Fundaţia CIREŞARII

luni, 31 decembrie 2012

Un An Nou binecuvântat!


Mulţumiri...

Mulţumesc pentru tot ajutorul acordat în anul ce-a trecut!

Vladimir Pustan & Florin Ianovici 
- m-aţi învăţat să predic cu inima; şi să aplic ce zic;

Mircea Ţetel, Licuţă Ilea, Leon Ureche, Iulian Bogatu, 
- mi-aţi întins mâna lui Dumnezeu când am fost aproape sold zero;

Virgil Achihai, Marian Miron, Daniel Grigoriciuc 
- m-aţi sprijinit când alţii m-au încolţit!

clasei 12 C de la Colegiul Tehnic Constantin Istrati Câmpina
- sunteţi muzele mele; voi mă provocaţi să scriu, să predic şi să trăiesc; 
vă iubesc orice prostie aţi face!

Radu Mance, Nelu Poenar, Mişu Moise, Daniel Floruţă, Carmen Movileanu
- pe umerii voştrii pot oricând să plâng!

 Gabi Zăgrean, Emma şi Cristi Repede, Nicu Mărgăian
- pentru evanghelişti ca voi alerg cu maşina în Romania toată noaptea!


Onisim Botezatu, Ciprian Petricaş, Viorel Oprişan Picky, Ova Niţu,
Florin Voicu, Rodinel Andreiu, Eugen Strejaru, Petrică Înţeleptu
- sunteţi partenerii mei de nădejde!

Tinerii lui Picky, Alin Jivan, Adi Gliga, Vasile Oprea, Cornel Cuibus, Ilie Puha
- mi-aţi spălat inima la fiecare întâlnire cu voi!
privighetorilor!

Verga, Fivi şi Sefora, şi tuturor fratilor din biserica mea
- mulţumesc că mă suportaţi; mai ales ca lipsesc prea mult dintre voi!;
creştem împreună!

cititorilor mei
- fără dvs aș scrie degeaba; ori nu aș scrie deloc.

Isus Hristos
(nu esti ultimul, ci Cel dintîi si Cel de pe urma; dupa Tine se trage cortina!).
- fără Tine Doamne, nu ştiu ce m-aş face!


PS : sunteti sute de insi carora trebuie sa va multumesc personal pentru 2012;
fiti binecuvantati!
e-o mare cinste sa fim atati de multi!
și asta numai datorita Lui.
Regelui Regilor!


Intrați pe ușile deschise ale Domnului! - Nicolae Geantă

Dumnezeu are o uşă pentru fiecare dintre noi! Uşa e deschizătura prin care poţi să intri, să ieşi. Unde nu-i uşă, degeaba sunt ferestre.

Uşa deschisă înseamnă o viziune nouă. Planuri noi. În 2013 să aveţi visuri mari. Să fie XXL, să încăpeţi în ele. Visurile mici au în spate oameni cu idealuri mici. Voi să fiţi uriaşi!

Uşa deschisă înseamnă priorităţi noi. Căutaţi să finalizaţi numai ce este imperios necesar. Aruncaţi balastul, altfel balonul vostru nu va urca la cer. Când cerul să vă fi prioritatea, celelalte vor veni pe deasupra!

Uşa deschisă înseamnă slujire nouă. Ştiu, aţi slujit anul acesta. În 2013, e şi mai mult de muncă. Fiţi gata să luaţi ştergarul, ca Isus Hristos. Un om puternic se vede după numărul celor pe care-i slujeşte!

Uşa deschisă înseamnă intimitate! Iubiţi-vă semeni. Empatizaţi cu ei. Purtaţi-vă poverile. Într-o zi veţi auzi: "Veniţi, cinaţi, masa e gata". E deviza Gazdei din Ceruri. Ne cheamă la o masă de familie! Gratuită! Avem un Tată generos.

Avem o uşă larg deschisă în anul următor. Să folosim oportunitatea. Într-o zi, toţi vom vedea că Hristos e Cel ce închide şi nimeni nu deschide!

Dumnezeu să vă dechidă toate uşile în 2013 prieteni! Şi, să vă închidă uşa bolilor, a accidentelor, a foametei, a incendiului, a disponibilizărilor...

Scrisoare către prieteni - Vladimir Pustan

Vă scriu cu stiloul înmuiat în cerneala albastru marin a amintirilor, privind cu ochii injectaţi de nesomnul unui an cum Ianus îmi rânjeşte cu amândouă feţele, stând tolănit în fotoliul stingher în care tot aştept să se aşeze fericirea.

A fost un an bun... Vă scriu acum, după ce-a trecut sfârşitul lumii, şi fac bilanțuri pe fulgii căzuți din aripile îngerilor.


V-am dăruit şi spini şi flori, voi mi-aţi dat doar flori, deci am fost mai darnic decât toți. M-ați ajutat și-am împins împreună la căruţa cu vise, cu paşi împiedicaţi prin noroiul fricii de-a nu izbuti în ceea ce-am dorit. Căruţa o să fie a voastră într-o zi şi-o să vedeţi atunci cât de bine sau de greu e să stai cu steaua de căpăstru.


Anul ce vine, ,,Cireşarii" vor împlini zece ani, deci copilul pe care l-am moşit împreună cu Dumnezeu a crescut mare.


Vă scriu prieteni şi vă mulţumesc pentru că m-aţi  învățat ce uitasem de-o vreme: că Dumnezeu e mare, mult mai mare decât credeam, mult mai bun decât speram.


Când n-am mai putut, Dumnezeu mi-a dat prin voi puterea de a merge mai departe. V-aţi pus şi piept în faţă în loc de scut, atunci când şuierau şerpeşte săgețile.


Vă mulţumesc că v-aţi golit şi inimile şi buzunarele, că v-aţi golit de timp şi minte, negând strigătul eului şi cărnii, pentru a face loc slujirii.


Mulţumesc prieteni... La noapte ne dormim împreună oboseala pentru ca mâine să fim proaspeţi să o putem lua de la capăt...


Vă scriu prieteni şi nu vă mai scriu pentru că ,,un strop de mări în ochi mi s-a răsfrânt căci mări şi lacrimi sunt, la fel, sărate".


La mulți ani, prieteni !


* postat pe 31 dec. 2012 la
http://www.ciresarii.ro/articole/editorial/Scrisoare-catre-prieteni---Vladimir-Pustan

duminică, 30 decembrie 2012

Fii gata


de Costache Ioanid

Cum tremură-n mână săgeata,
în arc de viteaz vânător,
cum toamna-şi adună cocoarele ceata,
fii gata, fii gata de zbor!

Te-aşteaptă în slavă răsplata,
cununa de brav luptător.
Curând Salvatoru-Şi recheamă armata;
fii gata, fii gata de zbor!

Un Prunc ni s-a dat în Efrata,
ce-a fost până azi Salvator.
Şi-acum, înainte de-a fi Judecata,
fii gata, fii gata de zbor!

Cum tremură-n mână săgeata,
în arc de viteaz vânător,
c-un strigăt în piept de voios Maranata!
fii gata, fii gata de zbor!


Ce-am învăţat în 2012

Am învăţat că ori de câte ori îţi întinzi mâinile să iubeşti, trebuie să te aştepţi ca cineva să ţi le rupă. Astăzi, nu mai sunt soldaţi rânduiţi să-ţi bată piroane în palme, dar sunt destui oameni pregătiţi să-şi dea cu ciocanul peste degete.

Am învăţat că oamenii ocolesc biserica nu din lipsa Evangheliei, ci a plictisirii cu ea. Ca predicatori trebuie să saturăm turmele, nu să le intoxticăm religios. În viaţă, să fiţi totdeauna pâini calde, nu ciuperci otrăvitoare.

