Fundaţia CIREŞARII

luni, 28 aprilie 2014

Inventar la 45 de ani - de Nicolae Geantă

Fericirea. E ca un fluture: ți se așează pe umeri când nu te aștepți și zboară când ți-e lumea mai dragă... Ferice de noi că  suntem nefericiți! Ori uitarăm că, predicând pe munte, Domnul Isus ne-a blestemat la fericire?

Bunătatea. E semnul superiorității unui om. În viață nu-i suficient numai să faci binele, ci trebuie să fi bun! Și pentru asta nu trebuie să ai pile!

Cariera. Nu trebuie să te urci niciodată pe un scaun mai înalt decât cărțile pe care le-ai citit. Cine face așa îi crește repede nasul. Iar aroganța îi va da peste ghizdurile fântânii. 

Familia. Dacă n-am avea copii nu am ști să fim părinți! Dacă nu am fi părinți nu am ști ce înseamnă dragostea lui Dumnezeu pentru toți cei ce facem năzbâtii!

Biserica. Am văzut că cine vrea să trăiască cu evlavie va fi prigonit! Dar n-am văzut nici un persecutat care printre lacrimi nu a văzut curcubee... Am întâlnit și mulți ce judecă deși n-au robe! Căutati să fiți ingeri, nu Dumnezeu! Tot în Rai ajungeți!

Pocăința. Am trăit situații disperate. Uneori, asemeni lui Iov, am acuzat neintervenția lui Dumnezeu, crezând că murise! Dar când am privit mai atent, cel mort... eram eu!

Viața. E ca un ou. Dac-o scapi din mână se face pulbere! Nu vă jucați cu ea nici dacă oul e bine fiert!

Am văzut că nu totul se învârte în jurul meu. Dar când Dumnezeu intervine oprește Pământul din revoluție! 

Fericire, lacrimi, bunătate, eșec, aprecieri, opoziție, curcubeu, prigoană, moarte... Navigăm mai departe!

Seară de tineret cu Nicolae Geantă la Orăștie


duminică, 27 aprilie 2014

Nicolae Geantă - Cum putem să păstrăm apa proaspătă în familie?


Sovata, 23 ianuarie 2014
Conferința pentru familii a Bisericii Rugul Aprins Toflea
ediția a VIII-a

vezi și predica pastorului Vladimir Pustan

sâmbătă, 26 aprilie 2014

Fântâni acoperite


Text - Geneza 26:15-35
1. Fiecare generaţie are o criză
- Avraam, Isaac, Iacov, David, comunismul, liberalismul,  conservatorismul
- tinerii, batrânii, au crizele lor

2. Fiecare fântână părăsită de tine devine un tomberon al vrăjmaşului
- filistenii au umplut fântânile cu ţărână
- lumea, anturajul, compromisul, liberalismul, nevegherea, astupă cu gunoi fântâna credinţei

3. Dezgroapă fiecare fântână veche şi sapă altele noi
- Biblia, rugăciunea, postul, evanghelizarea etc
- trăiţi din minunile voastre nu ale altora

4. Fântânile dau apă dar altarul îl aduce pe Dumnezeu
- unde e Dumnezeu e binecuvântare!

Vladimir Pustan - Voi zbura departe

Sala Cireșarii Beiuș, 24 Iunie 2012

vineri, 25 aprilie 2014

Așteptând Duminica Tomei - de Vladimir Pustan

La noi în sat e mai mare sărbătoare duminică decât la Paști. În Duminica Tomii se umple satul de fiii plecați departe, ce vin să-și aducă aminte de cei morți. Apoi timp de un an nu-și mai vizitează părinții, ca semn că prețuim mai tare pe cei morți decât pe cei vii.

Când eram copil știam că ouăle vopsite la Paști, dăruite în Duminica Tomii la cimitir, înseamnă urticarie lunea.
Mai știam că cei ce se îmbătau la cimitir și apoi dormeau pe mormântul bunicului voiau să fie mai aproape de cei dragi plecați.

Mai știam că Toma s-a îndoit. Înseamnă că a fost un om deștept. Numai proștii n-au îndoieli. Când întâlnești un om sigur pe el și pe ce spune înseamnă că stai de vorbă cu un prost ce bubuie. Spiritele superioare au dubii. Progresul omenirii s-a făcut cu oameni ce n-au fost siguri pe ceea ce au învățat.

Nu-l condamnați pe Toma, pentru că în seara de Paști era lipsă. Când vine necazul peste oameni, unii caută tovărășia altora. Se duc la biserică, la club, la crâșmă sau ies în fața porții. Alții se retrag în singurătate și numără fluturii. N-a fost un sceptic necredincios, ci un credincios rănit.

