Fundaţia CIREŞARII

joi, 31 iulie 2014

Păcate extreme. 2. Pornografia - relații intime fără partener


Spuneam data trecută că linia dintre senzualitate și pornografie este foarte subțire. Ca un fir țesut de păianjen. Oricine îl poate rupe. Poate de aceea media de vârstă a începătorilor ce-o consumă a scăzut la 11 ani. 

Știu că e incomod să vorbești despre pornografie. Și destul de riscant. Nu-s nesimțit. Și nici cu mințile pierdute. Dar faptul că, în urma unui studiu între tinerii creștini din SUA, 16% dintre adolescenți văzuseră un film pornografic, că în România sondajele arată că 31% dintre cei ce urmăresc crestinortodox.ro și 29% dintre cei ce intră resursecreștine.ro accesează și pornografia m-a înspăimântat. Cineva trebuie să-și bage mâinile să scoată și castanele din foc. Cu riscul de-a se pârjoli...

Pornografia, această grafică a relațiilor intime (cu scopul de-a stimula erotic privitorul), e ca hidrogenul: prezentă aproape peste tot. Și gata să arunce în aer dacă e folosită! E prezentă agresiv în fotografii, reviste, cărți, filme, jocuri video, cărți de joc, animații, sculptură și chiar grafică (chiar pe farfurii de pe timpul egiptenilor!). Pentru romani și greci era o "normalitate". Astăzi, 12 % din toate site-urile conțin imagini pornografice. În fiecare secundă peste 28.300 de vizitatori ai Internetului accesează imagini cu caracter obscen. Peste o treime din downlaud-urile zilnice conțin pornografie! 2,5 de miliarde de e-mailuri zilnice (8%) au în conținut aceste aspecte. 72 % dintre bărbați și 28 % dintre femei au intrat în contact cu perversiuni vizuale! Vârful diabolic al prezentului a ajuns la... sexul cibernetic! Prin calculator!

Nicolae Geantă și Rouâ pentru Suflet la botezul nou-testamental de la Chișcău (Peștera Urșilor)

miercuri, 30 iulie 2014

Vladimir Pustan - Credință de vameș

Sala Cireșarii Beiuș, 27 iul. 2014

“O, om!... ce mari răspunderi ai!" - de Traian Dorz


O, om! … ce mari răspunderi ai
de tot ce faci pe lume!
de tot ce spui în scris sau grai,
de pilda ce la alţii-o dai,
căci ea mereu spre iad sau rai
pe mulţi o să-i indrume!

Ce grijă trebuie să pui
în viaţa ta, în toată
căci gîndul care-l scrii sau spui
s-a dus… şi-n veci nu-l mai aduni,
dar vei culege roada lui
ori viu, ori mort , odată.

Ai spus o vorbă! – vorba ta,
mergînd din gură-n gură,
va-nveseli sau va-ntrista,
va curaţi sau va-ntina,
rodind sămânţa pusă-n ea
de dragoste sau ură.

marți, 29 iulie 2014

Viitură fără precedent în satul meu Drăgăneasa, 29 iulie 2014

De dimineaţă până în şapte satul forfăia ca niciodată. Pârâul Drăgăneasa a ieşit din matcă şi a produs pagube uriaşe: a rupt drumuri, poduri, anexe gospodăreşti. A "ridicat" dintr-o parcare mai multe maşini pe care le-a lăsat la sute de metrii sau chiar kilometrii distanţă. Alte pâraie mai mici au rupt grajduri, garduri, drumuri şi podeţe, tot ce au întâlnit în cale. Noaptea trecută pompierii, primăria, autorităţile au fost în alertă maximă. Râul Proviţa şi-a făcut şi el de cap, dar mai puţin, deoarece ploaia abundentă a fost pe Valea Drăgănesei.

Câteva familii au rămas blocate în gospodării, chiar şi nişte bucureşteni care au o casuţă de vacanţă nu mai pot ieşi cu maşinile din curţi. O suprafaţă agricolă de aproximativ zece hectare, cinci podeţe au fost distruse complet sau avariate, şapte poduri sunt colmatate de aluviuni şi arbori rupţi de viitură, podul din punctul Sitari, sat Drăgăneasa, fiind avariat în proporţie de 80%, un drum comunal este acoperit de aluviuni, pe anumite sectoare, patru drumuri săteşti sunt parţial avariate în anumite zone, iar patru animale au fost găsite moarte. Peste 400 de consumatori sunt nealimentaţi cu energie electrică în comuna Măgureni, după ce doi stâlpi de medie tensiune au fost rupţi de vijelie, căzând peste râul Proviţa.



Pe lângă imensele pagube, am rămas uimit de cel puţin trei lucruri:  o mulţime de curioşi care au ieşit din case dis de dimineaţă numai "să privească"; o replică a unui cărăuş ("Ce bă, pănă acu' pă gârlă la noi la inindaţii venea peşti, acu' a adus maşini?"); şi lamentaţiile multor concetăţeni: "Ne-am înrăit! Suntem răi d'aia ni le arată Dumnezeu!".
Ăstora din urmă le-am pus decât o întrebare: "Şi ce măsură luăm să scăpăm de răutate?". Au tăcut. Dar nu s-a păcăit nimeni ca în Ninive!

Rugaţi-vă cu mine: Dumnezeu să aibă milă de satul meu!

duminică, 27 iulie 2014

Zedechia - ce este rău înaintea Domnului

Text: 2 Cronici 36:11-17

Inventio
Zedechia a fost un împărat care a făcut rău înaintea Domnului. Ceea ce făcea el credea că e bine. Dar la Dumnezeu binele nostru poate fi rău.

Dispozitio
1. Rău înaintea Domnului este să nu stai smerit față de Cuvântul Domnului
Zedechia nu a ascultat de proorocul Ieremia - v.12

2. Rău înaintea Domnului este să nu te supui autorităților pământești
Zedechia l-a sfidat pe Nebucadnețar și s-a răsculat împotriva lui deși îi jurase pe Numele lui Dumnezeu - v. 13

3. Rău înaintea Domnului este când întorci spatele lui Dumnezeu
Zedechia a refuzat pocăința. Fiind împărat Israelul l-a urmat. Consecință: preoții și poporul au înmulțit fărădelegile (după urâciunile neamurilor) și au pângărit Casa Domnului - v. 14-15
Totuși Dumnezeu a continuat să-i înștiințeze!
Batjocorile evreilor au continuat până "mânia Domnului a ajuns fără leac"! Dumnezeu e răbdător, dar nu se lasă batjocorit! - v. 16

Consecințe:
a) au fost uciși, tineri și bătrâni, bolnavi sau nu, niciunul nu a scăpat! - v. 17
b) Casa Domnului a fost distrusă! - v. 18-19
c) cei ce-au scăpat de ucidere au fost duși în robie în Babilon.- v. 20

Concluzio
Ești totuși împărat; nu poti trăi oricum!

sâmbătă, 26 iulie 2014

Cuvinte lăsate la soare... - de Vladimir Pustan


La început de viață ai nevoie de vreo doi ani să înveți să vorbești.

Apoi, până mori ești rugat să taci din gură. Trăim sub același soare și ne enervează cumplit că el își permite luxul să încălzească cu razele lui și pe alții.

Unul dintre prietenii mei din copilărie a încercat să se sinucidă pentru a fi băgat și el în seamă. Nu a reușit și a fost vedetă vreo două săptămâni. Acum trăiește o viață departe de prima pagină a ziarelor și asta îl face trist.

Fără Dumnezeu lumea ar fi un mare spital de psihiatrie dar oamenii încă mai cred altfel.
Împăratul Babilonului Nebucadnețar  a crezut că lui i se datorează una din cele șapte minuni ale lumii. A ajuns să mănânce iarbă șapte ani și după ce s-a clorofilat i-a venit mintea la cap. Dar pentru asta a trebuit să privească în sus.

Aș vrea să găsesc un cuvânt frumos pentru Dumnezeu dar știu de la Joubert că înainte de a folosi un cuvânt frumos trebuie să-i faci loc. Zic dragoste atunci.

Dumnezeu Tatăl mă iubește cu aceeași dragoste cu care  L-a iubit pe Hristos. Dumnezeu nu știe iubi cu intensități diferite!
V l a d i m i r _ P u s t a n 

Ferește-te să treci pe lângă locul acela

2 Împăraţi 6:8-10 "Împăratul Siriei era în război cu Israel. Şi, într-un sfat pe care l-a ţinut cu slujitorii săi, a zis: „Tabăra mea va fi în cutare loc”. Dar omul lui Dumnezeu a trimis să spună împăratului lui Israel: „Fereşte-te să treci pe lângă locul acela, căci sirienii au coborât acolo”. Şi împăratul lui Israel a trimis nişte oameni să stea la pândă spre locul pe care i-l spusese şi despre care-l înştiinţase omul lui Dumnezeu. Aceasta s-a întâmplat nu o dată, nici de două ori”.

Împăratul Siriei, un prototip al diavolului, căuta să-i surprindă pe evrei. Hotăra continuu diferite locuri unde să-şi aşeze tabăra, de unde să-i atace. Dar, de fiecare dată, planurile îi erau date peste cap, fiindcă profetul îi spunea împăratului lui Israel să se ferească de locul respectiv. Ceea ce îi salva pe împărat și Israel era Cuvântul lui Dumnezeu!

În această lume există locuri pe unde creștinii nu trebuie să treacă, fiindcă diavolul îi aşteaptă cu capcanele pregătite. Satana a examinat vieţile noastre cu suficientă atenţie ca să ştie unde mergem şi ce facem fiecare de obicei. Ştie şi ce slăbiciuni avem, şi ne aşteaptă cu nerăbdare în locuri în care n-ar trebui să fim, pentru a ne face să cădem. El caută astfel de locuri, unde să ne atragă, potrivit cu slăbiciunea fiecăruia.

Ne poate ataca cu pofte lumești ori în sfera religioasă! Dracul e prezent peste tot! E foarte viclean şi n-avem, omeneşte vorbind, nici o şansă să-i rezistăm. Singura metodă de a-l birui este să ne ţinem picioarele pe calea pe care Cuvântul lui Dumnezeu ne-a marcat-o. Dacă rămânem pe ea, vrăjmaşul nu ne poate atinge!

vineri, 25 iulie 2014

Timpul schimbării


- Parinte, sunt destul de rau. As vrea sa ma schimb, dar nu pot. Imi pierd usor rabdarea, zise un tânăr unui călugăr bătrân pe care îl vizita. Atunci cand ma enervez, vorbesc urat si multe altele. Am incercat sa ma schimb, dar nu am putut. Totusi, eu sper ca dupa ce voi mai creste, voi putea sa ma schimb, nu-i asa ?
- Nu – i-a raspuns batranul. Vino cu mine! L-a dus pe tanar in spatele chiliei, unde incepea padurea, si i-a spus:
- Vezi acest vlastar, stii ce este ?
- Da, parinte, un puiet de brad.
- Scoate-l din rădăcină!
Tanarul a scos bradutul imediat. 

