Fundaţia CIREŞARII

luni, 24 februarie 2014

Sacul cu pietre

E totdeauna după noi. În ciuda faptului că-l târâm. La școală, la primărie, la tribunal. În tramvaie ori maxi-taxi. Îl avem ascuns în birouri. În ducem prin fabrici și mall-uri. Îl purtăm în clipele de relaxare, pe stadion, la Televiziune, pe Net. Ba chiar și prin biserici! Sacul cu pietre e tot timpul plin. Burdușit. Dar..., mai încape un bolovan oricând! Colecția e impresionantă. Mânie. Bârfe. Injurii. Răzbunare. Vorbe grele. Calomnie. Atac pe la spate. Neloialitate. Frustrare. Religie. E-mailuri anonime. Dar otrăvite! E greu sacul cu pietre și ne încurcă, dar... nu-l abandonăm. Din când în când, ca Charles Chaplin, mai zvârlim o piatră în fereastra altuia. Așa, degeaba. Dacă tot le cărăm după noi... Sânge să curgă! Apoi, in spatele nostru vin alți să repare! Și culmea, ceva ce era bun. (Cred că știți proverbul că un nebun aruncă o piatră în apă și 10 înțelepți se chinuie s-o scoată!). Când a greșit cineva punem lespezi în praștie. Când nu ne mai place un frate îl pietruim. Când vrem să prindem un loc în față apelăm la sacul cu pietre. Când cineva ne-a luat-o înainte îl vom opri cu-n bolovan. Când unul a urcat în top îi organizăm o tragere. Spre el. Dăm pietre și altora, numai să fie nimerit. Niște farisei au adus la Isus o femeie cu moravuri ușoare. "Să arunce cu piatra cine e nevinovat!", i-a sfătuit Mântuitorul. Și lângă El s-a strâns o parte a caldarâmului din oraș. N-au învățat nimic evreii însă. În Joia Mare au ridicat piatra spre Dumnezeu! În plin Sinedriu. Nu le-a păsat că se va prăvăli peste ei piatra din vârful unghiului. Noi? Ar fi trebuit de mult să părăsim sacul cu pietre la Cruce. Curajul însă ne-a trădat. Dar dacă mai trebuie folosit și alt' dat'?, Vorba lui Caragiale. De n-am purta la noi sacul de pietre... Nimic nu ar fi dărâmat în jur! Scapă de sacul cu pietre! Dar, nu aruncându-le în alții!

PS: Când cineva aruncă în voi cu pietre, transformați-le în pâini!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu