Fundaţia CIREŞARII

marți, 31 iulie 2012

Marile denominațiuni creștine din lume

Catolicism – 1,2 miliarde adepți
Biserica Romano-Catolică - 1,147 miliarde membrii
§ Romano-Catolici (de rit latin) - 1,125,5 miliarde
§ Biserica Catolică Răsăriteană (de rit estic) - 21,5 milioane

Alexandrieni
§ Biserica Catolică Etiopiană – 0.21 milioane
§ Biserica Coptă – 0.17 milioane
Antiohieni (Antiohienii din vestul Siriei)
§ Maroniții– 3.1 milioane
§ Syro-Malankara– 0.5 milioane
§ Syriac Catholic Church – 0.17 milioane
Armeni
§ Biserica Catoloică Armeană – 0.54 milioane
Caldeeni (Estul Siriei)
§ Syro-Malabar– 4.0 milioane
§ Biserica Caldeeană – 0.65 milioane
Bizantini (Constantinopolitani)
§ Biserica Greco-Catolică Ucraineană – 4.3 milioane
§ Melkite - Biserica Catolică Greacă– 1.6 milioane
§ Biserica Greco-Catolică Română– 0.8 milioane
§ Biserica Greco-Catolică Ruteană– 0.65 milioane
§ Biserica Greco-Catolică Slovacă– 0.37 milioane
§ Biserica Greco-Catolică Ungară– 0.27 milioane
§ Biserica Greco-Catolică Italiană– 0.07 milioane
§ Biserica Greco-Catolică Croată– 0.06 milioane
§ Biserica Greco-Catolică Belarusă– 0.01 milioane
§ Biserica Greco-Catolică Bulgară– 0.01 milioane
§ Biserica Greco-Catolică Georgiană – 0.01 milioane
§ Biserica Greco-Catolică Macedoneană– 0.01 milioane
§ Biserica Greco-Catolică Albaneză– 0.01 milioane
§ Biserica Catolică Greacă Bizantină – 0.01 milioane
§ Biserica Greco- Catolică Rusă - 0,001 milioane
Alte Biserici Catolice
§ Biserica Catolică Apostolică – 5 milioane
§ Asociația Catolică Patriotică din China – 4 milioane
§ Biserica Catolică Independentă din Filipine – 3 milioane
§ Biserica Catolică Apostolică Braziliană – 1 milion
§ Vechea Biserică Catolică – 0.6 milioane
§ Biserica Mariavite – 0.03 milioane

Protestantism - 670 milioane adepți
Protestanții Istorici - 350 milioane
   vezi http://nicolaegeanta.blogspot.ro/2012/08/crestinii-protestanti-pe-glob.html

Ortodoxism Răsăritean - 210 milioane adepți
Biserici Autocefale
§ Biserica Ortodoxă Rusă– 125 milioane
§ Biserica Ortodoxă Română– 18 milioane
§ Biserica Ortodoxă Sârbă– 15 milioane
§ Biserica Greacă– 11 milioane
§ Biserica Ortodoxă Bulgară– 10 milioane
§ Biserica Ortodoxă Georgiană – 5 milioane
§ Biserica Ortodoxă Greacă a Constantinopolelui – 3.5 milioane
§ Biserica Ortodoxă Greacă a Antiohiei– 2.5 milioane
§ Biserica Ortodoxă Greacă a Alexandriei – 1.5 milioane
§ Biserica Ortodoxă din America – 1.2 milioane
§ Biserica Ortodoxă Poloneză– 1 milion
§ Biserica Ortodoxă A lbaneză– 0.8 milioane
§ Biserica Ortodoxă Cipriotă– 0.7 milioane
§ Biserica Ortodoxă Greacă din Ierusalim – 0.14 milioane
§ Biserica Ortodoxă Cehă și Slovacă– 0.07 milioane
Biserici Autonome
§ Biserica Ortodoxă Ucraineană (Patriarhia Moscovei) – 7.2 milioane
§ Biserica Ortodoxă din R. Moldova– 3.2 milioane
§ Biserica Ortodoxă Rusă din afara Rusiei– 1.25 milioane
§ Biserica Metropolitană din Basarabia – 0.62 milioane
§ Orthodox Ohrid Archbishopric – 0.34 milioane
§ Biserica Ortodoxă Estonă – 0.3 milioane
§ Patriarhatul Exarhat din Vestul Europei – 0.15 milioane
§ Biserica Ortodoxă a Sfârșitului – 0.08 milioane
§ Biserica Ortodoxă Chineză– 0.03 milioane
§ Biserica Ortodoxă Japoneză– 0.02 milioane
§ Biserica Ortodoxă Letonă– 0.02 milioane
Biserici non-universale nerecunoscute
§ Biserica Ortodoxă Ucraineană (Kyiv Patriarchate) – 5.5 milioane
§ Biserica Ortodoxă Autocefală Belarus– 2.4 milioane
§ Biserica Ortodoxă Macedoneană– 2 milioane
§ Biserica Ortodoxă a Greciei (Sfântul Sinod de Reyistență) – 0.75 milioane
§ Biserica Ortodoxă de rit vechi din România– 0.50 milioane
§ Biserica Ortodoxă de rit vechi din Bulgaria – 0.45 milioane
§ Biserica Ortodoxă Croată – 0.36 milioane
§ Biserica Ortodoxă din Muntenegru – 0.05 milioane
§ Biserica Ortodoxă Italiană – 0.12 milioane
Alte grupuri ortodoxe separate
§ Vechii credincioși – 1.8 milioane
§ Grecii de rit vechi – 0.86 milioane
§ Adevărata Biserică Ortodoxă Rusă – 0.85 milioane

Ortodoxism Oriental - 75 milioane adepți
Biserici Autocefale în comuniune
§ Biserica Ortodoxă Etiopiană Tewahedo – 45 milioane
§ Biserica Ortodoxă Coptă a Alexandriei – 15.5 milioane
§ Biserica Ortodoxă Siriană – 10 milioane
§ Biserica Ortodoxă Armenă – 8 milioane
§ Biserica Ortodoxă Eritreeană Tewahedo – 2.5 milioane
§ Biserica Ortodoxă Indiană Malankara – 2 milioane
§ Biserica Ortodoxă Armenă a Cilicei – 1.5 milioane
Biserici autonome în comuniune
§ Biserica Ortodoxă Iacobită – Siriană 2.5 milioane
§ Patriarhatul Armean al Constantinopolelui – 0.42 milioane
§ Patriarhatul Armean al Ierusalimului – 0.34 milioane
§ Biserica Ortodoxă Coptă Franceză – 0.01 milioane
§ Biserica Ortodoxă Britanică – 0.01 milioane
Biserici fără comuniune
§ Biserica Siriană Independentă Malabar – 0.06 milioane

Anglicanism - 82 milioane adepți
Comunitatea Anglicană – 80 milioane
§ Biserica Anglicană din Nigeria – 18 milioane
§ Church of England – 13.4 milioane
§
Biserica Anglicană din Uganda – 8.8 milioane
§
Biserica Anglicană din Sudul Indiei – 3.8 milioane
§
Biserica Anglicană din Australia – 3.7 milioane
§
Biserica Episcopală din Filipine – 3.0 milioane
§
Biserica Anglicană din Aotearoa, Noua Zeelandă și Polinezia – 2.5 milioane
§
Biserica Anglicană din Tanzania – 2.5 milioane
§
Biserica Anglicană din Africa de Sud– 2.4 milioane
§
Biserica Episcopală din United States – 2.2 milioane
§
Biserica Anglicană din Canada – 2.0 milioane
§
Biserica Anglicană din Kenya – 1.5 milioane
§
Biserica Anglicană din India de Nord – 1.3 milioane
§
Biserica Anglicană din Province - Rwanda – 1 milioane
§
Biserica Anglicană din Pakistan – 0.8 milioane
§
Biserica Anglicană din Burundi – 0.8 milioane
§
Biserica Anglicană din Provincia Africa Centrală– 0,6 milioane
§
Biserica lui Hristos din Congo-Comunitatea Anglicană Congoleză – 0.5 milioane
§
Scottish Episcopal Church – 0.4 milioane
§
Church of Ireland – 0.4 milioane
Continuatorii Mișcării Anglicane – 1.5 million
§
Comuniunea Anglicană Tradițională – 0.5 milioane
§
Biserica Anglicană din America de Nord – 0.1 milioane

Nontrinitarianism - 27 milioane adepți
Mormonii – 14 milioane
§
Biserica lui Hristos a Sfinților ultimelor zile – 13,5 milioane
§
Comunitatea lui Cristos – 0,25 milioane
Martorii lui Iehova – 7.1 milioane
Iglesia ni Cristo – 6 milioane
Oneness Pentecostalism – 6 milioane
§
Biserica Penticostală Unită Internațională – 4 milioane
§ Pentecostal Assemblies of the World – 1.5 milioane
Church of Christ, Scientist – 0.4 milioane
Prietenii Omului – 0.07 milioane
Christadelphians – 0.05 milioane

Nestorianism - 1 milion adepți
Biserica Asiriană de Est - 0,5 milioane
Vechea Biserică Răsăriteană - 0,3 milioane

*****************************
Informațiile sunt din anul 2012, publicate pe 1CATOLICSHALOM, vezi http://1catholicsalmon.com/2012/07/26/largest-denominations-in-the-world/

Serbările CIREŞARII Prahova

Data: Sâmbătă şi duminică, 4-5 august, cu începere de la ora 18,00.

Loc: Terenul de sport de lângă Grădăniţa de Copii, satul Drăgăneasa (11 km de Câmpina).

Mesaj Biblic: Carl Smith (Anglia), Nelu Poenar (preşedintele Asociaţiei Consilierilor Creştini din România),
Onisim Botezatu (Cireşarii Arad), Nicolae Geantă (editorialist Cireşarii) şi Florin Ianovici (vicepreşedinte Cireşarii). (Păstorul Florin Ianovici predică duminică seara).

Lauda şi închinarea: Fraţii de la Boldeşti (grupul Raze de Lumină), Aminata și Luminiţa de la Plopeni.

Vă aşteptăm!
Pentru cei care nu puteţi ajunge:
 vă rugăm, sprijiniţi-ne în rugăciune!

Organizator: Biserica "Izbânda", Drăgăneasa

duminică, 29 iulie 2012

Cuibul și cuibarul

Cuibul, este un locşor cald, pufos, unde te simţi tare bine. Pregătit tot timpul să găzduiască, aici, oricine e acasă. Când intră e bine primit, felicitat, îmbrăţişat, sărutat. Nimeni nu joacă rolul de fratele fiului risipitor, nimeni nu e „hoţ de bucurii”. În cuib nu simţim gerul invidiei, nu mai rămânem lupi singuratici, nici în bătaia calamităţilor vieţii. În cuib hrana nu-i doar dulce sirop, care să nu ţină de foame. Masa e din belşug. Şi săţioasă.

Marele dezavantaj al cuibului este când se transformă în cuibar. Atunci, oricine se apropie, e 100% inamic. Nimeni nu se mai poate aşeza să răsufle, nimeni nu mai poate ciugului o grăunţă, nimeni nu mai are viză de intrare. „Nu eşti din cuibar, stai pe bară, stai afară, sau du-te unde vezi cu ochii. Aici, nu-i loc pentru dumneata, şi nici pentru alţii ca voi”, e logo-ul de la intrare...

pentru continuare click AICI pe Cireșarii.Ro

miercuri, 25 iulie 2012

Evadare din mediocritate

Păcatul cel mai răspândit e plafonarea
Şi lucrul doar la jumătate dus.
Când ţi se pune întrebarea
Şi când te mulţumeşte căutarea
Cuvântului prea ieftin ca răspuns.

