Fundaţia CIREŞARII

sâmbătă, 31 august 2013

În ce activităţi trebuie să fie prezentă Biserica

 Un tânăr pe care îl apreciez tare mult, a venit într-o zi la mine cu un chestionar şi mi-a spus: "L-am primit la cursul Plantare de biserici. Mi-a crăpat obrazul de ruşine că la toate rubricile a trebuit să trec... zero". Nu ştiu dacă a fost singurul care nu a avut ce să completeze, dar ştiu că acolo a fost şi... conducătorul din biserica sa. Obrajii lui? Para focului.

Vă provoc (respectuos să bifaţi următoarele rubrici. Dacă în biserica dvs se desfăşoară aceste activităţi (parţial, nu ştiu cine le face integral) înseamnă că e... biserică, dacă rezultatul însumat este zero atunci e un fel de... club. Ar trebui să începeţi chiar dvs schimbarea.

Precizez că la fiecare rubrică trebuie un responsabil şi un număr de participanţi.

1. Biserica dvs are şcoală duminicală?
2. Biserica dvs are grup de închinare?
3. Biserica dvs are lucrare de tineret? Seri de tineret?
4. Biserica dvs are lucrare cu femeile?
5. Biserica dvs are lucrare cu bărbaţii?
6. Biserica dvs are lucrare de misiune?
7. A făcut vreo Evanghelizare publică, în afara pereţilor, anul acesta? Anii trecuţi?
8. Biserica dvs are ucenicie?
9. Biserica dvs are grupuri restrânse de studiu biblic?



10. Biserica dvs pregăteşte noii convertiţi?
11. Biserica dvs pregăteşte liderii?
12. Biserica dvs pregăteşte învăţători?
13. Biserica dvs are întâlnire de rugăciune? (în afară de programul de joi).
14. Biserica dvs are cor?
15. Biserica dvs are fanfară?
16. Biserica dvs are lucrare printre soldaţi?
17. Biserica dvs are lucrare în închisori?
18. Biserica dvs are lucrare printre alcoolici/drogaţi?
19. Biserica dvs sprijine bisericiile noi?
20. Biserica dvs e implicată în mass-media (Radio/Tv/Internet)?

21. Biserica dvs are lucrare în spitale?
22. Biserica dvs are lucrare în orfelinate?
23. Biserica dvs are lucrare de îngrijire a bătrânilor?
24. Biserica dvs are lucrare de rugăciune?
25, Biserica dvs are orchestră?

Câţi misionari susţine biserica dvs? Dar tineri studenţi la teologie sau şcoli biblice?
Câte publicaţii realizează anual?

Articolulde faţă nu este o ofensă la adresa nimănui. Sângerez împreună cu toţi cărora le tremură mâna când bifează. Trebuie să ne trezim fraţilor. Ogoarele sunt gata de recoltă. Lipsesc secerătorii! Adică... noi.

vineri, 30 august 2013

Nici fond, nici formă - de Vladimir Pustan

Nimeni nu se mai îndoiește că necredința, aproape generalizată azi în Europa și SUA, își are rădăcinile în secolul XVII, și a pornit ca o reacție a scandalului unui Dumnezeu impus și al unei religii forțate.

Acel ”compelle intrare„ a lui Augustin luat din Scriptură, ca strigăt al împăratului ce-și dorea masa plină cu invitați (siliți-i să intre), a justificat atât inchiziția cât și politica sabiei.

Aceasta deși Ioan Gură de Aur stipulase clar faptul că acela care ucide sau forțează un eretic comite un păcat de neiertat. Coșmarul binelui silit a făcut mult rău. E ca în anecdota aceea când un pastor a întrebat un grup de copii despre un bine pe care-l făcuseră în acea zi. Am ajutat o bătrânică să treacă strada și ne-a luat o oră. De ce atât timp? Pentru că ea nu vroia…

Credința trebuie să se sălășluiască într-o inimă liberă. Liberă de a alege binele, liberă de a lua o decizie pentru o veșnicie întreagă. Ca părinți ne-am dori ca ai noștri copiii să-L găsească pe Hristos.

Dar armele noastre pentru convingerea pe care numai Duhul Sfânt o poate aduce în inima cuiva, trebuie să fie rugăciunea și o viață curată care să lumineze în întunericul de afară. Dar mai ușor pare, vorba lui Bernard Shaw, să apucăm ciomagul decât să ne folosim mintea în argumente, viața în fapte bune și genunchii în rugăciune.

Dar ceea ce mă frământă pe mine nu e ceea ce a fost în secolul XVII ci ceea ce e azi. Ca să silești pe cineva pentru a face un lucru trebuie să crezi în lucrul acela. Pasivitatea creștinilor de azi, lipsa dorinței de a umple cerul poate însemna, printr-o logică întoarsă, că sfinții de azi nu mai cred nici cât inchiziția spaniolă. Pe ei îi putem judeca pe formă și metodă. Azi cred că lipsește și fondul.

* publicat vineri 30 august 2013, pe 


V l a d i m i r _ P u s t a n

Nicolae Geantă - Familia fericită


Comunicarea dintre soți


1. Faceți-vă complimente. Doar pe un ton linistit.
2. Acordați-vă timp unul altuia. Time is money but time is life.
3. Faceți-vă daruri. Dăruiți-vă însăşi dvs.
4. Slujiți-vă. E limbajul dragostei.
5. Atingeți-vă fizic. Nu numai erotic! Atingerea fizică poate face sau desface o relație.

Cu cât comunicarea e mai profundă cu ațât relația este mai puternică!

miercuri, 28 august 2013

Evanghelizare la Cluj cu Grupul "Rugul Aprins" din Toflea


lauda şi închinarea: Grupul Rugul Aprins

joi 29 august 2013, ora 18, Căminul Cultural Gilău
mesaj biblic: fraţii din Toflea

vineri 30 august 2013, ora 18, stadion Str Baieru nr. 15, Cluj Napoca
 mesaj biblic: Vladimir Pustan

sâmbătă 31 august 2013, ora 18, stadion str M. Kogălniceanu, Floreşti Cluj
mesaj biblic: Gabriel Zăgrean


marți, 27 august 2013

Nicolae Geantă - Nevoia de atingere


Un singur lucru a dorit leprosul. Să fie atins de Isus? 
Mai știți vreun dumnezeu care cu o singură atingere să vindece o rană? Dar un suflet?
E de ajuns o simplă apropiere de Crucea Golgotei. Și toată lepra păcatului ce usucă viața cade. 
Apoi, vei fi iarăși ca un copilaș. Cu sufletul imaculat.
Încearcă numai. Azi. E gratis.

luni, 26 august 2013

Eu sunt Gabriel - film creştin


Nu sunt un tip care urmăresc filme. 
Nu o fac de cinci ori pe an.
Dar asta chiar merită văzut.
Povestea unui băiat venit de nicăieri, al nimănui, care schimbă viaţa unui oraş.
Avem nevoie de un Gabriel în viaţa fiecărei localităţi din România.
Şi nu numai.

Vizita - de Vasile Voiculescu


Eu nu ştiu dacă voi putea urca vreodată la Tine,
Tu, însă, Doamne, cobori când vrei: măcar în treacăt
Vino, Te-aştept în cămăruţă la mine…
… Cum n-am pe nimeni, nici zăvor, nici lacăt,
Pune straja Ta la uşă şi la fereastră,
Să nu intre peste noi nici bine, nici rău
Care să tulbure petrecerea noastră,
O zi întreagă, Doamne, să fiu numai al Tău.

sâmbătă, 24 august 2013

Nicolae Geantă la Râmnicelu

Duminică 25 august 2013, dela ora 10.00

Despre bătrânețe - de Andrei Pleșu


Andrei PLEŞU | nici aşa, nici altminteri

„Sexagenarios da ponte!“ – suna un slogan al Romei antice. „Sexagenarii să fie aruncaţi de pe pod“. S-ar zice că, odată cu răspîndirea creştinismului, această „soluţie“ radicală la problema bătrîneţii a fost abandonată. Dar ea a supravieţuit, în subteranele mentalului european, îngrijorător de mult.
.......................................................................................................
Din cele 25 de ocurenţe ale cuvîntuluipresbyteros în cele patru evanghelii, majoritatea se referă nu la vîrstă, ci la o funcţie publică şi încă una discutabilă din perspectiva destinului hristic. Bătrînii sînt parte a conducerii comunităţii iudaice, membri ai Sanhedrinului (cf. Marcu 8, 31: presbyteroi,archiereis, grammateis), răspunzători, aşadar, de punerea sub acuzare şi de condamnarea lui Iisus. (…). În Faptele Apostolilor, în Apocalipsă, în Epistolele Pauline şi în cele Soborniceşti, alături de menţinerea sensului negativ din evangheliile sinoptice, apare frecvent şi sensul de „preoţi“ ai noii comunităţi.(…).
Bătrîneţea, aşa cum apare în Noul Testament, poate fi, aşadar, conotată negativ, ca emblemă a unei autorităţi opace la mesajul noutăţii hristice, ca întruchipare a unei tradiţii anchilozate, ca blocaj, dar şi pozitiv, ca oficiu legitim, ca „vrednicie“ slujitoare, ca magisteriu.
....................................................................................................................
Bătrîneţea nu este, prin ea însăşi, un paradis. 
............................................................................................................................
Bătrîneţea e „prilejul“ optim, privilegiat, al răbdării neresemnate, al convertirii fiecărui gest sau gînd în neîntreruptă rugăciune şi al rîsului restaurator. 
pentru întreg articolul click mai jos
Apărut in Dilema veche, nr. 497, 22-28 august 201
3

Fiecare făcea ce-i plăcea

Text: Judecători 21:25, 17:6. Deuteronom 12:8

Inventio
A face după plăcere a devenit o doctrină. "Ce-mi place mie" e standard de viață. "Sunt liber și fac ce vreau" s-a întipărit în creierul românului. Nu doar în societate, în familii, în școli, ci și în biserici.
Știți cum se traduce acest versets? "Prin tine, fără Dumnezeu!"
Întrebare: "fac ce-mi place mă duce în sus, e de la Duhul Sfânt, sau e... ruină?"
Israel a făcut ce-a dorit. Și a ajuns în robie. Ba, chiar l-a ucis pe Fiul lui Dumnezeu.

Dispozitio
Moise i- a avertizat pe evrei: "nu faceți la fel în țara făgăduinței". Erau în pustie. Acolo fiecare făcea ce-i plăcea. "N-ați ajuns încă la locul și moștenirea oferită" (Deut. 13:9). Și totuși, în Canaan...

1)  "fiecare face ce-i place" când nu respectă autoritatea, conducerea
- în vremea aceea nu era împărat în Israel; era anarhie, alandala.
- unde nu-i cap, vai de picioare!
- de ce nu se respectă soțul, părinții, păstorul, Dumnezeu?
- cum ar arăta o biserică fără Dumnezeu?; fără Cap?

2)  "fiecare face ce-i place" când nu respectă Legea
- vitezomanii, gurmanzii, infractorii, diabeticii, bețivii, mincinoșii - nu respectă regulile
- păcătoșii nu respectă Biblia, dreptarul vieții sănătoase.
- conduita de viață, principiile manierate, învățătura nu pot fi păstrate fără limite, fără bariere
- biserica are un cod de legi, dacă-l modifică devine o ruină. 

3)  "fiecare face ce-i place" are un preț
- Israel a mers în robie, Eva a fost izgonită din Eden, Samson și-a pierdut ochii, Acan și-a distrus 
familia... Toate acestea numai pentru că au făcut ce le-a plăcut!
- cum ar arăta o lume în care fiecare face ce-i place?; dar o Biserică?
Ilustrație: un frate era deranjat de un urs; autoritățile nu interveneau deloc; "descurcă-te singur"; atunci el a luat un castron, l-a uns cu miere și a pus în el țuică; ursul a lins mierea, a băut țuica și a pica beat; fratele l-a ciomăgit bine, apoi i- a luat... blana!". Orice plăcere permisă te va costa pielea!
- Evrei 12:25
- e greu de plătit prețul plăcerii; mulțumim că la Golgota l-a achitat Isus.

Concluzio
- cum scapi de plăcere?; ca și de cancer: prin operație.
- Osea 14:4 "le voi vindeca vătămarea adusă de neascultarea lor"; de "plăcerile" lor în original.
- nu uita: Dumnezeu vede, aude și scrie!

vineri, 23 august 2013

Întoarcere la Cuvânt - de Vladimir Pustan


Luther zicea că-i omul unei singure cărți și se gândea desigur la Biblie, dar pe mine mă înspăimântă lucrul acesta, chiar dacă sună frumos. Oamenii unei singure cărți au adus multe nenorociri pământului acesta. Eu cred că Biblia e cea importantă carte pentru că e singura ce poate schimba omul. Din celelalte cărți luăm ce e bun și lucrul acesta ne poate deschide orizontul. Biblia însă ne deschide cerul.
Generația de azi nu mai citește Biblia pentru că ei nu mai citesc aproape nimic. Probabil că a ajuns prea facilă, prea la îndemână. Și astfel o Biblie plină de praf e drumul spre o viață mizerabilă. Poate nu înțelegeți tot din ea. Dar străduiți-vă să împliniți cât ați înțeles. Biblia nu se contrazice pe sine, ci ne contrazice pe noi și asta enervează. Ne mințim frumos crezând că-L putem iubi pe Hristos fără să iubim Cuvântul. Dar El e Cuvântul și tot atât suntem interesați de El cât suntem interesați de Cuvântul Lui.
Citiți Scriptura deoarece pentru a ajunge în cer nu există scurtături. Îndrăgostiți-vă de Autorul ei și atunci scrisoarea Lui de dragoste vi se va părea frumoasă…




Porunca ajutorării

Să nu ai un ochi fără milă pentru fratele tău cel lipsit. Să-ți deschizi mâna și să-l împrumuți cu ce trebuie. Ca să facă față nevoilor lui. Să trăiască. Atunci el te va binecuvânta și pe tine și pe Dumnezeu. Glasul lui va fi martor aruncat într-un lac înghețat.

Să-ți deschizi mâna față de fratele tău, față de sărac și față de cel lipsit. Atunci, nici Biserica, nici societatea nu vor fi neglijate. Din palma întinsă se poate lua darul, dar se și poate pune. Într-o zi vei întinde și tu mâna după ajutor.

Să nu dai cu părere de rău în inimă. Te-ai face vinovat de un păcat înaintea Domnului. Hristos nu se uită la dar, ci la inimă. Pe cine dă cu bucurie îl iubește Dumnezeu. Fi unul dintre cei iubiți.

Apleacă-te pe genunchi cu cel în suferință. Rugați-vă, dar mai întîi șterge-i lacrimile. Atunci el va ști că rugăciunea e poziția de luptă, nu de abandonare. În rugă urcăm scara pe care s-a coborât Domnul la noi.

Când faci binefacere nu aștepta răsplată. Lumina din ochii celui pe care-l ajuți e cea mai mare comoară pe care o poți dobândi. Ți se va așeza pe cap cunună de ochi care împarte!

Totdeauna vor fi săraci în țară. Tocmai de aceea Dumnezeu ne-a dat porunca aceasta! Căci "te iubesc" trebuie să fie vers de utilitate publică. 

joi, 22 august 2013

Seară specială de tineret cu Nicolae Geantă

Joi 22 august 2013, de la ora 20, în ultima seară a tabărei creştine pentru tineret,  
de la Cărbuneşti (Prahova), 
Nicolae Geantă va susţine o conferinţă intitulată : Lanţurile libertăţii 
(pînă unde sunt permise tinerilor democraţia, muzica, internetul, prietenia, căsătoria etc)


După mesajul biblic are loc focul de tabără.
Organizator: Simon Frâncu 

Nicolae Geantă la Boldeşti

Evanghelizare în cartierul de rromi din Boldeşti, Prahova.


miercuri, 21 august 2013

Martirii vii din comunism - Richard Wurmbrand

de CLAUDIU PADUREAN

Întors după un îndelungat exil în SUA, care a venit după 14 ani în temniţele comuniste, pastorul luteran Richard Wurmbrand a pus flori pe mormintele torţionarilor săi.
În contextul în care torţionari securişti, precum Alexandru Vişinescu, înjură de Cristos şi încearcă să îi lovească pe jurnaliştii care încearcă să-l filmeze, iar alţi ofiţeri de Securitate mint şi încearcă să acrediteze ideea că deţinuţii politici ar fi avut parte de un tratament sever, dar corect în temniţele bolşevice, „România liberă“ continuă să prezinte mărturii cutremurătoare ale unor mari figuri ale creştinismului secolului XX. După mărturiile monseniorului greco-catolic Tertulian Langa şi cele ale călugărului ortodox Nicolae Steinhardt, azi publicăm mărturia pastorului lutheran Richard Wurmbrand.
Biografia unui martir

Richard Wurmbrand a avut o viaţă demnă de un roman. El s-a născut în anul 1909, la Bucureşti, într-o familie de evrei săraci. La scurtă vreme, familia sa s-a mutat la Istanbul, unde tatăl său şi-a deschis un cabinet stomatologic. Însă Richard Wurmbrand a rămas orfan la 9 ani. După alţi 6 ani, familia sa s-a întors în ţară. Lipsit de îndrumarea tatălui său, Richard Wurmbrand a aderat la Partidul Comunist Român. Între 1927 şi 1929, el a urmat cursurile unei şcoli politice la Moscova.

Întors în ţară, el a fost arestat pentru propagandă bolşevică şi închis la Doftana, alături de alţi lideri comunişti. În închisoare, el s-a îmbolnăvit de tuberculoză. Pus în libertate, Richard Wurmbrand a primit misiunea de a organiza filiala clandestină a PCR din Deva. Însă, în 1936, el a cunoscut-o pe Sabina Oster, o tânără evreică ce studiase chimia la Sorbona.
Richard Wurmbrand a descoperit, tot în aceeaşi perioadă, creştinismul, după ce un tâmplar i-a dat o Biblie, pe când tânărul comunist evreu se trata de turberculoză în zona Braşovului. Viaţa i s-a schimbat radical.

Rugăciune sau recitare

Ieri m-am întâlnit în oraș cu Bianca, o tipă ce-abia a terminat clasa doișpea. Eram grăbit și ea avea în mână o foaie xeroxată cu un bărbos. "Ce e...". "O rugăciune. Patroana mi-a dat-o și m-a pus s-o învăț. Îmi va ajuta".

I-am spus Biancăi că rugăciunea nu e redarea unui text, ci comunicare. Vorbire directă. Comunicarea cu Hristos nu e examen de competențe lingvistice. Dacă ai examen la școală, dacă circuli cu mașina în trafic, dacă pruncii te fierb mergând prin discoteci, dacă partenerul te pișcă la buzunare, dacă ai o ispită din care nu poți să ieși, o boală care se agravează, o lehamite față de biserică, niște vecini care-ți fac viața infern, rugăciunea trebuie făcută în acea direcție. Concret. La subiect. Altfel, citind rugăciunea nu știu cărui pustnic, patristic sau scriitor cu penița iscusită (care au trăit stări de har, nu exclud), tu de fapt nu faci decât... teatru! Reciți un text, o poezie din care nu faci parte. Rugăciunea trebuie să fie redarea a ceea ce simți, a ceea ce ai (neapărată) nevoie.

Rugăciunea e mai mult decât vocalizarea ideilor. E apropiere de Dumnezeu. Un factor sine qua non, indispensabil. Nu e doar cerere, e părtășie. O legătură.

Chant spune că "rugăciunea nu e o opțiune". Ci, o obligație!

luni, 19 august 2013

Cum păstrezi o prietenie

O mamã cu fiul sau se plimbau pe plajă. La un moment dat fiul întreabă:
”Mamã, cum faci să păstrezi o prietenie?”
Privindusi fiul, surâzând, mama îi  spuse: ”Ia puţin nisip în mânã.” Băiatul se apleca şi lua o mâna de nisip fin. Mama, cu surâsul pe buze îi spuse: ”Acum strânge pumnul…” Băiatul strânse mâna în jurul nisipului, şi văzu că cu cât strânge mai tare cu atât mai mult nisip îi cade din mâna.
“Mama, nisipul cade…”
“Ştiu dragul meu, acuma ţine palmă deschisă.”
Băiatul îi da ascultare, dar o adiere de vânt îi lua o parte din nisipul rămas. “Nici aşa nu reuşesc să-l păstrez.”
“Acuma ia altul şi tine-l în căuşul mâini… aşa… suficient de închis pentru al proteja, dar destul de deschis pentru a fi liber.”
Băiatul încerca iar de data aceasta nisipul nu-i mai căzu din mâna şi era protejat de vânt.
“Uite  cum se păstrează o prietenie…”
“Prietenia Domnului este pentru cei ce se tem de El, şi legământul făcut cu El le da învăţătură.”  (Ps. 25:14)
Sursa: Formalistu

sâmbătă, 17 august 2013

Nicolae Geantă în Suceava


Ne dorim trezire. Revigorare. Naștere din nou.
Ne dorim tineri pocăiți și familii sfinte.
Ne dorim ca bisericile să se (re)aprindă.
Cum putem aprinde foc fără chibrite? Învățam din Sfânta Scriptură.

