Fundaţia CIREŞARII

luni, 15 aprilie 2013

Amânări

Ieri am petrecut o oră prin cimitirul din sat. Am citit epitafe pe crucile celor ce-au fost cândva pe uliţele copilăriei mele, şi mi-am adus aminte de cei mai mulţi dintre ei. Le-am admirat fotografiile reuşite, tinereşti, pline de zâmbet şi speranţă! Oare de ce pe cruci trebuie să arătăm neapărat bine?

Am ieşit în stradă spunând soţiei mele: "Cu atât vom rămâne aici, cu o cruce! Şi, eventual o fotografie în care să arătăm bine!”. Până şi morţi dorim să amânăm moartea! Nu reuşim....

"Unul dintre cele mai tragice lucruri pe care le-am văzut în natura umană este acela că tindem să amânăm viaţa. Noi toţi visăm la grădina de trandafiri aflată la orizont, în loc să ne bucurăm de trandafirii care înfloresc sub fereastra noastră chiar acum ", spunea Dale Carnegie. Înţelegeţi: unii vor să amâne moartea, alţii vor să amâne viaţa!

Amânăm examenele, dar şi rezultatele. Amânăm dărnicia, dar şi binele, şi bunătatea. Amânăm pocăinţa, dar şi slujirea. Amânăm moartea, dar şi viaţa. Amânăm iertarea lui Hristos, dar nu şi judecata Sa! De asta nu va scăpa nimeni!

Amânările sunt planul Satanei. Pentru el orice bine ai face trebuie să-l faci... altădată. Dumnezeu însă e Domnul lui azi. Al slujirii, al crucii! Amânările sunt moarte. Acţiunile sunt viaţă. Mişcare.

Nu amânaţi slujirea lui Hristos! Purtaţi-i zi de zi Crucea. Identificaţi-vă cu ea. Pe străzi, în şcoli, în biserici, la rând la pâine ori cu copilul în parc. Arătaţi că aţi cunoscut crucea, că trăiţi. Cine-şi duce crucea doar la cimitir o face prea târziu. Şi degeaba...



Un comentariu: