youtube

miercuri, 19 iunie 2013

Recurs la morală, părinţilor! - de Nicolae Geantă

“Ce-i drept, nu copiii sunt datori să agonisească pentru părinţii lor, ci părinţii pentru copiii lor” 
(2 Corinteni 14 b)


Dumnezeu ne-a lăsat copiii deşi nu ştim cum să-i creştem. Uneori ne sâcîie, alteori ne încântă. 
Fac prostii şi-i iertăm. Ei ne învaţă să fim părinţi. Fără copiii noştri am rămâne noi copii.
 Fără ei n-am înţelege dragostea lui Dumnezeu de Tată.  Şi nici durerea Sa.

Pruncii sunt ca săgeţile în mâna unui arcaş. Atenţie: nu încordaţi arcul după ce aţi tras săgeata! Nu se poate întoarce înapoi!

Nu-i suficient să le cumpăraţi jucării. Lego-urile, maşinuţele, şi nici iPad-urile nu-i fac fericiţi. 
Jocurile nu iubesc. Ele decât le consumă timpul. Îi fac insensibili. 
Nu de like-uri au nevoie pruncii, ci de îmbrăţisările noastre.

Suntem responsabili să-i creştem!

Tot timpul le oferim dascăli: la mate, la engleză, la sport. Biserica, şcoala, facultatea, mass media. 
Peste tot învăţători. Consilieri. 
Dar noi nu mai suntem de mult învăţătorii lor. Şi nici ei nişte elevi ascultători… 
Faceţi-vă timp pentru ei. În Cer singurul lucru pe care-l putem lua de pe pământ sunt copiii…

Fiii şi fiicele sunt ca betonul. Când e moale poate fi modelat.
 Când s-a întărit pot trece peste el şi elefanţii. Nimic nu-i mai modifică forma! 
Nu ignoraţi să-i modelaţi când sunt mici!

Lăsaţi copiii să fie copii. Nu încercaţi să îi maturizaţi, să-i coaceţi înainte de vreme! 
Nu conspiraţi împotriva copilăriei lor! Nu cedaţi nici în faţa mofturilor. 
Cei tari nu dau dovadă de slăbiciune.

Suntem responsabili să-i educăm!

Nu-i plictisiţi cu Biblia! E-o pâine care întotdeauna satură. Nu-i intoxicaţi. S-o faceţi atrăgătoare!
Spuneţi lui Dumnezeu despre copiii dumneavoastră dar şi copiilor despre Dumnezeu!

Nu faceţi ca Isai care nu şi-a adus toţi copiii la binecuvântare. 
Şi nici ca ucenicii care-i repezeau de lângă Isus: “nu e de voi”! 
Copiii nu-s mai puţin importanţi ca adulţii. Hristos vrea să-i mântuie şi pe ei.  
Altfel, n-ar mai fi poruncit: “lăsaţi copilaşii să vină la mine”!

Fiţi ca taximetriştii : căraţi-vă copii peste tot. Mai ales la biserică! 
Într-o zi Dumnezeu vă va umple casa de îngeri.

Suntem responsabili să-i sfinţim!

Iubiţi-vă copiii. Dumnezeu vi i-a dat să-i faceţi sfinţi, nu lemne de foc pentru iad! Nu-i abandonaţi.
Nu ştiţi câţi dintre ei vor fi un Moody, un Spurgeon, un Beetoven, un Pascal.

Mulţumim Hristoase pentru că ne-ai dat prunci! Creşte-i, păzeşte-i, şi urcă-i la Cer!

(*articol publicat în Revista Calea Credinţei, iunie-iulie 2013)

* articol publicat în revista Cuvântul Adevărului, iunie 2013

Un comentariu:

  1. Si micuta mea nepoata iubeste cel mai mult pe cine petrece cel mai mult timp cu ea la joaca! :) E un adevar mare! TIMPUL...nu exista un dar mai mare ce-l pute darui cuiva, decat sa ne luam TIMP pentru el/ea! :)...Domnul Isus sa ne ajute la asta! C.

    RăspundețiȘtergere