Mergand mai departe, calugarul s-a oprit langa un bradut ceva mai inalt, aproape cat un om.
- Acum, scoate-l pe acesta.
S-a muncit baiatul cu pomisorul acela, dar cu putin efort a reusit pana la urma sa-l scoata.
Aratandu-i un brad ceva mai mare, calugarul i-a mai spus:
- Smulge-l acum pe acela.
- Dar e destul de mare, nu pot singur.
- Du-te si mai cheama pe cineva.
Intorcandu-se tanarul cu inca doi flacai, au tras ce-au tras de pom si, cu multa greutate, au reusit, in sfarsit, sa-l scoata.

- Acum scoateti bradul falnic de acolo.
- Parinte, dar acela este un copac mare si batran. Nu am putea niciodata sa-l smulgem din radacini, chiar de-am fi si o suta de oameni.
- Acum vezi, fiule ? Ai inteles ca si relele apucaturi din suflet sunt la fel ? Orice viciu sau orice neputinta pare, la inceput, inofensiva si fara mare importanta, dar , cu timpul, ea prinde radacini, creste si pune stapanire din ce in ce mai mult pe sufletul tau. Cat este inca mica, o poti scoate si singur. Mai tarziu vei avea nevoie de ajutor, dar fereste-te sa lasi raul sa ti se cuibareasca adanc in suflet, caci nimeni nu va mai putea sa ti-l scoata. Nu amana niciodata sa-ti faci curatenie in suflet si in viata, caci mai tarziu, va fi mult mai greu.

“Degeaba taiem crengile pacatului in afara noastra, daca in noi raman radacinile care vor creste din nou.”

Omul este o suflare - de Vladimir Pustan


Omul este ca o suflare, zilele lui sunt ca umbra care trece.” Psalmul 144:4

„Omul este ca o suflare” de astmatic probabil. O suflare greoaie ca o urcare la etajul 10 fără lift, cu două plase în mână. Singur. Când aproape ai ajuns ţi-ai dat seama că ţi-ai uitat jos maşina deschisă şi trebuie să cobori iarăşi. Şi să urci…


joi, 24 iulie 2014

Păcate extreme. 1. Senzualitatea – viața cu bulină roșie – Nicolae Geantă

Senzualitatea este o înclinare spre plăcerile trupești. O atracție spre sensibilitate senzorială. Grecii o numeau hedonism. Latinii o numeau erotism. Românii o strigă sexualism…

Societatea modernă e sugrumată de senzualitate. Trăim o cultură care se mândrește cu obsesia pentru sex, pentru atracții de intimitate. Priviți numai în jur: televiziunile, internetul, pressa, reclamele. Sunt sugrumate de senzualitate. Cel mai accesat cuvânt pe google (pornografia) face referire la senzualitate. Vremea nu poate fi prezentată decât senzual, Gazeta Sporturilor la fel. Până și pe chibrituri apare hedonismul ca stil de viață. În pictură, în sculptură, nudurile sunt cap de afiș, în muzică e musai și ceva limbaj obscen, pe stradă se vorbește vulgar, în școli viaţa fără perdea e la ea acasă, la emisiuni cu vedete se debitează trivialități (!) ...  

Taman în acest iureș al promovării senzualității (până și poeți de anvergură ca Eminescu, Brumaru, Geo Bogza sau Cărtărescu sunt promotorii erotismului!) trăiesc tinerii noștrii. Această generație a căror viață ar trebui, zi cu zi, marcată cu bulină roșie! Agresați de imoralitate, invitați să guste din ea, creștinii trebuie s-o condamne, să înfiereze fanteziile hedoniste. Apoi să le arunce la lada de gunoi…

Îmi pasă de tine. Povestea unui CD

În urmă cu aproape 6 luni Fundaţia CIREŞARII a demarat campania ”Îmi pasă de tine – A doua șansă”. Astăzi sunt deja 9.263 de CD-uri distribuite. Am ales să vă spunem povestea unui CD, a unei șanse, pe care în mod ciudat, nu noi am oferit-o, nici un alt om, ci Dumnezeu:

” Sunt un tânăr plecat din țară de multă vreme, serviciul meu este de-a aduna sacii de gunoi din coșurile orașului în care locuiesc, iar într-o dimineață, la gura unui sac de gunoi deschis, era într-o copertă roșie cu titlul ”Îmi pasă de tine” un CD. L-am luat acasă și l-am ascultat și trebuie să vă mărturisesc că nu Îl cunosc pe Isus, nu L-am iubit, am făcut multe lucruri neplăcute în trecutul meu, dar vreau să îi spuneți acelui om care a vorbit pe acest CD, că pe acel Isus L-am luat cu mine în inimă și Îl voi păstra până când voi muri.”

Fă-ți timp câteva minute să te gândești la o persoană, două, trei care astăzi nu mai vin din diferite motive în Casa Domnului. Roagă-te pentru acele suflete și arată-le că îți pasă.

Comandă GRATUIT CD-uri și dăruiește-le împreună cu dragostea ta.


Dumnezeu și pe ei îi așteaptă ACASĂ.

miercuri, 23 iulie 2014

Lege sau roade?


Romani 7:4 "... Și voi ați murit în ce privește Legea, ca să fiți ai altuia, adică ai Celui ce a înviat din morți; și aceasta ca să aducem roadă pentru Dumnezeu".