Îmi veți spune că Orfeu a pierdut-o pe Euridice pentru că s-a îndoit că ar fi în spatele lui și pe ultimul metru din Hades a întors capul să vadă dacă-l urmează. Orfeu a avut un cap frumos (de aceea l-au tăiat bacantele să-l aibă amintire) dar minte nu a avut. Dragostea se bazează pe încredere. Adică pe puterea de a nu întoarce capul. Trebuie să ”simți” că celălalt e acolo… Dar ne-am îndepărtat de subiect.

Și care a fost subiectul? Niciunul.

După 1600 de ani de la moartea lui Toma, portughezii au găsit în India creștini tomiți. Iar ei spuneau că nu tot ce zboară se mănâncă. De exemplu, avioanele…


V l a d i m i r _ P u s t a n

Vinovatul de serviciu - de Florin Ianovici

Am descoperit în dragoste o latura despre care nu știam prea multe: vinovatul de serviciu!

Când ești mamă iubești cum nimeni nu poate înțelege. Te zdrobești, uiți de tine, găsești putere în sleire, te ridici și mergi înainte de dragul copiilor. Și în toate te alegi cu mustrări, tăceri reprobabile, sictir pedagogic pentru ca ești vinovatul de serviciu!

Când ești prieten iți faci un abonament la telefon mai mare, te rogi si postești pentru necazurile prietenului, stai cu el când toți fug de el, te lupți pentru el cum nu o faci pentru tine ca mai apoi sa te trezești stupefiat ca ești vinovatul de serviciu!

Când slujești ridici mana si spui: ma duc eu când alții stau cu privirea coborâtă, alergi pentru Dumnezeu și semeni, furi timpul copiilor tăi și a partenerului tău ca sa il dăruiești străinului, renunti la visele tale, te cheltuiești în tot pentru alții ca ma apoi sa auzi ca ești vinovatul de serviciu!

Copiii, prietenii, cei cărora le slujești spun: vinovat! Nu pentru o zi, nu pentru o fapta ci vinovatul de serviciu!

Îmi răsună în inima cuvintele sfinte: Isaia 53:5 "Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi."


Mai vrea cineva slujba dragostei?

joi, 24 aprilie 2014

Nicolae Geantă la Biserica Antiohia București

26 și 27 aprilie 2014

Învierea nu e fără moarte! - de Nicolae.Geantă

Ca să cunoască învierea Hristos a trebuit ca mai întâi să guste moartea. E drept că a învins-o, dar n-a putut s-o ocolească. A trecut prin ea. A fost singura cale spre Înviere. A Lui și a noastră.

Oamenii vor să aibă înviere dar nu vor să guste din moarte! Pavel spune că numai "dacă ne-am făcut una cu El printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El și printr-o înviere ca a Lui". Dar cine să moară? Omul nostru cel vechi! Altfel, ne va merge numele că trăim...

Când cineva a murit în Hristos va și trăi împreună cu El. Și cine înviază nu mai moare. Căci învierea nu poate fi stăpânită de moarte... Deci pentru cine a murit, gâlceava, zavistiile, certurile, bârfele, mâniile, războaiele, partidele, bețiile, curviile, împroșcarea cu noroi, și alte un milion și una de păcate, nu mai pune stăpânire pe el. Cine le practică n-a murit față de ele! Deci n-a înviat în Hristos!

Dacă ați înviat, zice Pavel efesenilor, umblați după lucrurile de sus: rugăciunea, evanghelizarea, postul, dărnicia, bunătatea, darurile Duhului Sfânt!... Acesta e semnul că cineva a murit!

O învățătoare, care sfida copiii pocăiților, a întrebat într-o zi un băiețel în fața clasei: "Dacă tot spui că există Cer cum se ajunge acolo?". "Doamnă ca să ajungeți în Cer mai întâi trebuie să fiți moartă!".

Omorâți zilnic omul vechi! Și trăiți fraților! Nu dvs, ci Hristosul din dvs. Altfel, nu veți atinge Cerul. Și nu uitați:  El e viu! Și dacă e viu, vede tot! Și tot ce vede și judecă!

marți, 22 aprilie 2014

Andrei Pleșu despre înviere

Suntem „somaţi” să ne regăsim calmul lăuntric, pacea sufletească, fără de care nicio dimineaţă nu mai este posibilă. Momentul pascal ne reaminteşte că primul nume al Ierusalimului, locul în care s-a desfăşurat drama patimilor, a fost „Salem”. E numele ebraic pentru „pace”. Hristos a înviat şi nu a făcut-o pentru a încuraja războaiele intenstine ale oamenilor, spaimele lor zoologice, neliniştea lor perpetuă.  Hristos a înviat! Treziţi-vă, bucuraţi-vă, nu vă temeţi!