Păcatul nu-i atunci când faţa-i tristă,
Şi nici atunci când visele te dor.
Ci numai dac-o faptă altruistă
O faci de mântuială.
Sau, pentru nu ştiu care spectator.

Cumplit nu e când pierzi în mod total,
Ci numai să te faci că ai învins.
Şi nu-i ruşine să te zbaţi sub val,
Şi nici să cazi în drumul tău spre mal.
Ci, e păcat sa fii un luptător învins!

Un lucru nu-i destul să fie început.
Şi nici sfârşit aşa-ntr-o doagă,
Un zâmbet dacă-i numai de-mprumut,
Iar "bună ziua", sec şi abătut,
E ca un mucegai cazut peste grămadă.

Eroul doar pe jumatate, nu-i erou,
E doar un tradător de veşnicie.
Şi noul, numai lustruit, nu este nou,
Iar binele neterminat e rău
Ca şi atunci când eşti bogat pe datorie.

La Dumnezeu nu merge cu trişare,
Şi nici cu sfinţi pe jumătate, decăzuţi.
Ori aşteptarea este asteptare,
Ori alergăm în alergare.
În cerul Lui Hristos, nu-i loc de prefăcuţi!

E timpul să ne plângă inima de dor!
E vremea sa strigam cu toata gura.
Şi, să trăim ca orice bun aşteptător:
Cu ochii pironiti la răsărit de nor,
Iar El venind, ne va plăti toată măsura.

(nu cunosc autorul)

marți, 24 iulie 2012

O datorie sfântă: distrugerea a tot ce e Amalec

În Biblie, Amalec este nepotul lui Esau. O curcitură israelito-păgână. Ieșit dintr-un om ce-a nesocotit dreptul de întâi născut. Adică de a sluji Domnului. Mama lui - Timna, a fost de fapt țiitoarea tatălui său Elifaz, nici măcar soția acestuia (Geneza 36:12). Din Amalec a ieșit un neam mare, războinic și rău, care a locuit ținuturile pustii de la sud de Israel, spre Egipt.Erau locuitori de vale, nu de munți. M-a uimit că Amalec nu reprezintă o caracteristică anume. De fapt nu e un nume propriu, ci ceva comun.

La un moment dat, Amalec ajunseseră ”cel dintâi dintre Neamuri” (Numeri 24:20). Intresant, tocmai atunci, Balaam îi proorocește: ”...clar, într-o zi, va fi nimicit”.

Amalec, ”verișorul” evreilor, este primul popor care-l atacă pe Israel după ieșirea acestuia din Egipt! (Exod 17:8). Îl atacă fără motiv. I-a stat de-a curmezișul, ”i-a astupat drumul” - declară însuși Dumnezeu despre situația împotrivirii de la Refidin. (1 Samuel 15:3). Această răzvrătire a fost văzută ca o împotrivire față de scaunul de domnie al Domnului. Adică, Amalec a vrut să oprească binecuvântarea lui Dumnezeu din Geneza, a vrut să stopeze venirea lui Șilo! A Lui Hristos, a mântuirii lumii!

Drept urmare, după lupta de la Refidim, Moise a poruncit Israelului : ”Domnul va purta război cu Amalec, din neam în neam”. Mai târziu, când Moise se pregătea de întâlnirea cu Iehova, iar poporul de intrarea în Canaan, bătrânul conducător le poruncește: ”când vei avea odihnă..., în țara pe care Domnul ți-o dă moștenire..., să ștergi pomenirea lui Amalec de supt ceruri; să nu uiți lucrul acesta”!