Făcând o analogie, Apostolul Pavel spune că noi am fost căsatoriți cu Legea. Iar Legea, spune Terry Virgo, este un "soț dur și neînduplecat". Întotdeauna are dreptate. Se poartă cu autoritate. Nu mișcă nici un deget să ne-ajute. Căsătoriți pe viață cu un despot (chiar Hristos a spus că Legea nu va trece niciodată!), fără libertatea de-a fi liberi (pentru că divorțul e adulter), cine ne mai poate scăpa? 

Dumnezeu a găsit soluția! Legea nu va muri dar... am murit noi alături de Hristos. Legea nu poate stăpâni un mort! Odată eliberați de tiran, putem să fim ai altuia, ai "Aceluia ce a înviat din morți"!
De ce ne-a scăpat Dumnezeu de dictatura Legii? Pentru că legile-s sterile, nu pot aduce viață. Alături de Hristos însă aducem roadă!

luni, 21 iulie 2014

Comunicatul Bisericii Creştine după Evanghelie referitor la statutul fotbalistului Adrian Mutu

Aşa cum am promis acum câteva zile, postez comunicatul emis de domnul Virgil Achihai, preşedintele Bisericii Creştine după Evanghelie din România, către Libertatea. ro cu referire la "pocăinţa" fotbalistului Adi Mutu.
Ziarul a folosit informaţii greşite şi chiar tendenţioase la adresa cultului, dar şi a lui Adi Mutu.


Principiul extinderii

Iosua 1:3 - "Orice loc pe care îl va călca talpa piciorului vostru vi-l dau..."

Când au (re)venit din Egipt în Canaan, evreii au avut posibilitatea să-și stabilească hotare nelimitate. Dumnezeu le-a promis că orice loc călcat de picior le putea aparține! Dar ei ce-au făcut? Și-au pus granițe! Între Marea Mediterană, Marea Moartă și Valea Iordanului. Și-au luat televizoare, facebook, tablete, ziare, și au rămas ermetizați în caminele lor. N-au mai ieșit pe străzi la evanghelizare, și nici din biserici! N-au aplicat principiul lui Iaebeț ("să îmi lărgeasc hotarele"). Au spus: "e suficicient"! Și astăzi? Se bat cu palestinienii (filistenii, dușmanii naturali ai Israelului) pe brazde înguste de pământ! Dumnezeu n-a dorit ca ei să se-nghesuie într-un lighean, ci să aibă o Împărăție uriașă!
Dvs să nu faceți ca evreii! Să cuceriți orice loc pe care îl călcați! Să vă extindeți frontierele! Dar pentru asta trebuie să ieșiți întîi din case fraților!

sâmbătă, 19 iulie 2014

Prioritatea părinților

Proverbe 22:6 ”Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea”

Dinți drepți, note de zece, limba engleză, modeling, o facultate de unde să vină pe un post bine plătit. Așa visează părinții. Dar, sunt fleacuri pentru copiii noștri în comparație cu așezarea lor pe calea Cerului. Cel mai mare privilegiu și scop pe care-l am ca părinte, este să-mi conduc copilul pe calea lui Hristos. Iosua a zis: "Vom intra toți în Canaan, vom avea posesiuni, tentații, afaceri! Voi alegeți ce doriți, dar eu și familia mea vom fi nelipsiți din biserică!"

Ca părinți ar trebui să ne întrebăm zi de zi: Îl cunosc pruncii mei pe Hristos? Au gustat ei din harul Său? Au găsit mângâiere la crucea Lui? Știu ei că prin Isus orice ispită e biruită?

Părinți, sarcina dvs numărul unu este să vă ucenicizați copiii! Aduceți pe copiii dvs înaintea Domnului, și pe Domnul înaintea lor. Atunci nu veți mai lua algocalmine când pruncii nu sunt cu dvs! 

vineri, 18 iulie 2014

Lecturi de vacanţă - de Vladimir Pustan

„Oamenii se obosesc de moarte tot căutând odihna” – Diderot.
„Reclama poate fi definită drept ştiinţa de a opri în loc inteligenţa omului exact atâta timp cât îi trebuie să scoată banii.” – Stephen Leacock

 „A fi incapabil de entuziasm este un semn de mediocritate.” – Balzac
„Deosebirea dintre prostie şi geniu e aceea că geniul are limite.” – Einstein

„Ţinteşte spre lună. Chiar dacă o ratezi vei ateriza printre stele.” – Lester Brown
 „Când nu ştii ce să faci, mai bine să te culci.” – Mason Cooley

„ A dovedi că sufletul e nemuritor e un frumos risc ce merită asumat.” – Socrate
„ Dumnezeu nu poate schimba trecutul, numai istoricii pot. De aceea îi tolerează Dumnezeu.” – Butler


V l a d i m i r _ P u s t a n

Adrian Mutu s-a pocăit? Dumnezeu să-l binecuvânteze!

Auzisem de ceva vreme că Adi Mutu, cel mai bun fotbalist român de la Hagi încoace, s-a pocăit. Și m-am bucurat enorm. Zilele acestea presa din România a făcut mare vâlvă din această știre. Greșeala gazetarilor este că au utilizat informații eronate despre noua apartenență religioasă a lui Adi. În prezent nu este membru al creștinilor după Evanghelie, Adi Mutu și Consuelo, soția sa, făcând parte dintr-o dominațiune prezentă pe teritoriul statului dominican. Mai multe informații în această direcție vor apare în zilele următoare sub semnătura președintelui Creștinilor după Evanghelie din Romănia, domnul Virgil Achihai.