Am învăţat că tinerii - despre care societatea spune că sunt looseri, sunt gata să-şi salveze sufletele. Dar nu-i de ajuns numai să le arunci colacul, ci trebuie să sari şi în apa îngheţată după ei. Aduşi la ţărm s-ar putea să nu-ţi mulţumească nici unul, dar tu vei fi mulţumit că ţi-ai făcut datoria. Iar Dumnezeu, zâmbeşte ascuns.

Am învăţat că mulţi semeni nu zboară pentru că nu vor să poarte aripi. Că alţii şi le-au tăiat singuri, de mult. De fapt nu vor să fie îngeri. Iar când nu au aripi, le cresc coarne. Cu ele pot împunge dar nu vor mângâia niciodată. Şi nici nu se vor înălţa spre cer.

Am învăţat că bătutul pe umăr de azi, e şutul în spate de mâine. Căci cine perie bine haina, va urma s-o scuture straşnic. Dar fiecare şut în spate, e un pas înainte. Iar noi n-am fost chemaţi la staţionare.

Am învăţat că oamenii te vor ierta dacă faci crime, dar nu te vor ierta niciodată dacă te văd fericit. Spre surprinderea noastră (şi-a lui Hristos), chiar şi-n biserici se-ascund atâţia hoţi de fericire.

Am învăţat că în secunda doi când ai început să-ţi savurezi binecuvântarea, neobositul drac vine în şorţ de bucătar şă-ţi servească desertul. Desert cu gust de moarte. Nu vei fi otrăvit atâta vreme cât nu vei întinde mâna după „dulceaţă”!

Am învăţat că un milion de demoni dacă ar zbiera la mine, eu şi cu Dumnezeu suntem suficient să învingem! Şi am constatat că totdeauna Hristos e prezent înainte ca ei să rage! Dacă ai fost cu El înainte de groapa cu lei, va fi cu tine în groapa cu lei!

Am mai învăţat că religia trage cu gloanţe oarbe, dar gloanţele credinţei învie pe cei atinşi, că amvonul nu e umbra reflectoarelor, ci a Golgotei lui Hristos, că acolo nu urci, ci te cobori, că în piramida valorii sfinţii sunt peste genii, că şi şchiopii sunt tot din turmă, atâta timp cât merg după ea. Dar şi că semnul superiorităţii e bunătatea, ori că investim în evanghelizări fără să avem roade. Asta înseamnă că nu ne-am pregătit suficient înainte.

Am învăţat anul acesta că „dacă aş fi putut să mă opresc ieri” e filosofia de viaţă care nu ne iartă. Nu ne-ai oprit, suntem buni de plată. Regretele nu mai contează. Lacrimile sunt de prisos. Pocăiţi-vă azi fraţilor. Acum. Aici. Acolo, va fi prea târziu!

Drăgăneasa, 30 dec. 2012

sâmbătă, 29 decembrie 2012

Predică a la Nastratin


Într-o zi sătenii se gândiră să-i facă o farsă lui Nastratin. Oamenii credeau că el este un om evlavios, așa că au mers la el și l-au invitat să predice la ei la moschee. Acesta căzu de acord. Nastratin intră în moschee, trece în fața oamenilor și îi întreabă:

“Oameni Buni! Știți ce am de gând să vă spun?”

”Nu, nu știm” strigaseră ei.
“Până când nu știți, nu vă spun nimic”. 

Coboară de la amvon, iese din moschee și plecă la locuința lui. O delegație de oameni au mers după el și l-au rugat să predice măcar vinerea viitoare. Nastratin a acceptat. S-a prezentat la moschee și își începu predica cu aceeași întrebare ca mai înainte. De această dată, congregația răspunse într-un singur glas:

“Da, Nastratin Hogea, știm ce dorești să ne spui”.

“Bun, răspunse Nastratin, atunci nu are rost să vă predic. De ce să vă mai rețin?”

Fiind rugat să predice și a trea oară, Nastratin Hogea își începe predica în același fel:


Știți ce am de gând să vă spun” spuse Nastratin.

“Uni dintre noi știm, alții nu” vine răspunsul din congregație.
“Excelent” spuse Nastratin “atunci cei care știu să le spună și celorlalți care nu știu” 

Și Nastratin plecă fără să le predice.

PS: Nu ştim dacă unii predicatori au auzit povestioara asta, dar suntem consternaţi că aplică aceleaşi principii!

Mai întâi Dumnezeu - predică Vladimir Pustan



7 lecţii din 2012 - de Fivi Geantă

Nu poţi iubi oamenii, dacă n-ai iubirea lui Hristos în tine.

Dumnezeu aduce speranţă când totul pare fără nici o nădejde.

Când crezi că eşti la capătul puterilor mai fă un pas prin credinţă şi situaţia se va îmbunătăţi.

Relaţia cu Dumnezeu e ca între un tată şi fiul său: orice s-ar întâmpla, legătura de sânge dintre cei doi nu poate fi ştearsă.

Iubirea trebuie să fie necondiţionată; să nu aştepţi ca ceilalţi să se comporte la fel.

Nu judeca oamenii; poţi găsi lucruri minunate acolo unde nu te aştepţi, pentru că în fiecare dintre noi e ceva bun.

Dumnezeu îţi face surprize la care nu te aştepţi! 

vineri, 28 decembrie 2012

Da Vinci şi chipul lui Hristos

Puţini ştiu că, pentru tabloul “Cina cea de Taină“, Leonardo da Vinci lucrat cu mari dificultăţi (1495-1497)., datorită preocupării sale obsedante de a găsi cele mai potrivite chipuri şi expresii ale personajele. Se zice că cel mai mult şi-a cheltuit timpul pentru a găsi un chip pentru Domnul Isus.

Deoarece Da Vinci avea un pictor pe care îl ura de moarte, în timpul picturii i-a venit o idee ingenioasă: să se 
 răzbune pe el. îl va folosi în tablou în postura lui Iuda! În felul acesta, răzbunarea avea să fie pe termen lung. Posteritatea urma să îl blameze multe secole pe trădător. 

După ce l-a imortalizat în culorile şi umbrele trădătorului, s-a apucat să picteze figura Mântuitorului. A încercat mult timp, dar în zadar. Ceva nu mergea. Nu era vorba de pensulă, culoare sau talent. Nici el nu ştia de ce nu putea să facă nici măcar un contur. În schimb, era tare fericit de ”prietenul” lui Isus oridecâteori se uita la el. A luat o pauză, apoi a încercat iar să picteze. Pensula îi tremura în mână. Era cuprins de un sentiment teribil de ură şi răzbunare. În timp ce încerca să-L imortalizeze pe Isus, ochii lui se jucau mulţumitori asupra chipului duşmanului. 

Mai târziu a realizat care era sursa neputinţei. Ura din suflet!  A şters chipul celui pe care îl ura şi a folosit ca mostră pentru imaginea lui Iuda fizionomia unui cerşător oarecare de pe străzile Italiei. Abia apoi chipul lui Isus a început să prindă contur în pictura lui.