 joi 15 august 2013, ora 20,00 - Biserica CDE Betel, Luncușoara
sambata 17 august 2013, ora 17,00 - Biserica CDE Maranata, Gulia
duminică 18 august 2013, ora 10,00 - Biserica Penticostală Eli, Gura Humorului

ora 16,00 - Biserica CDE Betel Luncușoara - seară de tineret
ora 19,00 - Biserica CDE Betel Burdujeni - seara familiilor

vineri, 16 august 2013

Tot despre starea națiunii - de Vladimir Pustan


În luna aceasta IRES adică Institutul Român pentru Evaluare și Strategie a făcut un studiu ce scoate la lumină câteva lucruri interesante și de pus pe gânduri. 90% din români cred în Dumnezeu dar numai 22% merg săptămânal la biserică. Doar 66% cred în viața după moarte dar numai 50% cred în învierea morților. În rai crede trei sferturi din populație, în iad ceva mai mult de jumătate. Unul din cinci români au un talisman norocos. Jumătate din cei chestionați au recunoscut că obișnuiesc să consulte horoscopul. Credința se manifestă mai pregnant la persoanele între 35 și 50 de ani, mai ales la femei. Aproape trei sferturi dintre români cred că există adevăr în fiecare religie. Acestea ar fi cifrele. Hai să le traducem în megleno-română.
Dumnezeu și biserica nu sunt obligatoriu asociate în mintea românilor. Poți fi un bun creștin și fără biserică. Îl poți avea pe Dumnezeu și fără să te închini, cumineci, asculți predici. Îl poți avea pe Dumnezeu pretutindeni. În discotecă, în bar, în sala unde tocmai ai avortat, în parcare așteptând tirul, în tribunal unde te judeci cu fratele tău. Dumnezeu pretutindeni și nicăieri. Dumnezeu fără biserică. Un părinte al bisericii zicea că nu poți avea pe Dumnezeu ca Tată dacă nu ai biserica drept mamă. Noi putem. Doar sunt atâția orfani de mamă …
Ce e viața după moarte dacă nu crezi în înviere? Vom fi un fel de zombi probabil. Un fel de Dracula dormind cu cuiul în piept. La noi în sat încă se mai bat cuie în inima mortului ca să nu vină acasă să-i sperie pe mioriticii rămași.Vom fi în rai pentru că iadul e incompatibil cu bunătatea lui Dumnezeu. Iar dacă raiul e și el îndepărtat putem să ni-l construim aici pe pământ. Un rai sigur. Mă mir că Martorii lui Iehova n-au câștigat mai mult teren. Dar încă nu-i târziu.
Creștinismul românesc e în esență un păgânism cosmetizat. Așa se explică mulțimea talismanelor și aviditatea citirii horoscopului. Ne e frică mai tare de pisica neagră decât de păcatul din noi. În Europa se vorbește despre descreștinare. La noi nu e cazul. Nu poți pierde ce n-ai avut. De aceea afirmăm 
senini și halucinanți că există adevăr în toate religiile. Pentru că nu-l cunoaștem pe al nostru. Pentru că nu avem termen de comparație. Pentru că preoții și pastorii nu predică Evanghelia. Primii cântă pe nas după ureche iar ceilalți emit păreri naive pe care le citesc de la amvon ca și pe cotele apelor Dunării. Credința se manifestă mai activ la cei între 35-50 de ani. La cine ați vrea să se manifeste? La cei bătrâni cu hardul șters de comuniști, injectați apoi cu materialismul științific sau la generația imbecilizată de PRO TV, Facebook și jocuri pe calculator? Ce mă doare cel mai tare în studiul acesta e că n-am reușit să zăresc în el nici o luminiță de speranță.

joi, 15 august 2013

Scanerele Domnului - de Nicolae Geantă

Două pietre albastre, pe fundul unui râu. Se mândreau cu harul de-a fi prețioase. "Noi nu suntem sortite ca celelalte pietre. Într-o zi cineva ne va lua și ne va duce la bijutier. Apoi vom ajunge pe coroana reginei! Vom fi purtate prin palate împărătești, printre oameni cu vază. Toată lumea ne va vedea și admira frumusețea!" 

Într-o zi, o mână le-a ridicat din apă. Le-a șlefuit bine, și le-a dat o strălucire la care ele nici nu visau. Apoi, le-a pus în ciment și le-a zidit pe perete. Pietrele albastre au fost foarte indignate. S-au rugat zi și noapte, iarnă și vară, să pice de acolo. Locul lor era pe coroană, nu într-un zid rece! După ceva vreme "dorința" le-a fost îndeplinită. O ploaie de mai multe zile a ros cimentul și ele au căzut în stradă. Când au privit de unde s-au desprins, au rămas uimite. Pe perete era o frescă. Iar ele fuseseră ochii lui... Isus! Șuvoiul fără milă le-a dus apoi la vale, în mâl.

Un orfan, o văduvă bătrână, un operat la reanimare, o liceeancă cu ochii roșii de plâns, un rebel ce dă declarații la poliție, un zdrențăros care caută prin ghenă, un pensionar ce n-are bani de medicamente. De ce nu-i vede Dumnezeu? De ce nu vede bisericile cu dușumele ce scârțîie, mesele la care stau 12 copiii și mănânca cinci ouă, misionarii care beau apă tulbure din băltoci, pocăiții înjosiți, batjocoriți? Nu vede nedreptatea, degradarea socială, scaunele goale din biserici, casele dărăpănate, lacrimile, singurătatea, durerea? Vede, dar ochii Săi sunt la... noi. 

Ni s-a oferit harul să fim în viață mai mult decât pietre prețioase. Să fim ochii lui Hristos, lumina lumii. Ca Dumnezeu să vadă prin noi. El locuiește în Ceruri dar are ochii pe pământ. La fiecare colț de stradă. În fiecare cap de om. Dar vede... cât vedem noi!

Când trecem nepăsători pe lângă greutățile semenilor, ale bisericii, ale familiei, ale lumii în general, de fapt îi închidem ochii lui Hristos. Sau, pur și simplu refuzăm să fim ochii Domnului. Dumnezeu nu le va vedea problemele, iar ei nu-L vor vedea pe Dumnezeu.

Avem nevoie nu doar de o nouă privire, ci de ochi noi! Căci, dacă Hristos trăiește viața în noi, nu ar fi normal ca și ochii Săi să privească printr-ai noștri?

Rămâneți scanerele Domnului! Apoi, veți vedea cum oamenii Îi vor auzi glasul.

miercuri, 14 august 2013

Românii și biserica în 2013

Studiu publicat de IRES aici http://194.88.148.122/2e/79/87/2d/default_647211113140.pdf?c=83118ed3019e9bdedb892c49db5f8852
Unul din cinci respondenti merge o data pe saptamana la slujbele sau la evenimentele religioase curente, 22% dintre romani participa la acestea de cateva ori pe luna, iar un sfert de doar cateva ori pe an. In timp ce 6% dintre participantii la studiu participa la slujbele religioase de cateva ori pe saptamana, 18% merg mai rar decat o data pe an.

Pentru 88% dintre romani, religia a fost importanta in familia lor atunci cand erau copii, iar peste jumatate dintre ei (51%) au participat in copilarie la slujbe religioase.


Cei mai multi respondenti cred ca Biserica ofera raspunsuri pentru problemele sociale (88%), pentru problemele morale (72%), pentru problemele din viata de familie si pentru nevoile spirituale ale oamenilor (71%). Doar 59% considera ca problemele tinerilor isi pot gasi raspunsuri in biserica.

Printre temele pe care trebuie sa le abordeze Biserica, primele locuri sunt ocupate de infidelitate (75%) si de problemele lumii a treia (75%), urmate de discriminarea rasiala (74%), ecologia si problemele de mediu (70%), avortul (67%), dezarmarea nucleara (62%), eutanasia (60%), somajul (59%) sau homosexualitatea (50%).

Politica si politicile guvernamentale sunt printre temele care au intrunit cele mai putine optiuni din partea respondentilor ca fiind printre cele abordate de Biserica, mai arata autorii studiului.



Chiar daca un sfert dintre respondenti sunt de parere ca exista o singura religie adevarata, 69% sunt de acord cu faptul ca exista adevar in fiecare religie. O proportie importanta dintre participantii la studiu - 82% - apreciaza ca rugaciunea i-a ajutat, de-a lungul vietii, in mare si foarte mare masura.



45% dintre respondenti se roaga sau mediteaza zilnic, iar 27% fac acest lucru chiar de mai multe ori pe zi.



Peste 60% au auzit despre introducerea de catre Patriarhia Romana, in Moliftelnic, a slujbei pentru sfintirea unui vehicul. 55% apreciaza aceasta masura ca fiind buna si foarte buna, 27% recunosc ca si-au sfintit deja masina, dar 43% dintre respondenti spun ca nu ar face acest lucru.



In ce mai cred romanii in 2013?



Aceasta este cea de a treia tema abordata in studiul IRES, iar rezultatele arata ca cei mai multi romani (96%) cred in Dumnezeu, credinta care se manifesta mai pregnant la persoanele intre 36 si 50 de ani si la femei



92% dintre respondenti cred in existenta sufletului, 88% cred in pacat, iar 82% cred in ingeri.



Credinta in viata de dupa moarte, impartasita de 66% dintre respondenti, se manifesta cu precadere la femei. Daca in rai cred 76%, in iad cred doar 61% dintre participantii la studiu, iar 54% cred in diavol.



51% dintre respondenti cred in invierea mortilor, doar 24% cred in reincarnare, credinta care se regaseste la tinerii intre 18 si 35 de ani, la respondentii cu studii medii si superioare si la cei care au domiciliul in zona de Sud a tarii.



Doua treimi dintre participantii la studiu nu cred in forte supranaturale. Unul din 5 romani are un talisman norocos.



45% dintre respondenti recunosc ca obisnuiesc sa consulte horoscopul, iar 16% tin cont de horoscop in viata de zi cu zi.

Scrisoarea unui tată către viitorul ginere...

Ca tată, eu duc ștafeta pentru fiica mea. Îmi aduc aminte de ziua în care s-a născut Laura și de perioada în care o țineam în brațe când febra îi era atât de mare, încât își dădea ochii peste cap. Îmi amintesc de vremea când și-a rupt degetul la ușa mașinii și am strâns-o în brațe. Îmi amintesc cum repetam împreună tabla înmulțirii înainte de testele mai grele.

Când mingea de volei i-a căzut la picioare de trei ori la rând, am strâns-o pe Laura în brațe ca să-și ascundă lacrimile la pieptul meu în timp ce suspina: “Cu toții cred că nu sunt bună de nimic…” Am stat lânga ea tot restul zilei apărându-i onoarea și apărând cu vijelie o altă eventuală lovitură împotriva “dragei” mele.

Am vorbit cu ea despre anii de gimnaziu și despre faptul că atunci se afla în punctul de vârf al adolescenței, iar acum că a ajuns în liceu, am discutat despre întâlniri și facultate, și viața de adult.

Crescând-o pe Laura în puritate și sfințenie, a fost una dintre cele mai mari chemări ale vieții mele. Ne-am plimbat și am vorbit, am râs și am plâns. O cunosc pe toate părțile.

Dar tu, tinere? Cine ești? Cum ești? Cât de mult te-ai rugat pentru ea? Tot ce știu este că eu port o torță pentru fiica mea, și nici o frizură “cool”, o mașină puternică sau zâmbet dulce nu o va fura din mâna mea. Investiția mea este mult prea mare…

Știu că ești fratele meu creștin și vreau să contez pe tine să îmi stai alături în această chemare pe care am primit-o de la Dumnezeu. Da, am patruzeci de ani, iar tu s-ar putea să fii adolescent sau chiar să ai douăzeci de ani, dar sunt la fel de mult fratele tău cum sunt și prietenii tăi, și mă bazez pe tine să nu-ți pui mâna pe fiica mea, la fel de mult cum prietenul tău cel mai bun contează pe tine să nu pui mâna pe prietena lui. Cinstește-mă în aceasta.

Fiecare tată pe care-l vei întâlni a fost și el la vârsta de șaptesprezece ani, dar nici unul dintre cei de vârsta ta n-a fost de patruzeci, cu o fiică adolescentă. Așadar, fii atent! Mai întâi, nu poți înțelege ce simt eu și în mod normal nu te vei raporta cu grijă la interesele mele. În al doilea rând, și acesta s-ar putea să fie mai grav pentru noi amandoi, eu știu cum gândești tu.

Prietenul meu mai tânăr, Tyson, din grupul de tineri, spune lucrurilor pe nume. Recent mi-a spus: “Nu este nici un secret. Majoritatea băieților vor să aibă relații sau să beneficieze de un anumit fel de acțiune. Lor nu le pasă de ceea ce semnifică o relație, precum fetelor. Băieții vor să le vadă pe fete cât mai sumar îmbrăcate, la aceasta se reduce totul. Chiar și în cazul nostru, al băieților creștini”.