Citeste mai mult: adev.ro/n4ddam

duminică, 20 aprilie 2014

Argumente pentru Înviere

1. Argumentul armatei romane.
- soldații au mărturisit că Isus a murit, dar și că a înviat
- soldații n-au dormit, n-au lăsat hoții să fure trupul

2. Argumentul mormântului gol
- piatra (tone) dată la o parte
- pânza și ștergarul sul

3. Argumentul semnelor
- palme găurite, coasta străpunsă (Ioan)
- Mielul ce părea înjunghiat (Apocalisa)

4. Argumentul martorilor și martirilor
- Ștefan, Iacov, Petru, Pavel... (Evrei 11)
- martirii din închisorile comuniste

5. Argumentul persoanelor schimbate din Biserică
-Galateni 2:20
- Romani 6:5, Efeseni 2:6, Coloseni 3:1-4

Concluzie
Cel ce va birui va primi cununa vieții!
E ușor să mori ca Isus, dar greu să trâiești ca El.
Arătați că sunteți vii!

Alexandru Vlahuță - Hristos a înviat!

Și-au tremurat stapanii lumii
La glasul blandului profet
Si-un dusman au vazut in fiul
Dulgherului din Nazareth!

El n-a venit sa razvrateasca
Nu vrea pieirea nimanui;
Descult, pe jos, colinda lumea
Si multi hulesc in urma lui.

Si multi cu pietre il alunga
Si rad de el ca de-un smintit:
Isus zambste tuturora-
Atotputernic si smerit!

El orbilor le da lumina,
Si mutilor le da cuvant,
Pe cei infirmi ii intareste,
Pe morti ii scoala din mormant.

Si tuturor de o potriva.
Imparte darul lui ceresc-
Si celor care cred intr-insul,
Si celor ce-l batjocoresc.

Urasca-l cei fara de lege...
Cei pasa lui de ura lor?
El a venit s-aduca pacea
Si infratirea tuturor.

Din toata lumea asupritii
In jurul lui s-au gramadit
Si-n vijeliile de patimi
La glasul lui au amutit:
 

sâmbătă, 19 aprilie 2014

Creștinism necreștinesc - de Andrei Pleșu

Mi se pare însă legitim ca, atunci cînd cineva mi se recomandă apăsat, aproape răstit, ca fiind creştin, creştin adevărat, aflat zi şi noapte în slujba Creatorului, să mă smintesc dacă vorbele şi faptele sale reuşesc nu să aspire către, ci, dimpotrivă, să se orînduiască împotriva exigenţelor impuse de idealul bunului creştin. E ceea ce constat adesea, mai cu seamă în cercurile unor militanţi riguroşi, pe care „convertirea“ la credinţă pare să-i fi radicalizat (= împuţinat) pînă la schemă. Erau neliniştiţi, fragezi, întrebători, şi au devenit, brusc, autoritari, asfixiaţi de certitudini tăioase, nemiloşi, gata să mînuiască sabia judecăţii pînă la suprimarea „adversarului“, fie el ateu, insuficient „îmbisericit“, neconform politic, sau, pur şi simplu, antipatic. Întîlnesc supărător de des creştini care se răfuiesc, drapaţi în suficienţă dogmatică, cu cei care nu le cîntă în strună sau care nu le recunosc îndreptăţirea. Îi văd mobilizîndu-se, răzbunători, împotriva cîte unui „netrebnic“ care i-a dezamăgit. Au mereu la îndemînă arsenalul unei teologii „penale“: îţi numără relele, îţi exaltă vinovăţia, ba chiar se oferă să-şi asume rolul gîdelui, pentru a uşura sarcina lui Dumnezeu la Judecata de Apoi. În orice caz, te judecă aspru şi sumar, te sermonizează încruntat, te ameninţă. Au dreptate... şi îşi savurează impudic convingerea că au dreptate, că „îl au pe Dumnezeu“ de partea lor, că, la sfîrşitul vremurilor, se vor uita la tine de sus, din fotoliul de orchestră al unui Paradis rezervat cuminţeniei lor militante şi apropiaţilor lor. Inşi pe care nu-i cunoşti şi cu care nu ai nimic de împărţit dau cu tine de pămînt prin presă şi mai ales pe bloguri (creştine, evident). Alţii, pe care îi cunoşti şi cărora, din întîmplare, le-ai făcut, la un moment dat, numai bine, te detestă mărunt, cu manifestări de furie golănească: vor să te bată (la propriu!), să te evacueze, dacă se poate, de pe scena publică, să te nimicească. Creştini plini de ură, gata să mintă, să calomnieze, să practice, stilistic, necuviinţa de periferie, să te batjocorească. Mulţi – puşi pe căpătuială (culturală sau politică, sau, măcar, financiară) – încep să se coloreze politic, să-şi caute oareşce „coledzi“, să ia cu asalt, de dragul cauzei, fireşte, eventuale poziţii publice. Alţii, nemulţumiţi de opacitatea lumii faţă de talentele lor, otrăviţi de gîndul că nu sînt apreciaţi la adevărata lor valoare, se umplu de resentimente, devin sumbri, prizonieri ai conspiraţionismelor de tot soiul, campioni ai bombănelii, ţinînd minte, clipă de clipă, răul, certăreţi, supăraţi pe mai toată lumea, neînduplecaţi.