Când Saul este uns împărat peste Israel, proorocul Samuel îi aduce aminte porunca lui Moise: ”du-te și bate-l pe Amalec, nimicește-l cu desăvârșire” (1 Samuel 15:3). Iar Saul, ce face:? ”A nimicit numai tot ce era prost și nebăgat în seamă”! (1 Samuel 15:9). Consecință: e lepădat de Dumnezeu! Mai târziu, după moartea sa, un amalecit îi fură cununa și brățara împărătească și i le duce lui David, mințind că el a ucis pe Saul! (2 Samuel 1:10). David tocmai venise de la război cu Amalec. Evident îl ucide pe tânărul amalecit mincinos, care se aștepta la recompensă necuvenită. ”Nu ți-a fost frică să pui mâna pe unsul Domnului?”, l-a întrebat noul rege.

Unii spun că Amalec e firea veche (W. McDonald). Alții că e Satana. N-a murit. E încă în luptă cu noi. Dacă urmărim atent ce-am scris mai sus, vedem că atacă totdeauna fără să-i faci vreun rău, e mincinos, e împotrivitor scaunului de domnie al lui Hristos, stă de-a curmezișul pe drumul spre cer, blochează căile de înaintare. Cel mai mult îi place să atace neanunțat, ”pe dinapoi, pe cei ce se târăsc la coadă”. Când? Tocmai când suntem obosiți și sleiți de putere! (vezi Deuteronom 25:17-19). Atacul ăsta încă se vede limpede în biserici. Luăm aminte?

Nu vrem să ne jucăm cu Amalecul firii. Trebuie distrus în totalitate. Dacă nu, într-o zi, pățim ca Saul: Dumnezeu își va întoarce fața de la noi!

Scopul lui Amalec fraților, e să ne fure într-o zi cununa pe care ne-a promis-o Isus.

sâmbătă, 21 iulie 2012

7 păcate. La amvon.

În anul 604, Papa Grigorie a catalogat 7 păcate de moarte (mândria, lăcomia, invidia, pofta, mânia, lenea), De curând, americanul Steven Murell (vezi AICI)  a scos de la naftalină o listă modernă de păcate practicate la... amvon! Când am citit prima dată pe blogul lui Marius Cruceru ( vezi Aici), despre aceste greşeli fundamentale practicate la pupitrele bisericilor din România, mi-am adus aminte că fratele V. Pustan vorbea odată despre păcăleala creştină. Predicatorii care se încadrează mai jos, atenţie mare: să nu se autoamăgească. Autopăcălească. Că atunci e vai de noi! Cât despre ei...

1. Preaching Christ Without the Cross.
Predicarea unui Hristos fără cruce.
2. Preaching Salvation Without Sanctification.
Predicarea unei salvări fără sfinţire.
3. Preaching Decisions Without Discipleship.
Predicarea unei trimiteri fără ucenicie.
4. Preaching Love Without Lordship.
Predicarea Dragostei fără Stăpânul ei.
5. Preaching Prosperity Without Purpose.
Predicare unei prosperităţii fără scop.
6. Preaching Blessing Without Birthright.
Predicarea unei binecuvântării fără naştere (din nou).
7. Preaching Revival Without Reformation.
Predicarea trezirii fără reformă.

Pot să mai adaug şi eu trei mari păcate (şi vă invit pe dvs să completaţi lista).
1. Predicarea Bibliei fără Biblie! (tot felul de învăţături, divertisment, filosofii, citate etc).
2. Predicarea pocăinţei fără să fi pocăit! (aci e bai mare fraţilor!!!).
3. Predicarea fără dar şi fără har! (un fel de "apă în piuă").

