi. Pentru ei Revoluţia a-nsemnat marea lovitură. Lovitură însă care n-a durut. Pe mine. Pe dumneavoastr[... Numele unora e pe lista cu privilegiaţi. Al altora a ajuns la DNA. Însă numele eroilor din ’89 zace sub colbul uitării.

25 de ani de la Revoluţie. 25 de ani de trădări şi suspine. 25 de ani de democraţie sălbatică. 25 de ani de capitalism de cumetrie. 25 de ani de aşteptare. A naşterii ce nu se mai produce... E mult, e greu pentru români? Mai au de aşteptat? Da. Până când? Până atunci când îşi vor ţine promisiunea făcută în 1989. Când pe străzile rupte de comunism se striga "Dumnezeu şi-a întors faţa către noi!".

 De 25 de ani, îi întoarcem spatele lui Dumnezeu. Până când?

sâmbătă, 20 decembrie 2014

Poveste de Crăciun (2) - A Christmas Carol

sursa foto AICI
Ebenezer Scrooge este personajul principal al acestui roman. Fiind un fel de Hagi Tudose al englezilor, protagonistul se încadrează în tipologia omului ursuz, morocănos şi avar. (Cred că nu e greu să vi-l imaginaţi, deoarece vedem genul acesta de oameni zilnic. Se îmbulzesc pe străzile României, se luptă pentru ultimu’ kil’ de ulei la reducere, îşi dau în cap pentru un leu găsit pe jos...)

Scrooge este atât de zgârcit încât angajatul său, Bob, e nevoit să se încălzească în miezul iernii la focul unei lumânări. Şeful său îl pune să lucreze şi în ziua de Crăciun (sub pretextul că el nu sărbătoreşte această festivitate), iar de primă nici măcar nu mai pomeneşte. Tânărul, om smerit şi simplu, neavând o imaginaţie bogată (sau tupeul specific românilor) şi nici o sursă de căldură eficientă, pleacă acasă îngheţat şi trist.

Nici măcar invitaţia nepotului său de a cina împreună cu familia nu îi înseninează bătrânului Scrooge ziua. Din contră, acesta devine mai nervos. Când doi oameni îi cer milostenie pentru a ajuta familiile sărace, protagonistul afirmă că nevoiaşii ar face foarte bine să urmeze ideea aceasta (să moară) şi să micşoreze numărul prea mare al populaţiei. Evident, cei doi bărbaţi pleacă spre casă la fel de săraci cum au venit. Sau poate mai săraci… un domn anume le diminuase doza de speranţă.
În ziua în care se împlinesc 7 ani de la moartea asociatului său Marley, Scrooge este vizitat de  o fantomă. Aceasta se dovedeşte a fi însuşi spiritul lui Marley, care îi atrage atenţia arţăgosului, sfătuindu-l să îşi schimbe rapid comportamentul. Fantoma îl anunţă pe Ebenezer că în următoarele trei nopţi va fi vizitat, cu sau fară voia sa, de alte trei spirite - fantoma Crăciunului trecut, fantoma Crăciunului prezent şi cea a Crăciunului viitor - care îl vor purta pe bătrân în toate cele trei dimensiuni temporale.

În prima noapte îşi face apariţia fantoma Crăciunului trecut. Având înfăţişarea unui copil, dar semănând foarte mult şi cu un bătrân, părul său alb ce părea rezultatul trecerii timpului, contrastează cu pielea sa fină lipsită de cute şi riduri. Acest spectru îl poartă pe Scrooge în trecut. Prima dată îl duce în satul său natal, la şcoală, unde găsesc un copil singur, ce stă şi citeşte lângă un foc mic. Ebenezer începe să plângă, recunoscând-se pe el însuşi. Imaginea acelui micuţ părăsit trezeşte în el regretul, deoarece nu oferise nimic unui copilaş ce-l colindase în ziua precedenta. Mergând mai departe, duhul îi arată Crăciunul în care sora lui, Fan, vine să-l ia acasă, liniştindu-l şi spunându-i că tatăl lor a devenit mai blând. Scrooge mai participă şi la Crăciunul în care el, un simplu ucenic, ia parte la balul organizat de stăpânul său. Revede inclusiv scena dureroasă în care se desparte de prietena lui săracă, datorită situaţiei materiale şi pasiunii sale pentru bani. Această întoarcere în timp îl face să retrăiască nefericirea copilăriei sale şi alte momente sfâşietoare.

Alina Havrisciuc - colind ♪ ♥ ♫°◦ ◦° ° - Tu, prunc micuţ

Amadeo - colind ♪ ♥ ♫°◦ ◦° ° - Un Copil

Nu poţi trăi... duplicitar!

Nu poţi zidi-n acelaşi timp
şi ce e sus şi ce e jos,
Cetăţi din lumea de acum
dar şi cetatea lui Hristos!

Nu poţi uni cu cei străini
s-ajuţi lucrarea Celui Sfânt,
C-o mână să te ţii de Cer
şi strâns cu alta de Hristos!

Nu poţi de-odată să ajungi
şi cu mişei dar şi cu drepţi,
Să ai şi slava lui Hristos
şi slava lumii s-o aştepţi!

Tu eşti doar într-un singur loc,
nu-n două - limpede s-o şti,
Ori cu cei morţ în fărdelegi,
ori cu cei sfinţi, curaţi şi vii!



Dovezi ale naşterii din nou în 1 Ioan

Inventio
Cine poate fi născut din nou? Se mai poate la vârsta lui Nicodim (Ioan 3:3-6), a celor adulţi, a tabietiştilor, a celor erodaţi de păcate? Da. Biblia spune că oricine poate trăi naşterea din nou (vezi şi Ioan 1:!2). 1 Ioan vorbeşte de 9 ori despre această schimbare interioară.

Dispozitio
1. oricine crede că Isus este Hristosul este născut din nou (1 Ioan 5:1);

2. oricine trăieşte în neprihănire este născut din nou (1 Ioan 2:29);

3. oricine iubeşte este născut din nou (1 Ioan 4:7);

4. oricine biruieşte lumea e născut din nou (1 Ioan 5:4);

5. oricine e născut din nou nu păcătuiește (nu continuă să trăiască în păcat), (1 Ioan 3:9).

Concluzio
Pentru lume e caracteristic să trăiască în păcat. Pentru biserică e caracteristic să trăiască în sfinţenie. Atenţie mare: şi păcatul şi sfinţenia se văd de la o poştă! (1 Ioan 2:6 "Cine zice că rămâne în El, trebuie să trăiască şi el cum a trăit Hristos"!)

* citeşte şi http://nicolaegeanta.blogspot.ro/2014/12/nu-poti-trai-duplicitar.html

Poveste de Crăciun (1) : Cei trei cedrii

O veche legendă povesteşte că în mândrele păduri de odinioară ale Libanului au răsărit trei cedrii. Arborii aceștia uriași cresc anevoios, astfel că au petrecut împreună veacuri îndelungi cugetînd la viaţă, la moarte, la natură, la oameni. Au asistat și la măreția lui Solomon, și la războaiele asirienilor, și la ura declanșată de Izabela și Ahab lui Ilie, și la apariția alfabetului, și la trecerea caravanelor încărcate cu pânzeturi colorate.

- După toate cîte am văzut - zise primul cedru,  vreau să fiu prefăcut în tronul celui mai puternic împărat de pe pămînt. 
- Mie mi-ar plăcea să fac parte din ceva care să schimbe pentru totdeauna Răul în Bine, spuse cel de-al doilea. 
- În ce mă priveşte, aş vrea ca oamenii, ori de cîte ori mă vor privi, să se gîndească la Dumnezeu, a fost dorința celui de-al treilea. 