Vreţi ca Isus să prindă chip în viaţa dvs? Iartă-ţi pe cei ce v-au greşit. Prin urmare, Hristosul va prinde contur în fiecare zi în dvs. Iar oamenii vor vedea pe Dumnezeu lângă ei...

joi, 27 decembrie 2012

Sosit după premiere

Ieri am fost la biserica lui Picky. O adunare de rromi, creştini după Evanghelie, din Boldeşti Scăeni, judeţul Prahova. Au avut serbarea de Crăciun. 46 de copii au cântat magnific. Ei, au mai adus peste 46 de copii din lume. Mai bine zis peste vreo 60. Chan, un pastor sud-coreean a adus 100 de cadouri. Unii dintre copiii din cor au rămas fără punga din Asia. Smaritean Purse, însă le-a dat şi lor. După ce s-a terminat programul şi copiii au ieşit pe stradă, biserica a fost luată cu asalt de alţi 10-15 copii. La repetiţii însă sau la program nu călcaseră nici o secundă. Cadouri evident n-au mai fost, iar pruncii au plecat cam... bosumflaţi.

Seara, la mine la biserică m-au aşteptat 40-50 de copii rromi. La repetiţii veniseră decât vreo 15. Iar la programul de Crăciun fix 20. Cadourile primite au fost doar pentru cei 20 implicaţi. Cadourile însă, le-am înmânat azi. Când am aflat de fapt ce buluc era la biserică aseară. La premiere însă au fost prezenţi doar cei 20. Numai ei fuseseră anunţaţi. După ce unii au plecat acasă, şi copiii din ţigănie i-au văzut cu cutiile de la Smaritean Purse, au alergat înnebuniţi la adunare. Cros adevărat. Nu mai conta cine e frate, soră. Important era să ajungi primul. Când au ajuns însă, uşa bisericii se încuiase. Iar cutia de cadouri era goală. Au plecat înapoi, cu capul în pământ, ca nişte câini plouaţi.

Sincer, şi ieri şi azi mi-a fost milă de invadatorii ce nu călcaseră niciodată pragul bisericii. Ba chiar sfidaseră copiii care veneau la repetiţii. Pentru o clipă m-am gândit că aşa suntem şi noi în ochii Lui Dumnezeu. Nu ne implicăm cu nimic, apoi alergăm ca nebunii să ne dea bonificaţii.

Le-am spus copiilor că e trist ca cineva să plece acasă după ce i s-a închis uşa în nas, şi a rămas fără cadou. Dar mai trist decât atât, poate fi ziua în care Dumnezeu va trage zăvorul şi nu va mai putea intra nimeni în Cer. I-am învăţat că numai cine veghează va fi răsplătit. Că numai cine munceşte va fi premiat. Şi că dacă pentru cei de azi mai este o şansă la anul, pentru cei rămaşi în faţa uşii Cerului Lui Dumnezeu nu va mai fi nici o şansă! Iar cine e nepăsător astăzi cu Pruncul Isus, mâine va fi şi Domnul nepăsător cu el.


Străduiţi-vă fraţilor să ajungeţi la premiere! După ce se va oficia evenimentul, Dumnezeu nu va mai da nici o diplomă! Şi nici drumul în Cer!

miercuri, 26 decembrie 2012

Să ard de sete tot n-aş bea

poezie de Traian Dorz, recitată de Vladimir Pustan

Să ard de sete tot n-aş bea, din apele stricate,
ce le-ntâlnesc în calea mea prin lumea de păcate

Să mor de foame tot n-ating mâncăruri otrăvite,
spre care ne-ncetat mă-mping păcate şi ispite

Să crăp de frig, nu mă-ncălzesc la focuri vinovate,
pe unde slugile pândesc iubiri îndurerate...

Să pier în drumuri, n-aş intra în casa blestemată,
ce ar zdrobi şi-ar întrista iubirea mea curată

Să umblu gol, tot n-am să-mbrac ce divolul mi-ntinde,
să zac în şanţ, să mor sărac, pe Domnul nu-l voi vinde!

Mai bine plâng acum un ceas, cu Domnu-n părtăşie
decât fără Hristos rămas, să plâng o veşnicie!


luni, 24 decembrie 2012

Păstori ce fac istorie




În întunericul des ce-mprejura Betleemul, o ceată de păstori arunca vreascuri uscate pe foc. Neştiutori de carte, şi nici de Tora, ciobanii trăiau necugetând la Psalmul 23. Nu guvernau Iudeea, nu conduceau Templul, nici sinagoga din sat. Vieţuiau cumva, în afara istoriei. Nici măcar la marginea ei.

 Noaptea lor de veghe fusese întreruptă de-o explozie de lumină cerească şi de-o simfonie de îngeri. Misterul evenimentului i-a zăpăcit. Timoraţi, speriaţi, rămaşi perplecşi, păstorii scapară bâtele din mână. Urechile lor se lungesc. Sunt primele ce aud: „astăzi, vi s-a născut un Mântuitor!”. Dumnezeu nu se duce decât la acei ce sunt gata să-L asculte. 


Păstorii n-au ratat venirea Mântuitorului în lume pentru că în noaptea aceea vegheau. Unii dintre noi nu mai veghem nici în biserică. Suntem prezenţi cu trupul, dar mintea ne-aleargă hai-hui pe-afară. Prin urmare, putem rămâne neatinşi de mesajul Domnului. Turişti religioşi. 

Interesant e că Dumnezeu se coboară şi printre nepăsători. Păstorii nu se bucurau de Stea ca şi magii (Iehova nu le-a arătat o stea căci n-ar fi înţeles mesajul), dar nici nu se împotriveau Nativităţii, ca Irod. Ei nu ştiau să numere bine nici oile, darămite să citească în stele. Dumnezeu însă, atinge şi oameni neştiutori. Iar când ei învaţă, iau decizii măreţe. 

Păstorii, îndată au mers să vadă ce li se făcuse cunoscut. Au mers în grabă, ne spune Biblia. Întâlnirea cu Isus nu se tergiversează. Apoi, când s-au întors au istorisit despre Prunc. Experienţa cu Dumnezeu nu e lumină ţinută sub obroc. Ea se-mprăştie peste pământ. Dimineaţa, păstorii s-au întors slăvindu-L pe Prunc. 

După întâlnirea cu Isus se arată zorii slujirii. Dar şi prima închinare înaintea lui Dumnezeu! Au venit slăvindu-L, cântându-I. Nici un om care cântă nu este biruit! 

Care a fost răsplata păstorilor? S-au dus şi au găsit Pruncul! Fără această descoperire, ar fi rămas mai departe simplii ciobani ce pasc fără extaz oile. Alături de Isus, au intrat în istorie! 

Vegheaţi! Ascultaţi! Istorisiţi despre Prunc! Comunicaţi! Cântaţi-I! Slăviţi-L! Nu vă garantează că veţi intra în istorie, dar purtându-vă aşa vă asigură că veţi intra în Cer!


* articolul a apărut în data de 21 dec. 2012, pe www.ciresarii.ro

duminică, 23 decembrie 2012

Colinde la azil

După ce  intri pe poarta "azilului mare" din Dumbraveni (căci e şi unul mic, modern), un oraş între Sighişoara şi Mediaş, treci printr-un tunel întunecat, unde se opreşte timpul în loc. Apoi, dai cu ochii de nişte pavilioane sinistre, cu tencuiala roasă de vremuri şi ferestrele din lemn îmbatranite de dramele celor ce le deschid. Simţi un fior pe şira spinări. Parcă te-ai întors în lumea lui Ceauşescu. Totul dărâmat, totul aproape putred. Chiuvete şi lavoare ca în armata comunistă, ruginite ca nişte jgheaburi de cai, toalete fără bec şi hârtie, holuri cu mozaic înegrit. Zăpadă, frig, semipârtie.