Doamne, iartă-ne că ne urcăm în sanctuar uitând că TU eşti auditoriul (Kierkegaard)! Mulţumim că nu ne-ai trăznit ca pe Uza!
Iartă-ne, că ne chinuim să urcăm la amvon, şi odată ajunşi acolo biserica se chinuie să ne dea jos! Mulţumim că ne-ai răbdat şi ne mai rabzi!

vineri, 20 iulie 2012

Hur, primul dar nu din poll-position

Text. Exod 17:8-16  

Inventio
Odată, un misionar se întorcea în patrie după 40 de ani de lucrare în via lui Hristos. Pe acelaşi vapor călătorea şi împăratul. În port, mii de oameni, ovaţii, flori, salve de tun. Însă, nimeni nu a dat mâna cu misionarul. Cu capul în pământ, trist, cu bocceluţa pe umăr a plecat alene spre străzile abia recunoscute. Deodată, un glas din cer i-a strigat: "Pe tine, te vor primi mulţi când vei veni Acasă!".
Ne aşteptăm totdeauna la lumina reflectoarelor, însă uităm că în spatele ei trebuie să fie Dumnezeu! (Soren Kierkegaard: Întotdeauna la biserică, audienţa nu-i publicul, ci Dumnezeu!).

Dispozitio
Biblia nu ne spune multe despre Hur. Ştim că a fost un slujitor important al lui Moise, iar tatăl lui era Caleb. Era primul născut al lui Caleb dintr-a treia soție - Efrat. Istoria ne spune că o zi întreagă a susţinut braţele rugative ale lui Moise.
Cine mai e gata azi să tragă bocancii? Să joace rolul dublură, să sprijine din nevăzut?
Unde sunt Hur-ii bisericii?
1. Oameni ca Hur sunt totdeauna implicati
- n-a ţinut sabia în mână, dar a spijinit braţele lui Moise; lupta se câştigă cu rugăciuni,
- oameni ca Hur sunt totdeauna la biserică, dar nu la predică neapărat, nu la cor, ci cu mopul, şterg praful, pun broşuri în bănci, aleargă la spitale, la bătrâni, la bolnavi,
- nu dorm până la 9,00, nu stau la tv la filme, nu petrec - nu că n-ar putea, dar nu au timp
- sunt pe şantiere, ridică biserici, gletuiesc tavane pe schele greu de urcat
2. Oameni ca Hur sunt totdeauna invizibili
- nu ştie dreapta ce face stânga, nu-şi trâmbiţează bunătatea, reuşita, nu-şi tapetează cu postere avizierele bisericii, nici Youtube-ul
- când pun bani la biserică nu ţin suta de mii jumătate ieşită din cartea de cântări, bagă bani în buzunarul săracilor fără să fie văzuţi - lucrează ca moş Crăciun.

3. Oameni ca Hur sunt totdeauna investitori
- tradiţia rabinică spune că Hur a dispărut total din Biblie, deoarece s-a opus "făuririi" viţelului de aur,
- totuşi Dumnezeu nu-l lasă în umbră pe Hur, nepotul său - Beţalaael este ales să construiască dumnezeiescul Cort! Aaron a construit viţelul de aur, Hur Cortul Întâlnirii!
Credincioşia lui Hur a fost răsplătită! Beţalael - investiţia lui Hur, a construit chiar chivotul cu heruvimi!
- investim în cei ce vin din urmă, sau le punem frână, le stingem focul?

Concluzie
- Nu ştim unde a murit Hur. Nici de ce. Dar am văzut că Dumnezeu are ultimul cuvânt.
- Seara când a coborât de pe munte şi lupta se terminase, două milioane de oameni au făcut un tunel viu să primească eroii. Iosua era felicitat ca general de armată, Moise era lăudat ca şi conducătorul lui Israel, Aaaron era marele preot al evreilor care făcea ispăşire. Dar Hur? Nici o ovaţie, nici un salut. Nimeni nu privea la el ca la un erou. În vacarmul din tabără, istovit, încet încet se duce spre cort. Înainte să intre, Dumnezeu îi strigă din nor: "Bine, rob bun şi credincios!".
- Hristos e pregătit să-şi omagieze eroii. E cu medalia în mînă!
- Isus spre tâlhar: "Astăzi vei fi cu Mine în Rai!". N-a fost niciodată tâlharul în sinagogi, n-a adus jertfe, n-a fost cărturar, nci fariseu. Dar a prins Cerul. De pe linia a doua!
- Un proverb spune: decât codaş la oraş, mai bine în satul tău fruntaş!
Fiţi fruntaşii răsplătiţi de Cer!