S-a mai scurs o vreme şi s-au ivit nişte tăietori de lemne. Cedrii au fost tăiaţi şi încărcaţi pe o corabie ca să fie duşi departe. Fiecare dintre cedrii avuse o dorinţă, dar realitatea nu întreabă niciodată ce-ar avea de făcut cu visele; primul a slujit la construirea unui adăpost pentru vite, iar prisoasele i-au fost folosite ca să proptească fînul. Al doilea copac a devenit o masă foarte simplă care a fost vîndută apoi unui negustor de mobile. Întrucît lemnul celui de-al treilea copac nu şi-a găsit cumpărători, a fost tăiat şi stivuit în depozitul unui mare oraş. 

Nefericiţi, ei se tînguiau: "Lemnul nostru era frumos, dar nici unul nu şi-a găsit ceva frumos ca folosinţă." 

vineri, 19 decembrie 2014

Brazi: Concert de Colinde la Căminul Cultural, cu Grup Emanuel şi Nicolae Geantă

duminică 21 dec. 2014

Putea să zică ”Nu, mulțumesc” – Vladimir Pustan

Maria putea zice și ”NU” la invitația arhanghelului de a fi purtătoare de Dumnezeu. Poate de aceea Rafael îl vede pe îngerul Gabriel cu flori în mână, asul din mâneca aripii. Știa că femeile nu prea rezistă la flori.

Iosif putea zice și el ”NU” la o frântură de vis, dar a ales să creadă incredibilul. El a zis greu ”DA” pentru că în viață să vă feriți de oameni care zic repede ”DA” sau ”NU”.

Dumnezeu putea zice și El ”NU” și să ne lase în lumea noastră, lume în care să ne prăpădim de urât, sânge și singurătate.

Isus putea zice și El ”NU” și să stea la căldură în cer…

Dar istoria se scrie cu oamenii ce se ridică din fotoliu, cu zei ce nu se ascund de creație, cu îngeri ce fac pe poștașii.

Cu oameni disponibili. Cu oameni umili. Cu oameni ce biruiesc frica inadecvării, a criticii, a schimbării.

Dumnezeu nu lucrează numai cu oameni educați, maturi și bogați. Ar fi trecut atunci pe lângă Maria ca acceleratul pe vremuri, prin gara noastră.

Istoria se face cu oameni care vor să o facă nu să accepte la nesfârșit istoria făcută de alții…


All Star - colind ♪ ♥ ♫°◦ ◦° ° - O veste am adus

Alin şi Florina Jivan - colind ♪ ♥ ♫°◦ ◦° ° - E Crăciun cu-adevărat!

Cristi şi Emma Repede - colind ♪ ♥ ♫°◦ ◦° ° - Ieslea rece [Official Video]

Puiu Chibici - colind ♪ ♥ ♫°◦ ◦° ° - Într-un sat

marți, 16 decembrie 2014

Nicolae Geantă - De la a visa să fii pirat la a încerca să devii sfânt - interviu

Andreea Ştefan: "Ceea ce veţi citi în rândurile de mai jos este un fel de călătorie prin sufletul unui om. Un om care te fascinează încă de la primele cuvinte rostite. Un om în faţa căruia îţi abandonezi toate gândurile şi doar asculţi. Nici nu-ţi dai seama când se scurg secundele, însă simţi cum te încarci pozitiv. Acest om deosebit este Nicolae Geantă. Profesor-doctor, pastor, cu un CV remarcabil la activ, cu scrieri pe diverse teme, dar mai întâi de toate un om de mare valoare, care nu risipeşte nici măcar o oră din viaţă fără să caute, să descopere şi să arate tot ceea ce este mai bun şi mai frumos"

întregul interviu îl pueţi citi accesând
http://ziaruloglinda.blogspot.ro/2014/12/de-la-visa-sa-fii-pirat-la-incerca-sa.html

Concert de colinde cu "Rouă pentru Suflet", la Râşnov


Crăciunul Tinerilor cu Adi Gliga, Adi Hentea si Nicolae Geantă la Antiohia Bucureşti

luni 22 decembrie 2014, de la ora 18 fix
pe langa concertul de colinde 
lansare de album Adi Gliga
marturie Adi Hentea
mesaj biblic Nicolae Geanta

luni, 15 decembrie 2014

Adi Gliga - colind ♪ ♥ ♫°◦ ◦° ° - El e Împărat

Când Te-ai născut Isuse - de Traian Dorz

Când Te-ai născut Isuse şi îngerii de sus
cântarea minunată a păcii ne-au adus,
s-a ‘nfiorat pământul, de mii de ani dorea
să vină să-l cuprindă odată pacea Ta!