Din pavilioanele ciuruite, încep să iasă, ca furnicile ce-au fost zgândărite în muşuroi, persoane cărora le plângi de milă. Care încarcă peisajul oripilant. Femei ce abia se târăsc pe picioare, bătrâni cu pantofi franjuri, uzi, tineri care se bâţîie tot timpul. Persoane în cărucior, oameni care dau din cap, orbi, strâmbi, surdo-muţi. Persoane cu boli psihice, care zbiară şi când şoptesc, care scot screamăte guturale, care se cred politicieni sau şoferi de tir. Foşti ofiţeri, sau profesori, alături de foşti muncitori ori de no name. Nivelaţi de destin.

Sala de mese miroase precum cantina mea din armată, de pe timpul împuşcatului. Mesele sunt încă întregi, funcţionale, iar caloriferele calde, strâng stupi de îngheţati pe lângă ele. Unii traduc cu mâinile, alţii se leagănă continuu. Suferinţă. Boli nevindecabile. Singurătate.Şi multă, multă tristeţe...

Toţi cântă alături de noi! Evident, afară de muţi. Toţi ştiu colinde. Creştine. Câteva sute de ochi sunt cu zoomul pe mine. Mă scanează. Fără infraroşu. Îmi zâmbesc. Cu dinţii puţini care îi mai au. Un ochi e la mine, unul la cadouri.

M-am gândit că aici trebuia obligat să fie cu mine şi d-nii Ponta şi Antonescu, Becali şi Voiculescu, d-na Udrea ori R. Ungureanu... Ar fi învăţat măcar ce face nepăsarea. Şi faptul că toate se trec.

Ce să vorbeşti de Crăciun unor persoane cu dizabilităţi? Cum să-i ţi atenţi pe acei bâţâitori? Vorbeşte-le Hristoase! Şi, a intervenit. Am vorbit despre cadourí. Pot fi false, dezamăgitoare, neapreciate. Dispreţuite. Neridicate.

Dumnezeu ne-a  oferit cel mai bun cadou de Crăciun! Pe Isus! Darul Tatălui ceresc e scump, e inepuizabil e suficient. E pentru oricine. El aduce toate celelalte daruri pe deasupra: pacea, dragostea, iertarea, dărnicia... Viaţa veşnică.

Îl putem refuza? Hangiul, Irod, cercetătoirii în Tora, au fost ignoranţi. Eu, dumneata?

PS: Mulţumesc tinerilor de la Biserica CdE Brazi. Nu numai pentru că au cântat colinde, că au făcut cadouri celor bătuţi de soartă, că şi-au lăsat copii singuri acasă... Ci şi pentru că au îndrăznit să mă ia cu ei!

sâmbătă, 22 decembrie 2012

Predică de Crăciun (2)

Unde nu se naşte Isus
imagine preluată de la http://www.sharefaith.com/
Text: Luca 2:7b - "pentru ca in casa de poposire, nu era loc pentru ei"

Inventio
Ilustraţie: În cer s-a făcut consiliu pentru Naşterea Puncului. Un înger a venit şi a zis Domnului. "La naşterea Lui Isus, să luminăm cerul cu miliarde de stele". "E o idee bnă, a răspuns Dumnezeu. Dar e suficientă numai una". Un altul a zis: "Să cânte câteva miliarde de îngeri". "E o idee bună, a răspuns Dumnezeu. Dar vor cânta numai un cor". "Să spunem vestea tuturor pământenilor", a spus un al treilea. "E o idee bună, spuse Dumnezeu. Dar vom spune numai unor păstori"!
De fiecare Crăciun dăm vina pe hangiu, pe Irod, pe farisei şi cărturari, pe evrei etc, pentru că au respins naşterea Lui Hristos. Susţinem că dacă ar fi venit la noi...
Ceea ce ne scapă nouă, e faptul că nu ei, ci Dumnezeu a ales unde să se nască. Mai bine zis unde să nu se nască la împlinirea vremii (Galat. 4:4).
Dar oare e posibil ca Isus să ocolească vreun loc?

Dispozitio
1. Deşi e Fiul lui Dumnezeu, Isus nu se naşte nici în Ierusalim, nici în Templu - e locul religios

- templul, e Casa lui Dumnezeu; Fiul ar fi trebuit să vină direct acolo...
- carturarii, fariseii, preotii, proorocii, tadok- ii, toti desteptii Ierusalimului au aflat unde se va naste Isus, dar... nu s-au dus sa se inchine; nu-i interesa!
- religiosii care facusera 646 de porunci, reguli, obiceiuri, traditii, nu aveau loc de Ciineva care sa le strice dogmele; cine s-a impotrivit cel mai tare Mantuitorului, invataturilor Sale, cine L-a omorat rastignit pe o cruce, asemeni raufacatorilor? Oamenii religiosi!
- în Templu, magii, păstorii, şi nici Îngerii nu ar fi putut să viziteze Pruncul. Erau de altă religie!

- Hristos nu e adeptul sabloanelor religioase; a dogmaticilor care spun ca numai ei au dreptate absoluta; Domnul nu e interesat de religiozitate, ci de oameni nascuti din nou (vezi Nicodim),
- "voi sa iubiti toti oamenii" - altfel nu demonstati ca iubiti pe Dumnezeu !
- nu iubiţi mai mult instituţia decât păcătoşii care trec pragul bisericii!

 2. Deşi e Rege, Isus nu se naşte în palat - e locul egoismului
-ar fi putut sa se nasca in palatul lui Irod, doar era Prinţ,
- Irod si-a omorat sotia, cumnatul si doi fii; s-a temut ca pierde tronul; era egoist,
- egoismul nu are loc de nimeni; prin urmare, Irod porunceste sa ucida toti copiii mai mici de doi ani; istoria marturiseste ca au murit vreo 40.000 de prunci nevinovati,
- Irod se-ar fi temut că sărăcăcioşii de Iosif şi Maria ar fi furat un prosop, un săpun
- egoismul e orice lucru pus inaintea lui Hristos.
- în palatul lui Irod, Pruncul ar fi murit de foame.

- Hristos s-a dezbracat pe sine, sa im noi imbracati; s-a facut sarac, sa fim noi bogati, s-a facut pacat sa fim noi sfinti, s-a facut jertfa, sa fim noi iertati - Aleluia!
- daruieste; nu doar de Craciun.

 3. Deşi e Bucuria, Isus nu se naşte în han - e loc pentru petrecăreţi
- hanul era locul de distracţie, de chef; betivi cazuti sub mese; femei de moravuri usoare; hangita punea apa in vin; hangiul vinde la suprapret orice coaja de paine, grăjdarii luau mită pentru o mână de nutreţ...
-in han hotii numarau banii furati; soţii se certau cu soţiile, copiii şterpeleau din buzunarul părinţilor ceva mărunţiş, afaceriştii scriau facturi false...
- în han Pruncul n-ar fi putut închide ochii de gălăgie.
- nu vine Hristos la discoteca, nici intre leduri, nici la mese cu manele; dar nici sub brad alaturi de Mos Craciun,

- a refuzat hanul caci era prea mult păcat;
- "mai bine prefer miros de oi, de bălegar, decât mirosul de păcat" e deviza Lui Dumnezeu.

4. Isus se naşte în staul, pe paie - e locul simplităţii, al smereniei

 - nu toate locurile sunt refuzate de Mesia
- grajdul era simplu; boul, măgarul, oile sunt animale smerite; dacă erau lei sau tigrii acolo, cine s-ar mai fi apropiat de Prunc?
- Hristos nu se naşte decât în inimi simple, smerite; nu încape în inimi complicate; n-ar mai putea să le umple.
- la staul au venit păstorii - singuri care vegheau în acea noapte, şi singurii care după ce l-au văzut s-au dus cântând înapoi mărturisind despre c văzuseră; Evanghelia nu se ţine sub obroc!