miercuri, 18 iulie 2012

Lista celor mai abuzate versete din Scripturi

Matei 7:1 
Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi.
Ioan 12:32
Şi după ce voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toţi oamenii.
Ioan 14:13-14
Și orice veţi cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul.
Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi face.
Faptele Ap. 2:38
"Pocăiţi-vă", le-a zis Petru, "şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.
Romani 8:28
De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.
1 Corinteni 10:13
Nu v-a ajuns nici o ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda.
Filipeni 4:13
Pot totul în Hristos, care mă întăreşte.
1 Timotei 6:10
Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; şi unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credinţă, şi s-au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri.
Iacov 5:15
Rugăciunea făcută cu credinţă va mântui pe cel bolnav, şi Domnul îl va însănătoşa; şi dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate.

Exod 21:23-25
Dar dacă se întâmplă o nenorocire, vei da viaţă pentru viaţă,
ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior,
arsură pentru arsură, rană pentru rană, vânătaie pentru vânătaie.
2 Cronici 7:14
Dacă poporul Meu peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga, şi va căuta Faţa Mea, şi se va abate de la căile lui rele, - îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul, şi-i voi tămădui ţara.
Ieremia 18: 20
Cu rău se răsplăteşte binele? Căci au săpat o groapă ca să-mi ia viaţa. Adu-Þi aminte că am stat înaintea Ta, ca să vorbesc bine pentru ei, şi să abat mânia Ta de la ei
Proverbe 4:23
Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieţii.
Proverbe 22:6
Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.
Proverbe 22:18

Lista de păcate - conform Noului Testament

Noul Testament ne prezintă 16 liste de păcate. Una e menţionată de Domnul Hristos, celelalte de către ucenici. Aşezate în ordinea scripturilor noitestamentale, 8 liste sunt semne ale firii vechi (vezi 2-9), 8 liste sunt semne de pericol şi de moarte. Toate aceste păcate sunt "lucruri rele, care ies dinlăuntru, şi spurcă pe om", conform Matei 7:23.

1. Marcu 7: 20-23 - susţinută de Domnul Isus
2. Romani 1: 24-32 - susţinute de ucenici
3. Romani 3: 10-18
4. 1 Corint. 5: 9-11
5. 1 Corint. 6: 9-10
6. Galateni 5: 19-21
7. Efeseni 4: 25-32
8. Efeseni 5: 3-5
9. Coloseni 3: 5-9
10. 1 Timotei 1:9
11. 2 Timotei 3: 2-5
12. Tit 3:3
13. 1 Petru 2:1
14. 2 Petru 2: 10-19
15. Apocalipsa 21:8
16. Apocalipsa 22:15

marți, 17 iulie 2012

Te-am răsplătit amar Isuse

de Nicolae Iorga

Te-am răsplătit amar Isuse
Când rătăcitul tău popor
Cuprins de setea de amar
Pe crucea hoților te puse.
Sunt prooroci ca Tine, mari
Care râvnesc până și ura
Ce ți s-a dat, pân' și tortura
Ce-ai îndurat printre barbari.
Dar ai învins murind în lume.
Cei 12 ucenici
Cei umiliți și slabi și mici
Sublim făcură al Tău Nume.
Căci glasul lor răsunet n'are
Și munca lor piere-n nimic
Nici un netrebnic ucenic
Să-l moștenească nu apare.
Și sunt martiri între martiri
Dar suferință așa de-adâncă
N-aduce vulturul pe stâncă
Nici palmele, nici răstigniri.

luni, 16 iulie 2012

Creştinism după tigaie

În timp ce un tânăr pescuia liniştit pe malul unui lac – şi evident nu prindea nici o fâţă, un bătrân cu ustensile de top, scotea peşte după peşte. Paradoxal, după ce-i privea puţin, îi desprindea din ac, şi-i zvârlea din nou în apă. Curios de filosofia vecinului, tânărul îl întrebă nedumerit: „De ce aruncaţi peştii înapoi? Şi pe cei mari, şi pe cei mici?”. „Băiete, a zis vechiul pescar, eu opresc peştii după tigaia mea de acasă!”