Chiar și nouă creștinilor! Hmmm… Nu este nimic surprinzător. Ca unul care am ieșit din lume, la o vârstă adultă, s-ar putea să am o altfel de perspectivă cu privire la termenul “creștin” decât tine, și nu contează dacă ești catolic sau protestant, evanghelic sau carismatic. Dacă m-ai întreba ce mă suprinde cel mai mult în creștinism, ar fi că puțini creștini trăiesc altfel decât toți ceilalți.

* pentru mai multe fă click la Cristi Boariu pe blog

Mai fericit fără Facebook?

Pentru unele persoane, Facebook este cea mai „tare” reţea de socializare, pentru altele, în schimb, este o sursă de nefericire sau frustrare, din cauza comparaţiilor pe care le fac între viaţa lor şi ceea ce văd acolo. De aceea, psihologii spun că fără Facebook lumea ar fi mai fericită.

 Potrivit unor studii recente, 33% dintre utilizatorii reţelei Facebook se simt nefericiţi atunci când o vizitează, deoarece îşi invidiază „prietenii" pentru ceea ce au sau ce fac. Cei care nu participă activ pe Facebook şi nu comunică sunt cei mai expuşi nefericirii, iar cei care petrec cel mai mult timp acolo, sunt cei care au impresia că alţii au o viaţă mult mai fericită decât a lor. Motivul nefericirii este comparaţia nefavorabilă cu alţii, chiar dacă se ştie, că de cele mai multe ori, ceea ce apare în Facebook este doar un „panou publicitar", doar o imagine frumos împodobită și de multe ori înșelătoare despre propria viață.

 Iată câteva sfaturi propuse de Psychology Today pentru cei care se simt trişti, nefericiţi sau frustraţi în urma a ceea ce văd pe Facebook:

- O dietă Facebook. Aceasta presupune o reducere a timpului petrecut pe Facebook sau chiar renunţarea totală la această reţea. Viaţa este prea scurtă pentru a-ţi petrece timpul uitându-te la imaginea idealizată a altora.

 - Fii cinstit în legătură cu ceea ce simţi. Recunoscând care sunt simţămintele care te încearcă atunci când vizitezi Facebook, vei putea să le controlezi şi să le faci să dispară.

- Priveşte Facebook în mod realist. Când te simţi nefericit din cauza reţelei, gândeşte-te că majoritatea „prietenilor" şi-au creat o imagine tip anunţ, în care să pozeze cât mai bine şi să dea impresia că trăiesc o viaţă cât mai bună.

 - Elimină gândurile negative. Comparaţia negativă, gândirea prin prisma simţămintelor, învinovăţirea, sunt gânduri negative ce pot apărea din cauza reţelei de socializare şi trebuie eliminate.

 - Dă „like" la oameni, natură şi animale mai mult decât la Facebook. Preia controlul şi angajează-te în activităţi care să te facă să te simţi bine, precum o vizită la cineva drag sau o plimbare în natură. Steve Jobs spunea că timpul este prea scurt pentru a-l irosi trăind viaţa altuia, aşa că cel mai bine este ca fiecare să se bucure de viaţa lui.

* preluat de la http://www.semneletimpului.ro/stirescurta/Ai-fi-mai-fericit-fara-Facebook--11554.html

marți, 13 august 2013

Scade încrederea românilor în Biserică. De ce?


biserica
Potrivit unui sondaj INSCOP realizat în luna iulie, se observă o scădere a încrederii romanilor în instituțiile politice, în timp ce cota de încredere în instituțiile executive, sociale sau private și internaționale înregistrează fluctuații ușoare, ne informează Hotnews.


La capitolul instituții sociale sau private, romanii au indicat ca au foarte mult încredere în Biserica, 63,9% în scădere față de luna mai, când procentul era de 66,1%. În clasament urmează universitățile cu 51,9% (fata de 50,2% în mai), presa cu 42,7% (fata de 44,5% în mai), organizațiile societății civile cu 34,9% (fata de 37,6% în mai), sindicatele cotate la 25,7% încredere (fata de 25,3% la măsurătoarea precedentă), bpncile cu 22,3% (comparativ cu 21,5% în mai și 18,5% în aprilie) și patronatele cu 21,1% (comparativ cu 21,9% în sondajul anterior).

INSCOP arata ca Biserica atinge un minim al indicelui de incredere, comparativ cu luna martie cand inregistra 69,1% incredere. In ultimele cinci luni, comparativ cu nivelul de incredere masurat in martie, Biserica si sindicatele au pierdut 5,2, respectiv 3,4 procente din increderea multa si foarte multa, in timp ce universitatile si bancile au castigat fiecare cate 2,9%

Topul încrederii în ceea ce priveste institutiile executive este condus de Armata cu 64,6% încredere multă și foarte multă (față de 66,9% la masuratoarea precedenta efectuata la sfarsitul lunii mai), urmata de Banca Nationala a Romaniei cu 50% (fata de 51,9% in mai), Serviciul Roman de Informatii cu 48% (fata de 47,3% la masuratoarea precedenta) si Serviciul de Informatii Externe (47,6%, fata de 44% luna trecuta). In clasamentul increderii in institutiile cu rol executiv urmeaza DNA, care inregistreaza o crestere importanta ajungand la 47,4% incredere multa si foarte multa in iulie, fata de 42% in luna mai. DNA este urmata de Politie cu 45% incredere multa si foarte multa (fata de 46,4% in mai) si ANSVSA cu 35,3% (fata de 37% in mai).


Citeşte mai mult pe www.stiricrestine.ro Încrederea românilor în Biserică a scăzut | Stiri Crestine.ro 

luni, 12 august 2013

Cum să rămîi îndrăgostit de soţia ta

1. Nu te potrivi chipului veacului acestuia
Altă dată, în vremurile trecute, această întrebare nu trecea prin cap nici la cei necredincioşi, dar acum lucrurile s-au schimbat. Prin intermediul filmelor, cărţilor, revistelor, Internet-ului, etc. diavolul vrea să ne convingă că dragostea este un sentiment ieşit de sub orice control al voinţei, că inimii nu-i poţi porunci şi că dragostea adevărată vine şi pleacă când vrea. În felul acesta diavolul vrea să înşele o lume întreagă că dragostea adevărată este acea care îţi împlineşte toate nevoile şi pasiunile tale şi dacă nu mai face faţă, ea nu mai există. Ce mare înşelare: egoismul extrem şi obraznic a ajuns să fie numit dragoste şi să fie prezentat ca atare. Nu te lăsa înşelat nici odată şi nu-ţi zidi concepţiile despre lume din sursele care sunt contrare adevărului biblic. Dumnezeu spune foarte clar:
Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită. (Romani 12:2)

2. Realizează dragostea lui Dumnezeu
În Vechiul Testament, de multe ori Dumnezeu a comparat relaţia Sa cu poporul Israel cu una dintre un bărbat şi soţia lui. După ce soţia Lui iubită, poporul Israel, i-a întors spatele şi a păcătuit grav curvind după idoli străini, Dumnezeu a părăsit-o pentru o vreme, dar apoi i-a zis prin proorocul Ieremia:
Domnul mi Se arată de departe: „Te iubesc cu o iubire veşnică; de aceea îţi păstrez bunătatea Mea! Te voi aşeza din nou, şi vei fi aşezată din nou, fecioara lui Israel! Te vei împodobi iarăşi cu timpanele tale şi vei ieşi în mijlocul jocurilor voioase. (Ieremia 31:3-4)
Dacă aşa s-a purtat Dumnezeu cu soţia care i-a fost necredincioasă, cu atât mai mult orice bărbat care realizează dragostea lui Dumnezeu îşi va iubi soţia cu o iubire veşnică şi va păstra pentru toată viaţa bunătatea faţă de ea, ca să reflecte astfel caracterul şi slava lui Dumnezeu, căci pentru aceasta am fost creaţi.