Concluzio
-rămâneţi smeriţi ca păstorii; nu ştiau carte, dar au crezut tot ce li s-a vestit; mai mult - după ce au văzut Pruncul, I s-au închinat apoi au plecat lădându-L şi preamărindu-L pe Dumnezeu. Se născuse nu doar în Betleem, ci şi în inimile lor!

* pentru altă predică de Crăciun (1), accesaţi:
http://nicolaegeanta.blogspot.ro/2011/12/predica-de-craciun.html?m=1

Slavă, pace - Andreea M., colind 2012


Andreea Mois şi Speranţa

vineri, 21 decembrie 2012

Ruşine mayaşilor!

Nu, nu e vorba de mayaşii din Mexic. Chiar dacă acum au dat-o la-ntors că 21 decembrie nu e sfârşitul lumii, ci al unei ere. Că de mâine începe alta. Ci ruşine tuturor acelora care au batjocorit ideea de sfârşit al lumii. Ei sunt mayaşii inconştienţei umane.

Unii s-au pitit în buncăre, alţii au aşteptat extratereştrii. Unii au sărbătorit în discoteci, cu DJ în vestimentaţie de preot şi stipteasse cu aripi de înger. Cineva vrea să zboare cu balonul. Altcineva vrea să fie îngropat cu damigeana...

O lume lipsită nu numai de cultură biblică, dar şi de bun simţ. O lume care încearcă să ironizeze moartea. Sfârşitul. La ce ar folosi cuiva un buncăr? Sau cumva, acolo nu se moare? Poţi păcăli moartea câţiva ani, dar după aceea? Iar dacă e sfârşitul lumii, atunci sigur vor sfârşi şi cei ascunşi în buncăre. Mânia lui Dumnezeu te găseşte oriunde. Cei ce vor să-şi fenteze sfârşitul, cum ar putea (de-ar reuşi) să trăiască singuri? Fericirea e numai când ai cu cine să te bucuri. În relaţie cu ceilalţi.

Ştim cine e dirijorul din spatele diversiunii. E Satan, e Dracu' cel vechi. E învinsul de la Golgota, care ştie că întoarcerea Învingătorului de pe Cruce e iminentă. Dar, ca să pară o fantasmagorie, el joacă un teatru ieftin. Promovând minciuna sfârşitului care nu are loc, diavolul ştie că oamenii nu vor mai crede nici în revenirea lui Hristos.

Mii de ani a încercat Defăimătorul să oprească prima venire a lui Mesia. Să-i distrugă genealogia. Dar într-o noapte, Hristos a sosit în lume în ieslea Betleemului. De alte 2000 de ani satan încearcă să oprească revenirea Răscumpărătorului. Dar într-o zi Hristos se va întoarce după Biserică. Nu-i treaba noastră când e ziua aceea. Treaba noastră e să veghem...

joi, 20 decembrie 2012

Callatis Praise - Hai deschide inima ta


Colinde 12 C, decembrie 2012

 Primăria municipală Câmpina (sus). Mercantis (jos)

                 Piaţa Centrală

Am vizitat un orfelinat, am cântat la serbarea de Crăciun a liceului, am colindat la Primărie, în Piaţă, în Carrefour, în supermarketuri...

Ce ne-a surprins...
- căldura cu care ne-au primit salariaţii Primăriei;
- atenţia zarzavagiilor şi nepăsarea retailerilor;
- o doamnă de la orfelinat care... selecta prin sacii primiţi;
- nişte liceence care au dansat un... colind!;
- un gardian din Carrefour care ne-a ameninţat că cheamă poliţia dacă mai cântăm şi alt colind şi nu părăsim hipermarketul (eram curioşi să vedem cum Poliţia va aresta nişte liceeni care cântă colinde!).

miercuri, 19 decembrie 2012

Roaba de pietre

Lev Tolstoi povesteşte că un bătrân pelerin a întâlnit în drumul său un şantier în lucru. Trecând pe lângă un bărbat care împingea o roabă de pietre, pelerinul a întrebat: "Ce faci frate?". "Dar tu nu vezi?", răspunde omul ştergându-şi sudoare. "Împing această blestemată roabă de pietre". Plecând mai departe, bătrânul dă peste alt om împingând o roabă cu pietre. "Ce faci frate?". "Nu vezi, îmi câştig pâinea cu trudă", spuse muncitorul trăgându-şi puţin sufletul. Peste alţi câţiva metrii,bătrânul întâlni al treilea om ce împingea o roabă cu pietre. "Ce faci frate?". "Nu vezi? Zidesc sfânta biserică a lui Dumnezeu!".

Mă gândesc că nu slujirea lui Dumnezeu, nu truda în câmpul Evangheliei e problema, ci noi, slujitorii. Noi prefacem slujba Sfântului într-o corvoadă. De fapt lipsa pasiunii, lipsa scopului, ne aduce sudoare pe frunte în loc de răcoarea bucuriei în inimi. Prin urmare, deşi ne chinuim să lucrăm, ne vedem pe noi, nu construcţia bisericii. Asta pentru că noi ducem singuri roaba!

Chiar şi acum de colinde, când avem cea mai bună şansă din an de a intra în toate casele oamenlior vestindu-l pe Hristos, unora dintre noi ni se pare că împingem "o roabă cu pietre". Altfel nu înţeleg picoteala unora la gura sobei, când ar fi trebuit să umble prin zăpadă cu steaua!

Binecuvântaţi să fie toţi cei ce zidesc Biserica sfântă lui Hristos! Dvs să nu puneţi doar o cărămidă, ci căraţi mai departe cu roaba!


marți, 18 decembrie 2012

Colinde, dar fără Isus

2012, în USA, pe străzi,
 se cere îndepărtarea lui Hristos din Crăciun
(foto preluată de la www.christianpost.com)
O puștoaică de-a unşpea a refuzat să mai vină la cor pentru că tinerii din liceul meu cântă colinde cu Isus cu un singur "i"! "E mare păcat maică să cânţi în cor cu păgânii ăia", a sfătuit-o bunică-sa, care merge din an în Paști la biserică. Puștoaica a crezut-o pe bătrâna care nu ştie nici măcar un colind de la cap la coadă!

O profă care se ocupa de corul şcolii, mi-a transmis ca o alta, a luat "puţin foc" deoarece în liceu răsună numai "colinde penticostale!". Supărata, soţia unui slujitor bisericesc, repetiţii cu colindătorii n-a făcut însă niciodată. Nici în şcoală, nici în biserică...

Pastorul Vladimir Pustan povestea că în călătoria sa din Australia a participat la un concert de colinde al evanghelicilor. Al pocăiţilor. Numai că... au cântat doar instrumental! Dacă deschideau gura, cuvintele, mesajul colindului, ar fi lezat musulmanii!  "Mi-a venit să vin înnot inapoi în România"!

Invitaţi la o casă de cultură pentru colinde de Crăciun, trupa Genesa a fost oprită după a treia cântare. "Da' colinde cu Moşu' nu aveţi?", a întrebat un înalt oficial al statului. Dacă nu, nu mai cântati despre Isus, daţi-vă jos de pe scenă!". Şi fraţii, invitaţi de onoare, au fost pur şi simplu izgoniţi, trimişi acasă!