Doreau să vină munţii şi apele-o doreau,
şi câmpul, şi pădurea, şi toate-o aşteptau…
Iar Tatăl o trimise prin Tine, Fiu plăcut,
şi îngerii-o vestiră…. Dar lumea nu Te-a vrut.

N-a vrut să Te iubească, n-a vrut a Te urma
Pe Tine, Domnul păcii, şi n-au vrut pacea Ta;
ci mulţi se învrăjbiră şi mulţi s-au tulburat,
la porţi închise Pacea mereu plângând a stat.

Iar azi, ca niciodată, Isuse, însetăm
de pacea Ta, de pacea pe care-o aşteptăm…
O, dă-ne-o iarăşi, Doamne Isuse, cum au spus
odată îngeraşii, când coborau de sus!


Astăzi ne rugăm pentru Mircea Țetel

Fratele Mircea Țetel, un cireșar veritabil din Ipotești, Suceava, va trebui să suporte o intervenție chirurgicală la Timișoara. Azi ne rugăm ca Dumnezeu să intervină! În septembrie 2013, Mircea Țetel a mai trăit o experiență divină. Atunci trebuia altă operație. Dar, după ce o mulțime de controale şi medici l-au urcat pe masa de operație, și a fost pus la aparate, doctorii au sărit stupefiați: ești vindecat! "Da, a spus ruşinat prietenul meu. E răspunsul lui Dumnezeu la rugăciunile fierbinți ale soției mele! Să repetăm....

duminică, 14 decembrie 2014

Valea Umbrei Morții

Text : Psalm 23:4 "Chiar de-ar fi să umblu prin Valea Umbrei Morții, nu mă tem de nici un rău..."

Inventio
Valea e o umbră a morții. Umbra unui câine nu poate mușca! De umbra unui TIR nu ți-e teamâ că-ți strivește copilul.

Dispozitio
1. În Valea umbrei morții Dumnezeu nu ne abandonează
2. În Valea umbrei morții creștinii nu capitulează
3. În Valea umbrei morții există speranță

Concluzio
Valea umbrei morții e trecătoare. Veșnicia însă nu poate fi cuantificată!
Dumnezeu nu a promis că ne va feri de Valea umbrei morții, dar garantează recompensă tuturor care o vor birui!

Traian Dorz - O, sfânt locaș

O, sfânt locaş de îndurare,
din nou la ieslea ta ne-alini.
Pământu-ntreg e-n sărbătoare…
Podoabe, cântece, lumini…

Se-aprind făclii… E masa plină.
Tradiţia îşi face vad.
Încep colindători să vină.
Se strâng copiii lângă brad.

Petrece lumea… râde, cântă…
şi toţi un strai mai bun şi-au pus.
E doar Crăciun, e noaptea sfântă!
Dar unde, unde e Isus?…

O, sfânt locaş de umilinţă,
când toţi din tine-un basm îşi fac,
câţi mai păstrează cu credinţă
mesajul Prucului sărac?

Gaither - colind ♪ ♥ ♫°◦ ◦° ° - Glorious Impossible

sâmbătă, 13 decembrie 2014

Adriana Stoica - colinde ♪ ♥ ♫°◦ ◦° ° - Vestea bună





O, ce Prunc ciudat - de Traian Dorz


O, ce Prunc, ce Prunc ciudat
s-a născut In Canaan,
într-un staul, pe-un suman !
Unii spun că-i un sărman.
Alţii spun că-i lmpărat.
Unii spun că-i un viclean.
Altii spun că-i minunat !