Dacă Adi Mutu va dori să facă parte din Biserica Creştină după Evanghelie din România rămâne la decizia sa. Cred că va fi primit cu braţele deschise, ca orice păcătos întors la Dumnezeu. Probabil la acelaşi lucru se poate aştepta şi la baptişti ori penticostali. Important este să fie mântuit!

Îți urăm bun venit între fiii risipitori, Adi Mutu! Între oile cândva rătăcite, dar recuperate de Hristos! Nu suntem nici unul dintre noi mai buni ca tine, nu avem un trecut mai imaculat. De fapt, turma lui Hristos de azi (chiar dacă este cuminte), e alcătuită numai din oi cândva rătăcite! Mulțumim Domnului că a venit după noi!

Dumnezeu să te călăuzească Adi Mutu! Iar tu să îi aduci slava care se cuvine!



joi, 17 iulie 2014

Conferinţă subregională de tineret la Brazi cu Nicolae Geantă


duminică 20 iulie 2014, ora 15,00

Casa de Cultură din Brazi, Prahova

închinare: Emanuel Păun & echipa

predică: Nicolae Geantă

Cum ne distrugem copiii

1. Supraprotejarea copiilor
2. Supraindulgența
3. Favoritismele
4. Descurajarea copiilor
5. Stabilirea unor ținte prea înalte
6. Disciplinarea prea severă
7. Neglijarea copiilor
8. Îndepărtarea de Dumnezeu

miercuri, 16 iulie 2014

De ce să sufăr?

E o întrebare la care trebuie să răspundem foarte des. Oamenii nu înțeleg rostul suferinței. Mai ales când, asemeni lui Iov, nu au păcătuit!

Fiecare fluture se luptă preț de câteva ore să iasă din coconul său. Dacă încerci să-l ajuți, va muri! Lupta pentru a ieși din cocon îi dezvoltă puterea aripilor de a zbura. Dumnezeu ne permite să trecem prin vremuri grele din același motiv.
O femeie a întrebat un argintar când știe că "argintul e topit suficient și nu mai trebuie îndepărtată zgura?". "Simplu, a zis argintarul. Când îmi văd chipul în el!". Dumnezeu ne trece prin cuptor uneori tocmai pentru a ne face oglinda chipului Său!

sâmbătă, 12 iulie 2014

Evanghelizare la Boldeşti-Scăeni şi Drăgăneasa

Boldeşti-Scăeni şi Drăgăneasa
12 şi 13 iulie 2014
de la ora 19,00
cu Rouă pentru Suflet, Viorel Oprişan si Nicolae Geantă

John Piper: Cum pot păstorii să evite capcana iubirii de bani

1. Ucide orice dorință de îmbogățire. E periculoasă iubirea banilor!

2. Pune o limită la câștigul tău. Dacă de exemplu scrii o carte și primești zece milioane din drepturile de autor și dai bisericii 90% încă îți mai rămân un milion de trăit ca un milionar. 

3. Practică dărnicia ce mod de viață transmițând mesajul că tu îți aduni comori în cer.

4. Fii transparent în fața liderilor bisericii cu privire la sursele tale de venit.

5. Trăiește simplu. O mașină durabilă și de încredere e suficientă. O vacanță fără pretenții de extravaganță de asemenea. O casă care să ajute nevoile slujbei dar la nivelul caselor posedate de oamenii obișnuiți din adunae. Haine bune dar a nu se alega după haine de marcă sau la ultima mod. Piper menționează că el nu promovează o teologie a sărăciei ci una simplă a fucționalității.

6. Să ai în adunare o conducere pluralistă alcătuită din mai mulți prezbiteri. Tu ca păstor să nu ai între ei decât un singur vot.

vineri, 11 iulie 2014

Rouă pentru Suflet - Ridică-ți mâinile (colaj)

Rouă pentru Suflet - Aleluia, Ție ne-nchinăm

Precum în cer și pe pământ - de Vladimir Pustan

În cer s-a tăcut (Apocalipsa 5). Nu știm câtă vreme a fost tăcere deplină, pentru că cerul e dincolo de timp. Nu știm nici cât de deplină, pentru că Ioan plângea… Cert este că s-a tăcut.


În cerul plin cu laude, fâlfâiri de aripi de îngeri și tropăitul cailor albi pe drumurile de aur. Totul amuțit… Pentru că nimeni nu era vrednic să deschidă gura, decât doar să plângă.

Ioan – singurul om care a plâns în cer chiar dacă numai în duhul…

Duminica trecută în una din bisericile noastre mici de țară, un tânăr venit dintr-un alt județ a ținut o predică. La sfârșitul slujbei ”responsabilul” bisericii s-a ridicat în picioare și a pus o întrebare tulburătoare: ”Întrucât fratele e de departe cine dintre voi îl duce să-i dea ceva de mâncare?” Și s-a făcut tăcere… Exact ca în cer… Dar nimeni nu plângea… Indiferent cum a fost predica tot merita o farfurie de mâncare. ”Responsabilul” nu trebuia să pună întrebarea. Trebuia să-l ducă acasă la sarmalele conjugale, că de aceea e ”responsabil”.

Este clar că dragostea unora pentru ceilalți nu mai are nici valoarea unui hamburger.

Tăcerea cerului a însemnat mântuirea noastră. Tăcerea noastră înseamnă dezastrul final. Biserica nu are voie să tacă sau să nu întindă o mână…

De aceea vorbiți și faceți… Ca să nu plângă cerul…

Sub dalta lui Dumnezeu

Efeseni 5:27 "... să înfățișeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată, fără sbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă și fără prihană".