3. Reflectă caracterul Domnului Isus
Dumnezeu a institut căsătoria ca să fie o imagine a familiei cereşti. Epistola către Efeseni relatează că într-o căsătorie soţul reflectă pe Domnul Isus şi soţia reflectă biserica. În acest context Dumnezeu ne porunceşte tuturor bărbaţilor să ne iubim soţiile până la sacrificiu, pentru că numai în felul acesta vom reuşi să reflectăm caracterul Domnului Isus prin purtarea noastră. Şi este scris astfel:
Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinţească, după ce a curăţat-o prin botezul cu apă prin Cuvânt, ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă şi fără prihană. Tot aşa trebuie să-şi iubească şi bărbaţii nevestele, ca pe trupurile lor. Cine îşi iubeşte nevasta se iubeşte pe sine însuşi. Căci nimeni nu şi-a urât vreodată trupul lui, ci îl hrăneşte, îl îngrijeşte cu drag, ca şi Hristos Biserica; pentru că noi suntem mădulare ale trupului Lui, carne din carnea Lui şi os din oasele Lui. „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa, şi cei doi vor fi un singur trup.” (Efeseni 5:25-31)

4. Alege să rămâi îndrăgostit
Orice bărbat trebuie să înţeleagă că este responsabil să-şi păstreze dragostea şi pasiunile îndreptate spre soţia lui pentru toată viaţa, aşa cum spune în Sfintele Scripturi:
Bea apă din fântâna ta şi din izvoarele puţului tău. Ce, vrei să ţi se verse izvoarele afară? Şi să-ţi curgă râurile pe pieţele de obşte? Lasă-le să fie numai pentru tine, şi nu pentru străinii de lângă tine. Izvorul tău să fie binecuvântat, şi bucură-te de nevasta tinereţii tale. Cerboaică iubită, căprioară plăcută: fii îmbătat tot timpul de drăgălăşiile ei, fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei! (Proverbe 5:15-19)

5. Nu te lăsa ispitit de alte femei
Imediat după ce relatează despre datoria unui bărbat să rămână îmbătat tot timpul de drăgălăşiile soţiei şi să fie necurmat îndrăgostit de dragostea ei, Cuvântul lui Dumnezeu spune:
Şi pentru ce, fiule, ai fi îndrăgostit de o străină şi ai îmbrăţişa sânul unei necunoscute? Căci căile omului sunt lămurite înaintea ochilor Domnului şi El vede toate cărările lui. Cel rău este prins în înseşi nelegiuirile lui şi este apucat de legăturile păcatului lui. El va muri din lipsă de înfrânare, se va poticni din prea multa lui nebunie. (Proverbe 5:20-23)
Fii un bărbat înţelept şi nu da voie inimii tale să admire o străină ca nu cumva să o pofteşti în inima ta. Învaţă să fii un om înfrânat şi să te porţi cu înţelepciune în orice împrejurări. Veghează asupra inimii tale.
Presupun că citesc acest articol şi femeile şi vreau să le spun că felul cum apreciază şi răspund la dragostea soţului, joacă un mare rol în această înnoire continue a sentimentelor care este necesară în fiecare căsătorie.

duminică, 11 august 2013

Cum să ți familia în echilibru

Text: Geneza 24:58-67
Inventio
Multi tineri se casatoresc. Unii au copt decat trupul. Mintea... e galbena. Multi gafeaza. Distrug casatoria.Cum sa ramana in echilibru?

Dispozitio
1. Nu neglijați niciodată relația cu Dumnezeu - Isaac era la fântâna Lahai-Roi. Medita. Rebeca venea din Padan Aran. Si ea medita.
2. Nu neglijați niciodată hărnicia - Rebeca a scos apă pentru Eleazar și pentru 10 cămile. Scoateti totdeauna o vadra in plus!
3. Nu neglijați niciodată vestimentația - Rebeca și-a pus măhrama. Era foarte frumoasă. Daca Isaac se uita numai la fata, e bai.
4. Nu neglijați comunicarea cu partenerul - Isaac a povestit Rebecii despre mama sa Sara. Tatal sau Avraam era prietenn cu Dumnezeu.
5. Nu neglijați datoriile intime, sexuale, față de partener - Isaac a iubit-o pe Rebeca în cortul mamei sale.
6. Nu vă povestiți nimănui căminul. Și nici atât dormitorul! Cei ce vor sa stie despre intimitatea dvs nu vor decat sa rada. Sa va batjocoreasca!
7. Fiți totdeauna o echipă. Funia împletită e mai rezistentă. Isaac si Rebeca sunt o familie demna de urmat. Au fost campioni. Imitati-i!

Concluzio
Adevaratele povesti de dragoste nu se termina niciodata!

sâmbătă, 10 august 2013

Dovezi ale lipsei plinătăţii Duhului Sfânt

- atitudini legaliste
- gânduri imorale
- neascultare
- gelozie şi invidie
- lipsa dragostei pentru Dumnezeu
- lipsa dragostei pentru cei din jur
- lipsa dorinţei de-a studia Biblia
- viaţă slabă de rugăciune
- îngrijorar
- mânie şi nerăbdare
- spirit critic
- încăpăţânare
- necinste
- necredinţă
- slăbiciune
- înfrângere

1. Dumnezeu ne-a dat Duhul Sfânt să putem realiza roadele Duhului (Gal. 5:22).
Nu ştiu de ce, dar alergăm după daruri şi nu după roade! Ce e mai important?

2. Citind dovezile lipsei plinătăţii Duhului, conform listei de mai sus (preluată după Family Life) am înţeles de ce prin biserici ne confruntăm cu astfel de aspecte!

3. Nu predicatori, teologi, cântăreţi ori poeţi ne lipsesc în biserici. Şi nici mediatizare, misiune ori dărnicie. Ci... umplerea, plinătatea, botezul cu Duhul Sfânt!

vineri, 9 august 2013

Toflea, săptămâna de Evanghelizare "Rugul Aprins"


 "Rugul Aprins" la Toflea, comuna Brăhăşeşti, judeţul Galaţi.
11-18 august 2013. 
Întâlnire în cort, în fiecare zi de la ora 16,00-
Muzică creştină, mesaj biblic, pregătire pentru cer, botez nou-testamental /(18 august).
Mesaj biblic: Dorin Ieşeanu, Cătălin Dupu, Cristi Talpă, Ionică Jijie, Vasile Bujor, Mircea Damian, 
Gabriel Zăgrean, Liviu Axinte, Florin Ianovici.
Închinare: Vasile Oprea, Isaura şi Grupul "Rugul Aprins".