O, ce Prunc, ce Prunc de soare
s-a născut în Betleem,
între vite care gem !
Unii văd în El blestem.
Alţii văd în El salvare.
Unii văd un trist poem.
Alţii văd un rai în floare.

O, ce Prunc în două chipuri.
Unii-l scad şi alţii-l cresc,
Unii rîd şi mulţi suspină.
Unii spun că-i prea de tină.
Alţii spun că-i prea ceresc.
Unii spun: prea grea doctrină.
Eu … spun numai: îl iubesc…

Nicolae Geantă - Surogate de Crăciun

un interviu la RVE Timişoara

Păcatele educației

În cartea „Părinți străluciți, profesori fascinanți“, Augusto Curo, un psihiatru și psihoterapeut care și-a dedicat 17 ani pentru cercetărea modului de dezvoltare și construcție a inteligenței, a ajuns la concluzii precum : singurătatea nu a fost niciodată atât de intensă; parinții își ascund sentimentele de copii; copiii iși ascund lacrimile de parinți; profesorii se refugiază în autoritarism; cantitatea de informație și cunoștințe disponibile este mai mare; noile generații nu sunt formate pentru a gândi, ci pentru a repeta informații...

Dr. Curo atrage atenția asupra necesitații schimbării felului în care se face educația contemporană. Redau mai jos 7 păcate fundamentale pe care părinții și profesorii le fac în procesul educației. Recunosc, vreo trei dintre ele le-am practicat și eu. Dvs?

1.  A corecta în public
2.  A exprima autoritatea cu agresivitate
3.  A fi excesiv de critic: a obstrucționa copilăria celui educat
4.  A pedepsi la furie și a pune limite, fără a da explicații
5.  A fi nerăbdător și a renunța să mai faci educație
6.  A nu te ține de cuvânt
7.  A distruge speranța și visele 

vineri, 12 decembrie 2014

Toflea: de râs sau de plâns - de Cristian Barbosu

Hai să începem cu prima întrebare. De râs? Nu. Deloc. Ce se întâmplă în biserica din Toflea e o lucrare serioasă. Doar cei care n-au fost acolo și nu-i cunosc pe credincioșii de acolo pot râde. Dar nu spre binele lor. Fiindcă Dumnezeu a făcut și face lucruri mari în Toflea. Mai mari ca în multe biserici din Romania si diaspora. Și știu că risc afirmand acest lucru, dar asta e realitatea. N-am putut să nu scriu ceva, dupa ultima mea vizită acolo (acum câteva săptămâni), fiindcă de fiecare dată când am fost pe la ei, sau am fost implicat în vreo slujire a congregației lor, am plecat încurajat, motivat, binecuvântat. Într-o localitate în care o buna parte din locuitori nu știu să scrie și să citească, să găsești o biserică preocupată, care să se ocupe de educația concetățenilor, astfel încât aproape 1000 dintre ei au citit Noul Testament în ultimii ani, peste 500 au citit Biblia în întregime, și 200 să fi urmat cursuri și semniare biblice – stau și mă întreb, oare câte biserici din România și-au făcut scop din asta, să-și educe biblic membrii congregației lor, să-i motiveze și să-i monitorizeze la aceasta? Într-o lume creștină în care familia este sub atac, și curăția înainte de casatorie este o problemă serioasă – chiar și în comunitățile creștine – să găsești o biserică în care slujitorii ei să se framante să caute metode clare și practice prin care să mențină sfințenia relațiilor de căsătorie, e de apreciat. Oare care biserică investește resurse umane și materiale să susțină în fiecare an o conferință de câteva zile, specific destinată relațiilor de familie, așa cum fac cei din Toflea? Și nu doar pentru 30-40 de cupluri ci pentru 1000 + ?!