Continuare DILEMA VECHE

Matematică de Cruce

Text - Efeseni 2:16
Inventio
- Oriunde îți întorci privirile e prezentă. Sus pe turla unei biserici, la colțuri de stradă, în vârfuri de deal, de munţi. Pe monumente, troițe. Sculptată pe pietrele funerare. Prezentă la căpătâiul oricărui mort. Din Alaska până în Australia.
- E semnul universal al creștinismului. Mai mult decât un simbol al religiozităţii, e locul de întâlnire dintre păcătos şi Dumnezeu, dintre timp şi eternitate! 
- Cu brațele spre Est și Vest. Deschise spre infinit. Şi pentru toată lumea. O parte indică sfințenia lui Dumnezeu, cealaltă păcătoșenia umană! Întinsă între pâmânt şi cer. Un capăt sprijinit teluric, altul ridicat spre înălţime. Crucea le leagă. Comunică cu ele. Le face una.

Dispozitio
1. Crucea adună
- mulțimi uriașe pe dealul Golgotei; unde e Cruce e Dumnezeu, e dinamică, e mișcare, e multiplicare;
- diversitate - evrei pelerini din tot imperiul roman, dar și neamuri (romani, greci etc); la Cruce vin bogații/săracii, doctorii/bolnavii, profesorii/analfabeții, românii/țiganii, sfinții/vameșii și prostituatele! (Ce magnet e mai bun decât Crucea?);
- Crucea e viața pe plus; fără ea traiul e mereu pe minus;

2. Crucea împarte
- tâlharii au stat la dreapta și la stânga lui Mesia; (a fi la dreapta înseamnă a fi printre cei ce cred);
- la Golgota au venit prietenii lui Isus dar și dușmanii!; (la Cruce nimeni nu e neutru);
- Crucea împarte istoria în două, lumea în două - sfinți și păcătoși; (cu ea mori față de lume, față de păcat, față de tine!);

3. Crucea ține în echilibru
- Louie Goglio (USA) spunea că în sângele omului e o substanță laminim; fără laminim nu am avea echilibru, n-am putea sta pe picioare, am ameți, am cădea gravitațional; Laminima are formă de... Cruce!
- crucea lui Hristos ne ține în echilibru cu Dumnezeu, dar și cu oamenii!;
- echilibru e să te abții de la răutate!

4. devino purtător de cruce nu aducător de cruce!
- "dacă vrea cineva să vină după Mine, sâ se lepede de sine, să-și ia crucea și să mă urmeze" (Matei 16:24). 
- "oricine nu-și poartă crucea, și nu vine după Mine, nu poate fi ucenicul Meu" (Luca 14:27).
- Crucea nu e a unui cult, a unei biserici, ci e personală!;
- Totuși cel ce nu poartă Crucea va pune altora cruci (preoții, soldații, fariseii, Israelul). Nu pune și tu Cruci!

Ilustrație: Într-un orășel creștinii au ridicat pe deal o Cruce. Au aprins-o seara și lumina peste urbea mohorâtă. A doua zi unii localnici au cerut primarului s-o dea jos. Îi stresa. Și au reușit s-o dărâme. Însă în seara în care lumina ei pe deal s-a stins, la fiecare fereastră de creștin a apărut o cruce mică luminoasă!

Concluzio
- Nu tăia din Cruce! Numai cu ea întreagă poți face o punte spre veșnicie,  o scară spre Cer!
Cruce. Sânge. Iertare. Mântuire. Iubire. Vindecare. Evanghelie. Pocăinţă. Misiune. Empatie. Reparaţie. Răscumpăraţi, Milioane. Aripi. Înviere. Cer. Mielul. Îngeri. Cununi. Cântări. Cină. Eternitate.
Mai poţi sta nepăsător sub poala crucii?

vineri, 18 aprilie 2014

Ligheanul și toaca. Plus învierea – Vladimir Pustan

Când au plecat la biserică erau gata supărați. Fiecare voia să fie un diacon, pastor, ceva în comitet. În costume țepene cu un microfon în mână, cu limbă de lemn în gură cu mintea plină de inepții. Și fiecare îl vedea pe celălalt dușmanul ce stă în fața singurului vis mărunt ce putea răscumpăra o viață ratată.

Acolo, Hristos le-a spălat picioarele, explicându-le că în biserica Lui nu sunt scaune de directori.
Le-a slujit știind că mai are câteva ore de trăit. Ce-ai face dacă ai mai ști că mai ai de trăit 24 de ore? Bănuiesc că te-ai duce la văduve și la orfani și-ai ajuta pe vecinul tău să-și are pământul. Că ai face un cozonac să-l dai la Luci, aia cu șase copii. Că te-ai azvârli pe stradă să vorbești cuiva despre Hristos. Îți spun eu ce-ai face.MNu te-ai mai duce nici măcar la mall, n-ai mai da un like la nimeni.

Cum să speli picioarele la Iuda? Poate în acid sulfuric.
Probabil Petru nu voia să i se spele picioarele pentru a nu se simți mai apoi obligat față de Matei.