Acum doi ani am cântat cu tinerii de la biserică, în piaţă. Invitaţi de primarul Câmpinei. Cu toată opoziţia unui preot. Alături de noi au concertat o droaie de elevi. Cu profesori cu tot. Au cântat în engleză, în franceză. Îmbrăcaţi în Moş Crăciun. Apoi, au dansat manele. Lângă ieslea special amenajată, cu Pruncul Isus. Când a prezentat spectacolul, televiziunea regională a tăiat din înregistrare numai colindele noastre. Fusesem singurii care cântase despre Isus!

E paradox, dar societatea se luptă să-L scoată pe Isus din Crăciun. Din colinde. Aşa de tare o deranjează Numele ăsta. Fie el şi cu doi de "i". Felicitări de Crăciun dar fără Prunc, fără iesle, fără Maria. Urări în numele norocului. Capre, zdrenţe, buhai, ţipete. Zornăială. Decibeli. Brad, în loc de cruce. Dar şi mântuire cu vâsc...

Nimeni n-a fost mai dezonorat ca Isus. Împotriva nimănui nu s-a dus un război mai intens. Asta înseamnă că e singurul Mântuitor al lumii! Oricât ar fi de lovit, de ignorat, de obstrucţionat, Pruncul Betleemului continuă să strălucească. Pentru că doar El este Lumina.

Să colindaţi! Să cântaţi! Bine. Pentru Prunc, pentru Isus. De fapt, numai colindând pentru El, colinzi pentru tine!

Dumnezeu face imposibilul posibil

Un tânăr lucra în armată și era în mod constant umilit pentru credința lui în Dumnezeu. Într-o zi, capitanul său a vrut să-l umilească în fața soldaților, așa că l-a chemat pe băiat și i-a spus: ”Tinere vino aici, ia cheia și du-te și parchează Jeep-ul în față.” Tânărul a răspuns: ”Eu nu știu să conduc!” 

Atunci căpitanul i-a replicat răutăcios: ”Cere ajutorul Dumnezeului tău! Arată-ne că există!”

Tânărul a luat cheia şi s-a îndreaptat spre vehicul, dar a început să se roage. A reușit să pornească masina, apoi, spre mirarea soldaților, a  parcat-o foarte bine în locul dorit de căpitan. După ce a coborât din jeep, soldatul i-a văzut pe toti plângând. Toți soldații au început să zică: „Vrem să-I slujim Dumnezeului tău!” 

Tânărul,  uimit, i-a întreabat ce se întâmplă. Căpitanul plângând a deschis capota jeep-ului şi i-a arătat tânărului că mașina nu avea motor! Replica băiatului a fost următoarea: ”Vezi, acesta este Dumnezeul pe care îl slujesc, un Dumnezeu care face posibil imposibilul! Dumnezeu face să existe lucruri care nu există. Cu Dumnezeul meu totul este posibil…”

http://crestintotal.ro/2012/12/18/dumnezeul-nostru-face-imposibilul-sa-devina-posibil-marturie-socanta/#more-49389

vineri, 14 decembrie 2012

Fă-mi inima Betleem - Andreea Mois


Paradoxul crestinismului actual

de Cristian Boariu
http://cristianboariu.wordpress.com/2012/12/13/paradoxul-crestinismului-actual/

Paradoxul creștinismului actual este că vrea biruințe mari cu investiții minime. Vrem cu cinci minute de rugăciune să vedem minuni. Cu un capitol de citit din Biblie pe săptămână am dori să ne impotrivim ispitelor întâlnite în fiecare zi. Cu un program de adunare pe saptămână, ne automulțumim că raiul ne așteaptă.
Paradoxul creștinismului actual e că investește mult în cele de jos, și totuși crede ca mari comori îl vor aștepta dincolo. Am vrea confort aici si bucurie dincolo. Am vrea să ne știe cât mai puțini că suntem pocăiți, dar totuși să ne cunoască Dumnezeu. Am vrea ca leul de la colectă să aducă mai mult rod decât acei euro puși la bancă.


Paradoxul creștinismului actual e că se luptă mereu în a împăca firea cu Duhul. “Cum o mai duci frate?” . “Slava Domnului, cu Domnul e bine” spun creștinii de azi când intră în adunări, dar se salută cu “ceau” sau “servus” când se grăbesc spre ieșire. Ne lăudăm imbrăcămintea, casa si mașina unii altora, dar nu ne întrebăm de părtășia cu Dumnezeu de săptămâna trecută. Nu ne uitâm duminică dimineata când e 9 fara 5, ca să nu întârziem, dar știm unde e pus ceasul pe perete cand e 12 fără 5, și predicatorul nu dă semne de oboseală.

Paradoxul creștinismului actual e că promite mult și costă puțin. Se predică despre harul Domnului, despre iubirea și dragostea Lui și foarte rar despre  “… să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze.” Se vorbește despre o mântuire garantată pe viață și rareori despre “…duceţi până la capăt mântuirea voastră, cu frică şi cutremur”. Grupul de tineri cântă despre “ochi-mi plâng neîncetat” dar lacrimile lipsesc. Pentru ca nu ai cum să plângi duminica la închinare daca nu ai trăit cu Dumnezeu de luni până sâmbătă.


Oameni buni, e timpul să trăim o realitate nu un paradox. O umblare cu Dumnezeu, nu o experiență de un program. O viață pe genunchi zilnică ca să putem sta în picioare in ziua încercării. Un cântec dintr-o inimă curată nu doar de pe buze.


Vrei să culegi roadă multă? Începe să investești: lacrimi, sacrificiu, mijlociri, post, veghere. Și vei sfârși cu cântări de veselie (Ps. 126). 
“Oh Doamne, chiar vrem biruințe mari. Dar ajută-ne să investim pe măsură!.”

joi, 13 decembrie 2012

Război împotriva Crăciunului

Este oficial: americanii au o nouă sărbătoare de iarnă, "războiul împotriva Crăciunului". Undeva după cina de Ziua Recunoştinţei şi shoppingul isteric de Black Friday, conservatorii îşi deschid microfoanele, îşi dreg vocea şi strigă cât îi ţin puterile că liberalii sunt în război cu Crăciunul.

Fox News, o aberaţie a televiziunilor de "ştiri" pe care şi noi, românii, am ajuns să o cunoaştem dureros de bine, este cel care dă startul constatării acestui război. De câţiva ani încoace, portavocile Partidului Republican îşi pun documentariştii la treabă şi nu se lasă până nu găsesc un gest câtuşi de mărunt pentru a porni în salvarea Crăciunului.


Anul acesta, au reuşit să identifice două pretexte: o grupare de atei dornici de afirmare din Santa Monica a reuşit să obţină în instanţă interzicea montării Scenei Naşterii Domnului într-un parc. Parcul fiind spaţiu public, iar ieslea şi oile rezonând doar în mintea şi sufletul unei categorii de cetăţeni, judecătorii au zis că este discriminare. Al doilea pretext a fost identificat în Rhode Island, unde guvernatorul nu a mai organizat o ceremonie de aprindere a bradului.


Acestor două "arme de război" li se mai adaugă una, mai veche, şi anume dorinţa unor americani - cu funcţii publice sau nu - de a nu spune "Crăciun fericit", ci "Sărbători fericite", pentru că, uneori, nu ştii ce religie are cel căruia îi faci urarea. Cu toate că, oficial, există 22% dintre americani de altă religie decât creştină, în mintea Fox News & Co., toată lumea trebuie să sărbătorească Crăciunul aşa cum şi-l imaginează ei într-o lume utopică fără 47% din America.