Despre fericire


Zâmbetul tău să nu vină din lacrimile altuia! Nu e fericire. E sadism. 
Nu vei fi niciodată fericit dacă te vei mânia că altcineva este mai fericit ca tine! E egoism.
Fericirea nu vine când mănânci din "fructul" oprit de Dumnezeu. Oricât de dulce ar fi. E păcat.
Nu poți fi fericit vânzând secrete care îți rotunjesc cu arginți pușculița! E trădare.
O casă plină de bunătăți și cu certuri nu poate fi fericită! E iad.

Nu știu care este cheia succesului dar vă avertizez că sigur veți avea nefericire în momentul în care veți încerca să mulțumiți pe toată lumea! E compromis.

joi, 11 decembrie 2014

Popicăria vieții - de Nicolae Geantă

Agățat de perfuzii în salonul invalizilor, am fost "cazat" lângă un bătrân care trăgea să moară! Septuagenarul nu mai comunica, scotea sunete guturale și-și dădea ochii peste cap. Singurul ajutor, dat de fiica sa, erau niște... lumânări într-o cană!

Auzisem - dar acum am învățat pe patul spitalului, că în clipele când te iei cu moartea la trântă, nu te mai poți pocăi. Dar și că, dacă ți-e scris să dai ortu' popii, nimeni nu te mai poate întoarce din drum.

Am început să mă rog. Și pentru mine, și pentru baătrân. Capul mi-l simțeam doar jumătate. Durerea nu-mi permitea să leg cuvintele de cer. Am înțeles atunci că mare a fost harul tâlharului pocăit pe cruce. Și că celălalt n-ar mai trebui numai condamnat de noi. Când mușcă dinții morții din noi nu putem știi cum vom reacționa. De aceea, fiți gata dinainte!

Moșul suferind n-a murit în spital. A plecat acasă, aproape inconștient. Nu-i sunase ceasul. A fost doar o alarmă a trezirii din somn. Din întunericul vieții... 

Mi-am adus aminte că Marin Sorescu, într-o meditație gravă de-a sa, spunea că "impersonalitatea destinului se traduce în imaginea unei popicării vaste, în care itinerantul fiecărei bile este determinat de o transcendență impasibilă: Totul e calculat dinainte, / Cu mare precizie, / Numai noi, naivii / Mai umblăm pe la policlinici".

Suntem niște popice așezate de Marele Maestru al Cerului în careul destinului. Orice lovitură ne poate clătina. Dezechilibra. Însă oricine ar arunca, bila vieții nu ne poate doborî la pământ fără ca Dumnezeu să-i permită. Moartea își are vremea ei, spune Eclesiastul (Ecles. 3:2b). Așa că, s-o așteptăm liniștiți! Paradoxal, o așteptăm neliniștiți în spitale! Și, deși majoritatea celor din cimitire au trecut prin spitale înaintea gropii, nimeni n-a cerut vreodată desființarea lor!

Poate are dreptate Sorescu că oamenii sunt ca popicele. Diferența dintre ele și noi este că oamenii nu doar se ridică. Și înviază! Tu ai încrederea aceasta?

marți, 9 decembrie 2014

Înlătură Doamne - Traian Dorz

Înlătură, Doamne, din sufletul meu
ispita-ndoielii oricând mă încearcă
şi inima toată spre Tine mereu,
cu-ncredere tare, mi-o fă să se-ntoarcă.

Înlătură, Doamne, din casa mea-n veac
ispita-ngrijirii de ziua de mâine,
că Tu, Cel ce-ai grijă de-un vierme sărac,
purta-vei şi nouă, de apă şi pâine.

Înlătură, Doamne, din toţi fiii Tăi
ispita lumească şi duhul mândriei,
în calea-nfrânării şi-a dragostei fă-i
să umble-mpreună, în duhul frăţiei.

Înlătură, Doamne, pe-ntregul pământ
ispita orbiei – şi dă-i omenirii
o nouă lumină şi-un nou crezământ
pe calea dreptăţii şi-n duhul iubirii.

Înlătură-l, Doamne, în veşnicul foc
pe tatăl ispitei, mândriei şi urii,
dreptatea şi pacea aşează-le-n loc
şi-nalţă domnia eternă-a Scripturii.