Bate toaca la biserica din colț. Prima toacă a bătut pe Golgota. Trei cuie. Pe cruce murea Mântuitorul, sub cruce jucau zaruri, împărțeau cămăși și se bea vin. Oricum reușim întotdeauna să încropim un talcioc pe fiecare Golgotă.

Păcatul lumii rămâne totuși indiferența, iar indiferența ca și prostia sunt de nevindecat. Unii zic că drgaostea L-a ținut pe cruce și nu cuiele, și există si cântare pe chestia asta. Pe cruce L-a ținut indiferența noastră pentru că nimeni nu s-a grăbit să-l smulgă de acolo. Au avut grija de El mai mult mort decât viu.

Pus într-un mormânt împrumutat, și nu-i ciudat că nimeni nu i-a împrumutat o casă?

A înviat a treia zi, dar tot nu S-a odihnit în clipele acelea.

În duhul a umblat prin cer, prin locuința morților și prin coșmarele marilor preoți. A transferat sfinți iar pe unii i-a pierdut câteva clipe prin Ierusalim. Probabil erau interesați să vadă ce-au făcut copiii cu averea.

A înviat ca să ne poată învia și pe noi pentru că moartea e o virgulă nu un punct. A înviat pentru a ne  putea mânca pâinea printre lacrimi, cu speranță.

Pentru că fără înviere, lumea ar fi o casă de nebuni perfectă.

A înviat pentru a ne face mai buni, explicându-ne de pe colțul lunii că viața e prea scurtă pentru a-ți permite ura.

A înviat… iar dacă mai auziți o toacă să știți că e de la ciocanele Cerului.

Acolo ni se pregătește, nemeritat, o casă.

joi, 17 aprilie 2014

Aproape de Cruce, departe de Isus - de Nicolae Geantă

Soldați strânși cerc lângă poala Crucii. Cu ochii în glod pe cine are noroc la șase-șase. Viață de loterie. Deasupra Regele răstignit. Pentru ei era mai importantă cămașa Tâmplarului ucis decât goliciunea inimii lor. 

Preoți, cărturari, saduchei, farisei. Cu capul plin de Religie și cu inima plină de draci. În fața ochilor lor e-o Cruce care iartă. În mintea lor sunt niagare de ură. "Ne-ai stricat orânduielile bătrânilor! Mai bine mori Tu decât să ne schimbăm noi!". Legea lor ucide, Crucea Lui dă viață!

Mulțimi de gură cască. Asistă la cel mai semnificativ eveniment din istorie fără să aibă habar. Cu zile în urmă îl aclamaseră pe Osana (Doamne, salvează-ne!). Acum Îl înjură pe Crucificat! Îl batjocoresc (Doamne, salvează-Te!). Viață de giruetă. Totdeauna să te schimbi cum bate vântul. Chiar dacă e împotriva Lui Dumnezeu!

Ucenici speriați. Unii trădatori. Alții neîncrezători. Când ai inima cât puricele și credința ți-e zob. "S-a terminat totul! Dincolo de Cruce nu mai e nimic! Oare cum am putut să fim așa naivi că putem învinge (moartea)?". 

Doi tâlhari cu aceeași sentință. Isus e atât de aproape de ei. Dar și moartea! Pentru unul crucea e zid. Pentru celălat e poartă de Rai. 

Și noi jucăm zaruri sub poala Crucii. Stăm cu ochii în pământ și nu pe cer! Și noi strigăm : "Avem dreptate! Religia voastră e apă de ploaie!". Și noi predicăm de la amvon lucruri nesemnificative! Facem programe nu închinare! Și noi scoatem iataganele deznădejdii. Ne specializăm în bârfe. Devenim experți în descoperirea slăbiciunilor (la alții). Scriem doctrine. Băgăm și scoatem pe cine vrem noi în și din Cer! Ne-am împărțit în grupulețe când El a poruncit să fim Una! O Biserică. O credință. O Cruce. Un Domn.

Biserici pline doldora. Religioși. Toți vor identificare cu crucea. Conservatorii. Legaliștii. Cei liberali. Cei strâmți. Cei cu icoane. Cei cu statui. Cei ce iubesc decât versete. Ortodocșii, catolicii, penticostalii, baptiștii, creștinii după evanghelie. Adventiștii. Cei cu reverdă. Cei cu Serousi. Cei în zdrențe. Toți vor salvare, iertare, mântuire. Toți se identifică cu crucea, dar cu Isus? 

Alergăm. Prin mall-uri. Prin piețe. Prin bucătării. Și chiar prin biserici. Vine Paștele! Vine Învierea! Sărbătorim. Și El? Isus? E tot pe Cruce? Asta înseamnă că suntem atât de aproape de lemn, și atât de departe de sânge!