Pentru că o dezbatere televizată nu mai e dezbatere dacă se poartă doar cu argumente raţionale, Bill O'Reilly, vedeta republicanilor, a venit cu următoarea explicaţie pentru care creştinismul nu e pe picior de egalitate din punct de vedere constituţional cu, spre exemplu, iudaismul sau islamul: nu e o religie, e doar o filosofie. Deci nu se pune. Nu a explicat, în logica lui, de ce nu se bate şi pentru proslăvirea lui Socrate, Darwin sau Fiske.


Vine de la sine înţeles că acest război nu există, nici în Statele Unite, nici oriunde altundeva în lume. Crăciunul e bine-mersi şi a ocupat deja o lună din calendar (cu punctul de start în noaptea "sfântă" de Black Friday). Până şi întâiul câine al Americii, Bo, a avut ocazia să ureze, în felul lui, un călduros "ho ho ho!".


În tot acest timp, există războaie adevărate în lume, pentru care nu mai are nimeni spaţiu mediatic ori timp, epuizaţi fiind cu toţii de lupta imaginară pe Crăciun. În paranteză fie amintit că, în timpul acestei isterii anuale devenite armă politică, Obama şi Congresul SUA încearcă fără prea mare succes să îndepărteze ţara de "prăpastia fiscală".


Unul dintre cele mai importante motive pentru care republicanii au pierdut alegerile de anul acesta atât de urât a fost pierderea oricărui contact cu lumea reală, cu America adevărată, din afara talk-show-urilor. În realitatea fabricată, sondajele lui Mitt Romney dădeau drept sigură victoria lui. În lumea aceasta frumoasă, femeile nu vedeau de ce să nu voteze pentru ecografii transvaginale obligatorii, victimele violurilor erau de acord că, într-un fel misterios pentru ştiinţă, corpul lor poate face infertilă sperma violatorului, imigranţii nu aveau nicio problemă în a se autoexpulza, iar minorităţile, care vor deveni majorităţi în viitorul apropiat, se credeau incluse în politicile conservatoare.


Nu numai că acest război continuă să îndepărteze conservatorismul american de realitate, dar, de la atâta ură cu care se apără Crăciunul, nu mai rămâne nimic din frumuseţea şi spiritul acestei sărbători. Aceasta este adevărata luptă împotriva Crăciunului made in the USA.


ştire preluată de la http://www.gandul.info/puterea-gandului/care-razboi-impotriva-craciunului-10389745

Probleme de viitor ale tinerilor

"Imi urasc parintii"
Viitoarea problema nr.1 a tineretului va fi ura fata de parinti. Lumea va fi curand socata de miile si miile de adolescenti care vor marturisi ca isi urasc parintii.Intram, acum, in perioada cand cei mai mari dusmani ai unui om vor fi membrii propriei sale familii - tatal impotriva fiului, mama impotriva fiicei si socrii urandu-se unii pe altii. Cea mai mare problema a unui adolescent va fi cum sa traiasca impreuna cu parintii sai.Deja aceasta ura parinteasca se raspandeste ca un cancer in intreaga lume. Adolescentii care sunt siliti sa traiasca impreuna cu parinti ipocriti  invata sa-i urasca. Nu mai este vorba despre resentimente inofensive care pot fi depasite, ci de o ura reala care va face din rudele apropiate dusmani de moarte.


Un nou drog sexual

Cred ca un nou drog sexual va fi inventat si distribuit curand de piata neagra adolescentilor si studentilor. Acesta va eroda infranarea morala si va impinge mii de adolescenti intr-o promiscuitate sexuala. In acelasi timp, vad o schimbare extraordinara care va afecta intreaga cultura a drogului. Cu exceptia acestui drog sexual care prezic ca va aparea, drogurile nu vor pune stapanire peste aceasta generatie. Marijuana va fi legalizata. Tot ce nu putem tine sub control, legalizam. Insa marijuana legalizata va duce la plictiseala. In viitor, marijuana va fi o problema mai mult pentru adulti.

Drogurile LSD si "speed" (dexamfetamina), precum si alte halucinogene, vor deveni tot mai putin populare. Prezic ca studentii vor prefera euforia spirituala decat cea chimica. In aceasta natiune vom avea intotdeauna probleme cu drogurile, dar asta nu va fi o problema asa de mare ca ura din familii.


Rata alcoolismului adolescentin va creste

Desi se va acorda multa atentie abuzului de droguri, un numar crescand de adolescenti si studenti se va apuca de baut. Ne vom confrunta cu o problema extrem de grava in ce priveste alcoolismul in randul adolescentilor cu varste cuprinse intre 13-16 ani. Aceasta este, in parte, o reactie impotriva intregii invataturi din scolile noastre despre pericolele narcoticelor. Am reusit sa-i speriem pe preadolescenti cu privire la drogurile puternice, dar n-am pus accent pe pericolul consumului de alcool. In consecinta, multi copii carora parintii le-au spus ca obiceiurile alocoolice parintesti nu sunt atat de vicioase ca obiceiurile narcotice adolescentine au decis sa renunte la droguri si sa consume alcool.Totusi, chiar daca prezic o crestere dramatica a ratei alcoolismului adolescentin, sunt de asemenea, convins ca aceasta nu va constitui o problema atat de grava ca resentimentul fata de parinti. De fapt, resentimentul fata de mama si de tata va fi motivul pentru care multi se vor apuca de baut.

Copiii sunt provocati

Biblia ii avertizeaza pe parinti sa nu-si intarate copiii la manie, dar aceasta porunca a fost ignorata de majoritatea parintilor. In trecut, cand se simteau tradati si instigati de politicieni si guvernanti, tinerii ieseau pe strazi, manifestand, provocand dezordine si opunand rezistenta. Urandu-i pe politicieni si dispretuindu-i pe guvernanti, studentii isi varsau mania incercand sa rastoarne sistemul. Revolutia s-a potolit temporar si multi fosti rebeli incearca acum sa actioneze in cadrul sistemului pentru a-l schimba.Fereste-te insa! Mania care i-a impins pe studenti sa iasa pe strazi mocneste inca. Ea este indreptata acum spre parintii ipocriti care le predica un lucru adolescentilor lor in timp ce ei insisi traiesc altceva. Vad venind un val de manie care creste in special in randul adolescentilor, iar aceasta se va dezlantui ca un mod nou de a demonstra in camine. Ura se va raspandi . Deoarece parintii isi intarata copiii la manie prin exemple jalnice si atitudini dure, aceasta ura va prinde radacini adanci si-i va face pe multi sa-si paraseasca familiile si sa fuga, sperand sa gaseasca intelegere.

Chiar si slujitorii Evangheliei nu vor putea scapa de aceasta problema viitoare. Resentimentele si razvratirea adolescentilor vor lovi cele mai respectabile familii din aceasta natiune. Va exista o ura si o amaraciune care-i vor descumpani si-i vor inspaimanta pe parinti. Multi nu vor sti cum sa faca fata acestei situatii si majoritatea parintilor nu va pricepe cum si unde a inceput totul.Un lucru este cert. Parintii se vor simti tradati, nedoriti si dusmaniti. Aceasta ura si aceasta amaraciune vor fi atat de raspandite incat cred ca vor deveni problema nr. 1 a natiunii in viitorul f apropiat.


Conflicte din cauza modei

Schimbarile in moda vor continua sa reprezinte unul dintre factorii principali care vor cauza aceasta deteriorare in comunicare. Parintii, derutati de ritmul rapid al schimbarii, vor reactiona cu o disciplina stricta, insa fara prea multa dragoste sau intelegere. Tunsorile, hainele funk, muzica stranie si atitudinile indolente vizavi de imbracaminte vor continua sa fie cauza majora de neintelegere. Adolescentii viitorului nici nu vor incepe macar sa inteleaga punctul de vedere al parintilor lor ca, pur si simplu, isi vor astupa urechile. Asta va duce la colaps si la dezastru in multe camine.