Odată, Michelangelo a fost întrebat cum poate să cioplească un înger de piatră. "Simplu", a spus acesta. "Am îndepărtat tot ce nu semăna cu un înger!" Dumnezeu este Marele Sculptor. Scopul Lui pentru noi este să ne asemănăm mai mult cu El. Numai așa vom semăna cu ceea ce trebuia să fim noi. Oglinda chipului Său. De aceea, Domnul îndepărtează tot ce nu se aseamănă cu El. Uneori folosește dureros dalta. Interesant este că Michelangelo sculpta îngerii numai pe afară. Duhul Sfânt ne sculptează pe... înăuntru! Lăsați-vă modelați de Tatăl din ceruri. Altfel nu veți reuși niciodată să fiți niște mici cristoși... Biserica e formată numai din ei!

joi, 10 iulie 2014

Despre înfrângere - de Nicolae Geantă


Liceeni cu note nesatisfăcătoare la bac. Triști, demoralizați, învinși... Cu capul plecat. "Există înfrângere?", i-am întrebat empatizând cu ei. "Există!", mi-au mărturisit ofuscați. "Nu există", le-am replicat apropiindu-mă de decepționați. Uimire pe fața lor...

"Există frunze înfrânte?". Tăcere. "Nu, pentru că în ciuda faptului că au căzut răpuse de ger, că s-au lipit de pământ, frunzele trăiesc prin copac. La primăvară vor da altele". ADN-ul nu e în ele, ci în copacul ce nu poate fi distrus de zăpadă...

"Există înfrângere?". "?". "Există. Însă nu sunt cu adevărat înfrânți decât cei ce n-au luptat niciodată". Paolo Coelho spune despre ei că vor zice cu mândrie: "N-am fost învins niciodată!". Dar nici nu vor putea mărturisi că au avut vreo victorie! Vai de cei ce n-au fost niciodată înfrânți! Nu vor învinge niciodată în viață!

Fă-ți rost de bucurie - ilustrație de Florin Ianovici

.... o poveste despre o buburuza si un licurici.

Nu ma intrebati ce-i buburuza, ceva ce zboara. S-a intalnit buburuza si licuriciul si licuriciul ii spune buburuzei: “Tu vezi ce greu e in padure in ultima perioada?”
“Da,” zice ea.
“N-ai vrea sa trecem peste obstacolele din padure, sa ne tinem de mana? E mai usor cand suntem doi.”
Ea zice: “Da, e bine.”

Si s-au tinut buburuza cu licuriciul de mana si erau bucurosi ca depaseau obstacole.

La un moment dat, a venit un vant puternic, o furtuna. Si furtuna aceasta i-a smuls unul de langa altul. Cand a vazut licuriciul ca nu mai are buburuza de mana, s-a speriat si a inceput sa strige: “Unde esti? Unde esti? Unde esti?”

miercuri, 9 iulie 2014

Îndură-Te, o Doamne - de Traian Dorz


Îndură-Te, o Doamne, de toţi ai Tăi, mereu,
dar şi mai mult Te-ndură de cei ce plâng mai greu!

Aproape fii, o Doamne, de toţi cei asupriţi,
dar fii şi mai aproape de cei mai greu loviţi.

Cu milă caută-i, Doamne, pe toţi câţi sunt pierduţi,
dar şi mai mult pe-aceia ce-s mai adânc căzuţi.

Şi mângâie-i cu milă pe toţi cei amărâţi,
dar şi mai mult să-i mângâi pe cei mai doborâţi.

Pe toţi ascultă-i, Doamne, şi scapă-i Tu degrab,
dar şi mai grabnic scapă-l pe cel bolnav şi slab.

De Tine toţi au lipsă, dar dintre toţi câţi pier
mai mult au cei ce singuri şi părăsiţi Te cer!

luni, 7 iulie 2014

Jurnal de Batăr

Sâmbătă.
A fost greu să trezim tinerii devreme. Făcuse repetiții până la două noaptea! Apoi vreo oră bagaje! Totuși la opt jumate eram toți în Câmpina. Aveam peste 600 km de făcut. Un drum cu peripeții. Iar Viorel Oprișan era obosit. Lucrase patru nopți de schimbul trei, iar ziua dirijase lucrările la centrul social din Boldești. (A avut un grup de tineri voluntari la muncă. Români și străini. De la asociația Habitat). Vineri a fost și schimbul doi și trei, 16 ore (!), numai să-l lase șefii în misiune! Eu dormisen numai patru ore! Pe la Sinaia lui Cristi îi curgea benzina din rezervor! La Brașov am așteptat-o pe Mona ceva vreme pentru că era la examen! La Ghimbav am rămas pe... jantă. La Codlea poliția ne-a lăsat fără un permis! La Almaș doi dintre băieți au ieșit greșit de pe autostradă. La Arpaș am ațâpit la volan! La Deva s-a repetat situația. Am avut îngeri buni. Mulțumesc Doamne pentru bodyguarzi! În Hunedoara drumurile sunt cu... tranșee! Ne-ar fi trebuit tancuri... Am ajuns la Gura Văii în Arad pe o căldură tropicală. Darius și Tina Filimon ne-au fost gazde. Onisim și Rodi Botezatu venise de la Arad să se alăture în lucrare. Ce familii minunate! A venit și Radu Mance de la Păntășești. El e organizator în deplasarea asta.