Să fiți aproape de Isus! Altfel nu veți birui crucile vieții. Și nici atât Crucea Lui!

miercuri, 16 aprilie 2014

Prevederile legale nerespectate in capturarea, procesul si executia lui Isus Hristos

CAPTURAREA
  1. Capturarea, care a avut loc noaptea. Legea ebraica prevedea ca, in afara de cazul de flagrant, un demers de acest gen sa aiba loc ziua, la lumina soarelui, sub ochii tuturor, tocmai pentru ca "nimic sa nu se petreaca in ascuns". De asemenea, arestarea Mântuitorului s-a produs fara nici un mandat legal. Procedura a avut caracteristicile unei conspiratii, cu prezenta a cel putin unui conspirator: Iuda, probabil deziluzionat in sperantele sale patriotice ca Mesia va lupta cu arma in mâna impotriva romanilor.

Luca 22: 52, 53. Isus a zis apoi preotilor celor mai de seama, capeteniilor strajerilor Templului si batrânilor care venisera impotriva Lui: „Ati iesit dupa Mine ca dupa un tâlhar, cu sabii si cu ciomege? In toate zilele eram cu voi in Templu, si n-ati pus mâna pe Mine. Dar acesta este ceasul vostru si puterea intunericului.”

PROCESUL
  1. Judecarea a avut loc tot noaptea. Daca se considera ca acuzatul a faptuit delicte susceptibile de pedeapsa cu moartea, atunci, conform Legii mozaice, el trebuia judecat ziua si in public.
  2. Convocarea primului Sinedriu [1] a avut loc noaptea, fapt ce contravine, de asemenea, legislatiei vremii. A avut rol de cercetare prealabila, acasa la Ana, ex-Mare Preot. Interogatoriul luat de Ana nu a avut probabil un caracter oficial. Marele preot era desigur curios sa-L vada pe Iisus si sa se convinga ca fusese arestat, dar nu voia sa se angajeze in vreun fel, dat fiind mai ales ca lui nu-i revenea nicio obligatie din punct de vedere legal. Acesta este poate motivul pentru care interogatoriul luat de Ana nu este consemnat in nici o alta Evanghelie, chiar trecerea pe la el fiind omisa de sinoptici.

Golgota - de Zorica Laţcu


Te vindem iar cu sărutări viclene,
Prin nepăsare oarbă și prin lene.

Te biciuim cu vorbe de ocară,
Te pălmuim cu ură ca de fiară.

Te adăpăm cu suc de-amărăciune,
Din pofte rele şi din stricăciune. 

Te țintuim pe cruci de nedreptate,
Prin cuiele uciderii de frate.

Iar împletim blestemele de tată,
Să-ncingem, Doamne, fruntea-nsângerată.

Tu iarăși zici, în blândă rugăminte:
“Nu știu ce fac. Îngăduie-i, Părinte”.



marți, 15 aprilie 2014

Aripi de înger ori fălci de crocodil? - de Nicolae Geantă

Un tânăr mi-a scris că astăzi unul din paradoxurile bisericii este să taie aripile cuiva apoi să-l critice că nu zboară! E drept, cam des întâlnită această toaletare fariseică. I-am zis fratelui că fierăstrăierii de profesie practică ajustarea îngerilor din pricină că lor le e rău de înălțime! Și cine nu zboară se... târăște!

Am spus de multe ori în biserici că noi oamenii suntem îngeri cu o singură aripă. Și de aceea nu putem zbura bine decât împreună. Din nefericire, avem și tendințe de crocodil cu o singură falcă! Iar ca să înghițim bine ne mai trebuie un maxilar! Nu poți bârfi, minți, calomnia, dezonora, lovi, opri ascendența cuiva, decât... în echipă! Fugiți de astfel de duete!

Când începem să zburăm devenim îngeri. Și învățăm pilotajul spre cer și pe ceilalți. Tocmai din cauza asta Satana cel vechi și mare ne rupe aripile! El vrea să ne târâm, să ajungem crocodili! Nu doar fără lacrimi, dar și cu o poftă uriașă de a rupe în fălci tot ce prindem în cale! Prea de multe ori reușește!

Probabil tinerii noștrii nu zboară. Nu că n-au aripi, dar nu le deschid. Le e teamă să nu fie rănite. Și pe ei, dar și pe toți amputații, îi sfătuiesc să privească la Cruce, la Domnul Isus Hristos: pironit în palme, cu mâinile legate de lemn. Dar larg deschise. Plin de sânge, ciuruit, și gata... de decolare!

Să zburați toți! Dar pentru asta trebuie să dați din aripi, nu din fălci!

sâmbătă, 12 aprilie 2014

E sărbătoare la Florii – Petru Dugulescu

E sărbătoare la Florii -
Cum n-a mai fost vreodată,
Căci Cel prezis de profeții,
Azi în Sion se-arată.

Smerit, cu chipul Său senin,
Înconjurat de gloate,
Iisus, călare pe asin,
Coboară spre cetate.

În mâini, cu crengi de palmier,
Îi ies mulțimi în cale;
Rasună al Iudeii cer,
De cânt și osanale.