Parintii excesiv de stricti vor fi cel mai greu loviti. 

Intr-un efort sincer de a mentine standardele demodate, unii parinti vor descoperi ca este necesar sa exercite o presiune extraordinara asupra lor pentru ca acestia sa se conformeze ideilor lor de imbracaminte si conduita. Insa presiunile exercitate de propriul grup (gasca) vor fi atat de puternice incat multi adolescenti sinceri vor fi determinati sa accepte ideile propriilor prieteni din gasca si sa respinga regulile parintilor.

Pe de alta parte, acei parinti care vor deveni extrem de toleranti si le vor permite adolescentilor lor sa se imbrace si sa se poarte dupa bunul lor plac, vor descoperi, curand, ca adolescentii nu stiu cum sa se descurce cu atat de multa libertate la o varsta atat de frageda. Ei vor deveni f libertini prea repede si, in acelasi timp, se vor infuria pe parintii lor pentru ca n-au oferit o anumita disciplinare. Parintii vor vedea ca este tot mai dificil sa faca fata atitudinilor si modelor schimbatoare. Va fi nevoie de calauzire supranaturala, divina, si doar cei carora li se va da intelepciune de sus vor sti cum sa faca fata acestei situatii.


O reactie impotriva vidului spiritual

Amaraciunea si razvratirea din randul adolescentilor vor fi cauzate, in parte, de vidul spiritual din multe camine. In ultima vreme, parintii neevlaviosi si-au descurajat copiii sa aiba de-a face cu "fanaticii lui Isus". Parintii au devenit mai preocupati de pozitia lor sociala decat de conditia spirituala a copiilor lor.In urmatorul deceniu, adolescentii se vor confrunta cu crize apocaliptice. Ei vor trai intr-o lume zguduita din temelii. In intreaga lume, vor fi razboaie, vesti de razboaie si framantari. Vor fi calamitati, cutremure, epidemii si schimbari climatice drastice care vor inspaimanta si vor soca mintile lor tinere. Pentru parintii care au neglijat sa ofere calauzire spirituala si speranta vesnica va veni ziua scadentei. Adolescentii se vor infuria pe parintii care i-au privat de aceasta experienta.Caminul lipsit de Dumnezeu, de biserica, de invatatura spirituala, de Biblie si de "foame" dupa Dumnezeu se va indrepta direct spre dezastru. Prezic ca adolescentii crescuti in astfel de  camine se vor impotrivi parintilor lor cu ostilitate, ura si razvratire.

Apare un radicalist mai tanarRadicalistii viitorului apropiat vor fi mai tineri decat cei de astazi, mai bine educati si complet instrainati de mama si tata. Suntem pe punctul de a culege un seceris tragic ca rezultat al anilor recenti de neglijenta parinteasca, apatie, toleranta si protectie exagerata - si al unei rate astronomice a divortului.Multi dintre acesti radicalisti vor fi preadolescenti care vor vorbi deschis, in propriile ziare clandestine, impotriva ipocriziei parintilor.


Tinerii viitoarelor gasti din marile noastre orase vor avea o varsta frageda, for fi mai impotrivitori si mai rautaciosi cu parintii. Aceste "gasti de copii", care au crescut cu baby-sitter, cu crimele din filme si servind masa in fata televizorului, se vor impotrivi parintilor cu patima...multi dintre acesti copii se simt deja complet straini fata de tatii si de mamele lor. Le va fi usor sa urasca pentru ca au cunoscut atat de putin dragostea adevarata.


Vine ziua scadentei pentru divort

Lupta pe viata si pe moarte pentru supravietuire a milioane de copii inocenti va fi pierduta din cauza divortului. Unul din trei mariaje sfarseste acum prin divort si ziua scadentei urmeaza sa vina. Deoarece divortul a devenit o epidemie, din ce in ce mai multi copii raman, ca urmare, afectati si marcati. Caminele catorva dintre cele mai "perfecte" cupluri se destrama acum, iar copiii sunt prinsi la mijloc.Imaginati-va o armata de milioane de micuti, care au fost traumatizati si marcati de divortul si separarea parintilor lor, crescand acum, ca tineri adolescenti gata sa se rafuiasca. Ei au fost invatati sa-l urasca pe unul sau pe ambii parinti, deoarece n-a existat cale de mijloc. Aceasta este o revolutie care a mutat strazile in camine.

Razvratirea copiilor de pastori

Printre cei razvratiti se vor numara copii de pastori, care intr-o zi, vor sta inaintea tatalui sau a mamei lor si vor spune cu ura: "Sunteti falsi. Ati predicat ceva si ati trait altceva. Ati spus ca problemele din casnicia voastra sunt imposibil de rezolvat si totusi, ati avut pretentii ca eu sa rezolv probleme imposibile fara sa cedez. Lasati-ma in pace, babalacilor! Nu-mi mai tineti predici! N-ati fost in stare sa va rezolvati propriile problemele, asa ca nu vreau sa mai aud nimic de la voi!"

Biblia spune ca mamele evlavioase vor trai ca sa-si auda fiicele numindu-le binecuvantate. Dar in deceniul urmator, multe, multe mame vor trai sa-si vada fiicele crescand si blestemandu-le. O generatie de adolescente va creste si va blestema o generatie de mame care au fost implicate intr-o lume senzuala de bautura, chefuri, fumat, adulter si divort.Sunt cateva cazuri cand divortul nu poate fi evitat. Dar, in acele cazuri, Dumnezeu are un mod de a pune totul in echilibru pentru a tine familia impreuna. Copiii pot supravietui fara resentimente si razvratire si-si pot iubi totusi, ambii parinti atunci cand o situatie ireconciliabila a fost vindecata prin rugaciune si puterea lui Dumnezeu.


O tanjire supranaturala dupa dragoste

Desi multe camine se destrama, desi rata divortului este in crestere si desi multe vieti sunt pe cale de a esua, vad dezvoltandu-se, in intreaga natiune, o dorinta arzatoare in randul tinerilor pentru siguranta unui camin si a unei familii iubitoare. Aceasta tanjire se va adanci in anii imediat urmatori. Desi ura se va raspandi, iar amaraciunea va creste, tinerii vor tanji dupa dragoste si calauzire parinteasca.

O contrarevolutie a dragostei

Biblia prezice ca, atunci cand vrajmasul "va navali ca un rau", Duhul Domnului il va pune pe fuga. In toiul acestei revolutii din camin, vad dezvoltandu-se o contrarevolutie. Aud strigatul induiosator, sfasaietor al miilor si miilor de tineri care tanjesc sa traiasca intr-un camin in care exista pace, siguranta si dragoste. Si Dumnezeu va interveni. Se va produce o trezire supranaturala in mijlocul acestei razvratiri. Duhul Sfant in va vindeca si-i va restaura pe multi. El va intoarce inimile multor copii catre parintii lor si-i va aduce, din nou, impreuna. Acest lucru va fi valabil, desigur, doar pentru cei care tin seama de chemarea Duhului.In vad pe Duhul Sfant vindecand inimile si mintile copiilor zdrobiti de caminele distruse. Vad speranta si vindecari miraculoase in mijlocul disperarii si al confuziei...

DAVID WILKERSON - Viziunea Apocaliptica (1974).


Articol preluat de la http://www.resursecrestine.ro/eseuri/101312/viitoarea-problema-nr-1-a-tineretului-va-fi-ura-fata-de-parinti-lumea-va-fi-curand-socata-de-miile