Întâlnirea de tineret a început la 19. O biserică plină cu tineri din vreo șapte localități de pe Valea Crișului Alb. Rouă pentru Suflet a cântat angelic. Nicolae Geantă a predicat despre "Fântâni acoperite". De filisteni.
Trebuie dezgropate fântânile vechi, dar și săpate altele noi! Și mai mult trebuie construite altare! Onisim Botezatu a finalizat. Lacrimi. Bucurie. Trei ore jumătate de părtășie! Tineri cu mâinile și inimile sus. Asta numai Hristos poate face!

vineri, 4 iulie 2014

Rouă pentru Suflet - Vreau sa văd prin ochii Tăi

Luigi Mițoi la Biserica RUGUL APRINS Toflea


Nicolae Geantă și Rouă pentru Suflet la BB Batăr, Bihor


Nevoia de examene - de Vladimir Pustan

M-am gândit zilele acestea să mai fac o școală… Ideea de a sta și a nu mai învăța nimic, de a nu mai da examene mă deprimă.

Să vezi că o parte din cei pe care îi iubești sunt în sesiune sau își dau bacalaureatul în timp ce tu stai și citești ziarele…

Xenofon a fost elevul lui Socrate. Știți cum s-a dus la școală? Într-o zi l-a întrebat Socrate dacă știe unde se fac oamenii mai buni. A zis că nu. ”Atunci, urmează-mă”, i-a răspuns maestrul.

Aristotel spunea că educații se deosebesc de needucați ca viii de morți și că profesorii merită mai multă cinste decât părinții.

Părinții ne-au dat viață iar profesorii ne-au dăruit o viață frumoasă. Și e lucru diferit.
Tot de la el un sfat pentru studenți: ”Dacă vreți să progresați urmăriți-i pe cei buni și nu-i așteptați pe cei slabi”.

Geometrie trebuie să știți doar cât să puteți să vă măsurați pământul pe care o să-l cumpărați pentru a vă construi casa pe el. Asta o știu de la Socrate.

Când Nebucadnețar a cucerit Ierusalimul primul lucru pe care l-a făcut a fost să-și trimită serviciile de informații prin școlile evreiești pentru a lua de acolo pe toți elevii de nota 10.

Știa că lumea se poate schimba cu oameni ce gândesc de tineri.

Și care știu că nu știu nimic. Și care sunt dispuși să învețe o viață întreagă. Și să-și pună cunoștințele în slujba lui Dumnezeu.

Iar Biserica va putea fi mai relevantă într-o lume în care bătălia se duce pe mințile oamenilor…


 postat AICI de V l a d i m i r _ P u s t a n

joi, 3 iulie 2014

Turneul Bisericii Rugul Aprins Toflea la Ploieşti

Casa de Cultură a Sindicatelor Ploiești, 15.06.2014

Întâlnire de tineret la Gura Văii - cu Nicolae Geantă, Onisim Botezatu și Rouă pentru Suflet

Sâmbătă 5 iulie 2014, ora 19 fix. 
La Biserica Penticostală din Gura Văii, Arad.
Întâlnire subregională de tineret! Și nu numai...
moderator: Darius Filimon

Flavius s-a dus să pună șaua pe îngeri! - de Nicolae Geantă

Uneori, la scurtă vreme după ce răsar, chiar și stelele se sting. Cu lumina încă în ele, neconsumată. Apoi, pentru astre timpul rămâne bătut în cuie. Poate în piroane de 18. Ca ale Domnului Isus pe Golgota. 

Devreme, mult prea devreme, prietenul și colegul nostru, cireșarul Flavius Iagăru a plecat la Domnul! Avea numai 23 de ani. Peste ceva vreme ar fi trebuit să fie ginere! N-a mai apucat. Și-a lăsat mireasa cu rochia în șifonier și s-a grăbit să îmbrace haina veșniciei. Hristos l-a chemat să fie Mireasa Lui! 

A suferit cumplit în ultimele două luni. M-am întrebat de ce trebuie să sufere predicatorii? Ori pentru cine... Și Dumnezeu mi-a spus că pentru nimeni. Așa toarnă El lumină în candelele noastre... Uneori dă peste ele! Ca oamenii să nu ne uite prea ușor. Și m-a mai învățat ceva Tatăl din Ceruri: când ai flori în grădină nu le rupi întâi pe cele mai frumoase?

I-am spus lui Flavius (și mi-a spus) multe predici la telefon. Predicatorii nu pot altceva să vorbească. Mai ales cei ce se mistuie pentru Hristos. Aș fi vrut să-i predic la nuntă. Acum mi-a rămas doar... Ema. Dumnezeu să-i închidă rapid toate rănile! 

M-am bucurat să fim prieteni Flavius! Băieți ca tine sunt rari! Poate tocmai de aceea ai țâșnit surprinzător spre cer! Noi am fi vrut să mai stai printre telurici, dar îngerii au vrut să fi devreme acasă cu ei! Ne-au luat-o înainte, vorba lui Onisim Botezatu. Ei se bucură acum de tine, noi rămânem în lacrimi. Dar învelișul lacrimilor e cuprinsul lui Dumnezeu! Așa se vede El mai clar...

E ultima predică ce i-o spun fratelui nostru: abia când murim începe viața! Astăzi, va pleca pe ultimul drum. De fapt, Flavius se duce să pună șeile pe îngeri! Apoi, într-o zi, să vină cu Hristos după noi... 


miercuri, 2 iulie 2014

Florin Ianovici: La revedere Flavius!

Mi-a reținut atenția de îndată ce s-a prezentat: Flavius Iagăru! Flavius era unul dintre numele pe care l-am ales în cazul în care Dumnezeu ne-ar fi dat un băiat.

L-am urmărit cu atenție și mi-a făcut de la început o impresie bună. Îmbina decența cu o curiozitate sănătoasă. Constituția sa mai firavă devenea secundară atunci când vorbea. Ochii săi erau foarte expresivi și  emana acel foc care mistuie pe cei ce au un crez puternic. Căci mai presus de orice Flavius a fost un credincios.

Colegii îl tratau cu respect. Era evident pentru toți ca Flavius va fi o voce pentru Dumnezeu. Mi se părea uneori prea grav pentru anii lui. Părea că greutățile au venit prea repede la el. Își căuta cuvintele cu atenție pentru că nu voia  să deranjeze. L-am perceput ca pe un student discret. Dar când vorbea despre slujire radia de o bucurie și convingere de care duc lipsă destui predicatori. În fond Hristos e jarul inimii noastre.

Mă simt fără cuvinte și neputincios în fața acestui sfârșit. Doar când mă rog îmi găsesc liniștea. Mi-aș fi dorit să îl văd înflorind. Dumnezeu a decis altfel. M-am uitat la fotografia sa. Eu sunt în fundalul ei. Nici nu îmi doresc mai mult de la viață acum decât să fiu fundalul unor oameni care să ducă mai departe Evanghelia.

Împărtășesc durerea familiei și mă rog pentru putere duhovnicească. Să vă ajute Dumnezeu să faceți față acestei suferințe!


La revedere Flavius!

Vladimir Pustan | Un tată avea doi fii. Atât.

Sala Ciresarii | 29-iunie-2014

Serviciu de înmormântare pentru Flavius Iagăru


Serviciul de înmormântare va avea loc 

joi 3 iulie 2014, ora 12,00, 
în satul Găujani, comuna Boișoara, 
județul Vâlcea.

Al cui e soarele? - de Traian Dorz


Al cui e soarele de-a pururi 
al cui pământul pentru veac? 
— Cine-a venit aici puternic 
şi cine n-a plecat sărac.
Cine-i pe lumea asta veşnic 
şi ce-i aici netrecător? 
— Ce oare e mai slab ca viaţa 
ce zboară oare mai uşor?
Ce-i mai supus ca omu-n lume 
la trecere şi la dureri? 
— Ce zi nu poate să ne-aducă 
sfârşitul unei triste seri?
Cine-a putut opri vreodată 
vreun timp sau soare pentru el? 
— Cine-a putut scăpa pe lume 
de putrezirea de vreun fel?
A cui averi n-au fost trecute 
şi-a cui lăcaş nu s-a mutat? 
— A cui tărie n-a fost frântă 
şi-a cui putere n-a-ncetat?
...Sărmane călător, ia seama 
la câţi au fost şi nu mai sunt, 
— aceeaşi soartă te aşteaptă 
nu-ţi crede raiul pe pământ!

marți, 1 iulie 2014

Trăim cu speranţa revederii pentru Flavius Iagăru! - de Darius Filimon

Flavius în ziua absolvirii
Școlii de Predicare Cireșarii, 2012
Am spus cândva că de cele mai multe ori trebuie să mori ca să observe alţii ce-au avut şi ce-au pierdut. Mă gândesc că Ema cea care acceptase să-i fie soţie peste un scurt timp, a ştiut de ce… De părinţi de asemenea, nu mă îndoiesc de faptul că au ştiut întotdeauna ce băiat au. Oameni care cunosc adevăratele valori. 

Doar că, vor exista mulţi în momentul acesta care vor spune doar cuvinte de laudă pentru Flavius. Păcat… că numai mort scoţi asemenea cuvinte de la astfel de oameni. De fapt, cam asta e premiza… vrei apreciere în slujire? Atunci va trebui să mori un pic… 

Nu alergăm să slujim pentru şi după aprecieri, dar slujitorii şi slujirea au atâta nevoie de încurajare şi îmbărbătare, dar nu prea oferă nimeni asta decât doar atunci când cei ce ar merita-o, nu o mai pot auzi. Se vedea în Flavius o aşa dragoste pentru slujire şi nu cred că ar putea cineva contra-argumenta asta. Sper să fi fost recunoscut şi apreciat de biserică şi de alţii, la slujirea lui, la doar 23 de ani. 

Unul din lucrurile care ne-au legat foarte mult pe toţi cei ce eram colegi la Şcoala de predicare ,,Cireşarii” din Cluj-Napoca, era acesta că ne încurajam unii pe alţii când cei mai mulţi loveau cu vorbele şi cu picioarele, sincera slujire pe care o făceau unii din ei. Aşa am ajuns şi eu să îmi fac un ,,motto” în viaţă că ,,un picior în spate e un pas în faţă întotdeauna;" şi dacă am parte să primesc unul zdravăn de tot, poate reuşesc şi fac chiar doi paşi în faţă. 

Nu ştiu de ce, dar parcă am impresia că Flavius, colegul meu, a făcut cam repede paşii aceştia în faţă. Aşa de repede, încât la doar 23 de ani, a ajuns în Cer. Prietene, ce-i drept, suspinăm acum, dar trăim cu speranţa revederii!

 Sincere condoleanţe şi mângâieri familiei şi Emei…Dumnezeu, fie mângâierea voastră!

Publicat de dariusfilimon la 7/01/2014