Rasună coruri de copii
Mulțimea se tot strânge,
E sărbătoare la Florii,
Dar Împăratul plânge:

"Ierusalim, Ierusalim,
Ce mi-ai respins iubirea
Și darul păcii cel sublim -
Îți plâng nenorocirea.

vineri, 11 aprilie 2014

John Harper - pastorul care a murit predicând pe Titanic


titanic-rev-harperAu trecut 102 ani de la scufundarea vasului Titanic. Printre multele onoruri şi comemorări oferite în memoria celor pierduţi în apele Atlanticului, cu ocazia centenarului tragediei, o biserică din Scoţia a organizat un omagiu unuia dintre pastorii săi, numit John Harper, fiind şi el unul dintre cei care au murit atunci.                                                                             RMS Titanic a fost cel mai mare pachebot din lume când a plecat în călătoria sa inaugurală din SouthamptonAnglia cu destinația New York, pe 10 aprilie 1912. La trei zile de la plecare, la ora 23:40 în data de 14 aprilie 1912, s-a ciocnit cu un aisberg și s-a scufundat la ora 2:30 în dimineața următoare, în urma căreia și-au pierdut viața 1514 persoane din 2228 în una din cele mai cumplite dezastre maritime pe timp de pace din istorie. Tragedia Titanicului este foarte cunoscută publicului, datorită mediatizării acesteia prin filme, documentare şi cărţi. 

În 14 Aprilie 1912, revista comercială The Shipbuilder, descria Titanicul ca fiind „practic indestructibil”, iar în 31 Mai 1911, unul dintre angajaţii Companiei de Construcţii Navale White Star, a făcut faimoasa declaraţie „nici Dumnezeu nu poate scufunda această barcă”.

Când Regele sosește - de Vladimir Pustan


Azi ne rugăm pentru Nina Andreiu

La 6 ani a venit la biserică. La 14 cineva i-a ucis mama. La 17 ani a mușcat momeala lumii. 10 ani n-a călcat în casa lui Dumnezeu. A devenit o Marie Magdalena modernă, plină de vicii. Apoi n-a mai rezistat și-a trecut pragul adunării. A spus că se reîntoarce la Dumnezeu dar n-a făcut-o cu toată inima. Trei ani a hoinârit prin țara și strâinătate. Banii curgeau ca la robinet. Sămbătă seara a avut accident. Trei fracturi la femur. A pierdut jumătate din sânge. A scâpat ca prin urechile acului. Luni a stat câteva ore în operație. Apoi o injecție era s-o treacă dincolo. A avut încă trei întâlniri cu moartea. Noi, cei dragi ai ei ne rugam. Miercuri, dupâ ora 1, 30 noaptea a vizitat-o din nou Îngerul Morții. M-a sunat de zeci de ori. Incredibil nu am văzut telefonul! A luat-o în brațe, i-a privit unghiile și a aruncat-o în iad! A strigat ca Hristos să o salveze! Și... a salvat-o! E risipitorul nostru drag care s-a întors acasă! Și nu oricum, ci din morți! A cerut o Biblie și a deschis la Psalmul 30! Acum e hotărâtă să se boteze! De 13 ani așteptam asta! Rugați-vă pentru nepoata mea! Are hemoglobina 4!!! și trebuie minimum 15. Dumnezeu să-i vindece nu doar sufletul ci si piciorul! Știu că rugăciunile dvs au putere! Mulțumim!

joi, 10 aprilie 2014

Rezultatele mântuirii

Ultimele patru semne din Evanghelia după Ioan ilustrează rezultatele mântuirii:

Dispozitio
1. Hrănirea celor 5000 (6:1-14) - mântuirea aduce satisfacţie
2. Potolirea furtunii (6:15-21) - mântuirea aduce pace
3. Vindecarea orbului (9:1-7) - mântuirea aduce lumină
4. Învierea din morţi a lui Lazăr (11:34-46) - mântuirea aduce viaţă

Concluzio
Păcătosul pierdut nu-L caută pe Dumnezeu (Rom. 3:11), prin urmare mântuirea trebuie să înceapă cu Dumnezeu. Fiul omului a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut (Luca 19:10)

Chiulul de la biserică - Vladimir Pustan

miercuri, 9 aprilie 2014

De ce unii nu cinează cu Isus

Text: Apocalipsa 3: 14-21

Inventio
Cu cine cinează Hristos cunoaștem. Ni se spune la fiecare frăngere a pâinii. Cu cine nu cinează auzim uneori. De ce nu vor oamenii să cineze cu Domnul? Cine sun aceștia?

Dispozitio
1. Cel ce este orb spiritual. Fără lumină. Fără Scriptură.
2. Cel ce este gol spiritual. Păcătos.
3. Cel ce este căldicel spiritual. Nepăsător. Neimplicat.
4. Cel ce este necurățit. Dalmațian. Cu pete.

Concluzio
Unde se află Hristos în tot acest context? Apoc. 3:21 spune că... afară, dincolo de ușa zăvorâtă pe interior. Dumneata unde te afli?

Concert creștin caritabil de Paști la Ploiești


Casa de Cultură a Sindicatelor, 16 aprilie 2014, ora 18
Toflea, Bărbulești și Boldești
ÎMPREUNĂ PENTRU CER. ȘI PENTRU NEVOIAȘII DIN JUR.

marți, 8 aprilie 2014

Adi Gliga și Nicolae Geantă la Toflea și Câmpina


două seri de tineret - 12 aprilie la Rugul Aprins Toflea, 
13 aprilie la Emanuel Câmpina
*
duminică 13 aprilie, de la ora 9,00, 
program special de Intrarea Domnului în Ierusalim, BP Rugul Aprins Toflea

Ironiile lui Isus - de Nicolae Geantă


Cu nici o lege a fizicii nu se poate merge pe apă. Dar Hristos face apa sub tălpi asfalt. E imposibil să scoți un corp greu scufundat într-un lichid fără să-l atingi, legi sau să-l atragi cu magnetul. Dar Dumnezeu face topoarele să plutească. Nici o formulă chimică nu poate transforma apa în vin. Isus însă o face vinul cel mai bun. Nu se pot opri râurile ca zidul, nici apa nu se face pereți. Dumnezeu însă le întărește ca parapeții, iar printre ele poți merge pe autostradă. Ce ironie...

Marius Cruceru, spunea că "fericirile de pe munte" sunt definite ironic de Hristos: "Ești cel mai fericit când ești cu totul nefericit". Ferice de cei săraci în duh..., de cei ce plâng…ferice de cei bătuți, prigoniniți, omorâți... din pricina Numelui Meu. Declarații centrifuge. Cu sărăcia, cu prigoana, cu crucificare nu-l poți atrage pe un om să te urmeze. Nu-l poți convinge. Nu e imbold centripet. Paradoxal Hristos ne spune: “Urmati-Mă, dar cu crucea în spate, flămânzi, batjocoriți. iubiți pe vrăjmaș, pe cei ce vă fac răul. Duceți-vă de la Mine, ieșiți. Alergați. Veți fi urâți din pricina Mea". Ba și mai mult: "Vă trimit ca pe niște miei în gura lupilor!"

Realitatea întregii vieți a lui Isus Hristos nu este povestea cuiva care urcă, ci a cuiva care coboară, scria John Ortberg. Ca să ajungem cineva în viață, noi urcăm treaptă cu treaptă. Hristos însă, care era în organigrama Cerului Înalt, a coborât! A părăsit tronul divin pentru un grajd sărac, a renunțat la dreptul de a-și face propria-i voie ca să se facă slujitor. Din necuprinsa-i măreție a venit să se limiteze ca om. Iar printre oamenii ce doresc celebritatea, printre cei ce dau din coate să urce, El a dat din aripi să mai coboare o treaptă: s-a smerit! Smerenia lui a fost atât de profundă că a fost ascultător până la moarte! Acolo a mai coborât o treaptă: moarte de cruce! Dar ironie: a învins-o!

Deși Dumnezeu nu ne-a chemat alpiniști, noi toată viața încercăm să ne cățărăm. Interesant este că urcând pe scară vom trece de Isus. Căci El coboară treptele!

vineri, 4 aprilie 2014

Slujiți, dar nu vă depărtați prea mult! - de Nicolae Geantă


"Jerfiți, dar nu vă depărtați prea mult", șoptește Satana. "Ieșiți din mijlocul lor", strigă Hristos. Departe, să vă delimitați (de tot trecutul, de lume, de nepăsătorii de Dumnezeu).

Ce se întâmplă dacă mă depărtez de faraon? Mă apropii de Dumnezeu! Și lui necuratu' asta nu-i place. Căci cu cât mai aproape de Domnul, cu atât El se vede mai bine! Se aude mai bine! E mai mare! Mai sfânt! Mai glorios! Iar eu, dumneavoastră, vom deveni ca El! Ne vom încărca de energia Sa. Ca Luna de la Soare...

Când oamenii trag câte-o minciună noi știm: sunt departe de Dumnezeu. Bisericilor dacă le lipsește sfințenia e pentru că stau departe de Sfântul Cerurilor. Deciziile greșite se iau nu neapărat în pripă, ci mai ales departe de Hristos. Adică... aproape de Satana! Iar Iadul, chinul veșnic tocmai asta va fi: o stare veșnică departe de Dumnezeu... Chinuită, cu remușcări ce nu pot fi șterse.

Slujirea lui Dumnezeu nu se (poate) face decât aproape de El. Nu e ceva de IDD. Și nici de frecvență redusă!

"Jertfiti, dar rămâneți în țară", e sintagma lui faraon. "Jertfiți, dar ieșiți din Egipt", e porunca lui Dumnezeu. A treia variantă nu există.