Vladimir Pustan - Cea mai importantă alegere a vieţii


miercuri, 7 august 2013

Gânduri răzleţe

De ce oare privim chiorâș la posesorii de fericire, venindu-ne gând să-i tâlhărim și să le furăm hainele, lăsându-i căzuți goi pe marginea șanțului? Căci costumele lor sunt largi, nu ni se potrivesc!

Nu sunt uimit că la pangarele bisericilor se vinde mântuirea ca marcă înregistrată. Ci că, bezmetici de shoping, oamenii cred că o cumpără. Dacă s-ar procura de oriunde ne-am plictisi de ea ca pruncii de-o jucărie nouă. Mulțumim Hristoase că ești singurul dealer!  Și că e gratis!

Zilele omului sunt scurte și pline de...necazuri, spune Iov. Cu fiecare filă ruptă nu calendarul trece, ci dumneata.

Fără Dumnezeu nimic n-ar exista. Iar inventatorii n-ar ști de ce să se apuce. Lăudați-L pe Dumnezeu chiar dacă nu știți de ce.


Cel mai frumos aspect al dumnezeirii este că Dumnezeu se află în sufletele celor care îl contestă, fără ca aceștia să i se poată opune...

Iubește și fă ce vrei. Te asigur că vei câștiga lumea lupilor prin oi. Isus a reușit. Și ucenicii... 

Dumnezeu este totdeauna mai mare oricât s-ar spune despre El!

Copiii și computerul

Problemele de comportemant ale copiilor, dificultatile de integrare ale acestora, incapacitatea de a comunica, chiar unele forme de izolare interpretate drept autism, isi au in general originea in faptul ca parintii nu le acorda timpul si afectivitatea necesara.
Este o generatie a copiilor lipsiti de afectivitate - Interviu
Accesul copilului la computer de la varste foarte mici are efecte grave asupra dezvoltarii neurologice si psihologice echilibrate a acestuia, existand riscul ca el sa devina un individ asocial. Este nociva si ambitia parintilor de a-i invata pe copii sa scrie si sa citeasca inainte de varsta scolara.

Cand ar trebui inceapa copilul sa utilizeze computerul?

Daca vorbim despre utilitate, foarte tarziu. Daca vorbim despre satisfacerea unor curiozitati, ca sa vada despre ce e vorba, in jur de 4 ani. Dar accesul trebuie sa fie limitat. Cand mi se spune ca la doi si jumatate copilul stie sa intre singur pe jocuri pe Internet ii intreb pe parinti daca la toaleta merge singur.


Aceasta perceptie a parintilor ca este copilul foarte inteligent daca la nici trei ani stie sa intre pe niste simboluri de pe calculator, duce, de fapt, la autoizolarea copilului. Da, copilul are memorie vizuala foarte buna. El stie ca desenul acela de pe ecran ii pemite sa intre in niste jocuri, daca ii face placere intra tot mai des, dar acesta nu e neaparat un semn de inteligenta, nu are nicio legatura. 


Pentru tot articolul click AICI


luni, 5 august 2013

Serbările Cireşarii Prahova, Drăgăneasa - seara a II-a

La ora 14,00 tinerii Raze de Lumină din Boldeşti erau deja în cort. Au fost în misiune la o biserică şi nu s-au mai întors acasă! Mâncarea la iarbă verde e mai gustoasă! Noi, eram abia prin Ploieşti. Temperatura de 40 de grade începe să scadă. Domnul a trimis norii.

Cineva ne-a tăiat cablul e electric. Aseară şi mie, şi lui Darius, şi tinerilor de la Raze de Lumină ne-au furat căpăcelele de la roţi. Tinerilor le-a desumflat chiar o roată. Cine i-a pus? Benga.

La 18,00 apar din fraţi. Bisericile au programe. Nu se admit lipsuri. În seara asta unii chiulesc! Încep să vină şi cei din lume, şi rromii. E 19,00 şi cortul e plin. Începem. Raze de Lumină cântă ca Toflea. Numai că sunt 4 băieţi şi 4 fete. Darius ne-a motivat la rugăciune. Onisim a predicat de atitudinea "Ca în zilele lui Noe, ca în vremea lui Lot...". Poliţia e cu noi. Tina a cântat din nou foarte bine. Nicolae Geantă a ieşit pentru încheiere.  "Un singur lucru îţi mai lipseşte!" Se întunecase deja. În afara cortului era la suta de persoane.Un băieţel frumos de 13 ani sparge gheaţa. Apoi iese altul de vreo 25. Piky mai insistă cu o cântare. Ies încă trei bărbaţi.


Facem rugăciunea finală. Apoi eveniment surpriză! Urmează botezurile! În râul Proviţa. E la 200 m de cort. Peste 300 de oameni se îndreaptă spre apă. Jumătatea se urcă pe pod. Ceilalţi vin lângă "gârlă". Trei candidaţi. Două femei de 77 şi 74 de ani. Mama (adoptivă) şi soacra mea! Şi un băiat de 19 ani. Cătălin. Un tip ce-a terminat a doişpea la mine la liceu, în vara asta. E întineric. Doamne, e frumos botezul noaptea! Fraţii cântă. Luciu Stroe face rugăciunea finală. Apoi ne ducem la cort, la maşini, la "scule". Piky continua evanghelizarea. Încă trei tineri. tatuaţi, ies în faţă. Nicolae Geantă mai face o chemare. Mai iese şi Pavel. Alt băiat de-a doişpea de la liceu!

E trecut de 22. Oamenii nu mai vor să plece. "Nu mai e şi mâine seară? A fost prea puţin"

Am înţeles că dacă faci evanghelizare, călăuzit de Duhul, noaptea nu mai e un impediment. Nimeni nu mai vrea să doarmă...

Mulţumim Raze de Lumină pentru slujire. Cântaţi extraordinar. În cer voi veţi fi ocupaţi. Veţi cânta, dar eu nu voi mai avea cui să predic! Mulţumim sora Mihaela pentru friptura de pui. E hrană uşoară seara. Mulţumim Ionică, mulţumim nea Lică. Aţi făcut o pază regulamentară la cort. Chiar şi fără câini. Mulţumim Codruţ pentru costumele de botez. Chiar dacă eu şi Onisim am botezat în tricouri de Cireşarii. Mulţumim Simon & Co pentru că aţi distribuit flyere din casă în casă. Şi 350 de CD-uri "Îmi pasă de tine!"

Mulţumim Doamne Hristoase pentru că ai fost tot timpul cu noi. Nu te-ai plictisit să pleci mai devreme acasă. Lângă Tine n-am mai văzut decât Crucea. Dar am simţit şi Cerul...


Nicolae Geantă,
Onisim Botezatu,
Darius Filimon.