Meteahna pescuitului după tigaie, e practicată la greu de Biserică – cel mai mare pescar al omenirii! Şi, nu de ieri. „Doamne, să-l oprim p’ăsta, că nu vine după noi. Dar scoate draci în Numele tău”, a încercat să-şi potrivească într-o zi tigaia, chiar Ioan – apostolul iubirii...
 
pentru continuare daţi click
http://www.ciresarii.ro/articole/editorial/Cre%C8%99tinism-dupa-tigaie---Nicolae-Geanta

*************************
PS: Începând de astăzi, orice articol al meu care apare pe Cireşarii, pe acest blog va fi incomplet.
Pentru cei care ”împrăștie” articolele, se va face cu link către www.ciresarii.ro 
Vă mulţumesc pentru înţelegere!

Menţionez că orice altă resursă pe care o public pe blogul acesta - și care nu este pe Cireșarii -
poate fi folosită gratuit de oricine, oriunde, spre slava Domnului Isus Hristos!
Să fiţi plini de har, ca fundul Pacificului de ape!

duminică, 15 iulie 2012

Iubire de-un centimetru

 - ”Cât de mult mă iubești?”, m-a întrebat la telefon soția mea într-o seară, după ce nu mă văzuse vreo 40 de zile.
- ”Un centimetru!”, i-am răspuns aproape șoptind!
- ”Numai un centimetruuuuuuuuuuu?”, a mai întrebat odată uimită de declarația sinceră, spontană.

- ”Da, un centimetru. Nu-i suficient? Aș putea să-ți spun că te iubesc 4 kilometrii, sau cât munți Himalaya. Ori de-aci până la Lună. Dar n-o fac. Pentru că lumea își măsoară iubirea în distanțe lungi, dar eu iubesc în centimetrii. Un centimetru înseamnă că ești aproape de inima mea, deși ești tocmai la Frankfurt! Un centimetru înseamnă să-ți simt respirația, să-ți aud bătăile inimii, fierbințeala lacrimilor, mătasea părului, mâinile..., oriunde mă duc ețti cu mine!”

I-am mai spus soției mele că asta e dragoste hristică, divină. Iubirea de-un centimetru înseamnă că Dumnezeu e aproape, elângă noi. Fiecare spin din cununa Sa, ne înțeapă încă. Fiecare piron al Său, ne sfîșie palmele. Fiecare picătură de sânge de la Golgota, ne curățește. ”Orișice” păcat!

Când spunem că-L iubim pe Isus, și noi trăim alandala, de fapt suntem la distanță mare de El. Când avem capul plin de manele, de certuri, de mândrie, când privim viața de pe munții banilor, Dumnezeu e deja plecat prin satele vecine.

”Ști de ce atunci când doi soți se ceartă strigă unul la altul?”, și-a întrebat odată un călugăr discipolul. ”Pentru că deși sunt aproape cu trupurile, inimile lor sunt la distanțe uriașe una de alta”.
De aceea bârfim, strigăm la cei ce nu ne convin, țipăm la ședințe de comitete, la copii, la neveste, la subalterni, la săraci, la vecini. Pentru că inima noastră, nu bate lângă ei. Ci departe. De aceea nu evanghelizăm, nu oferim Biblii, broșuri, o mână caldă, de aceea lipsim prea des de la biserică, de la rugăciune, de la studiu, de la colectă.
În matematica Lui Dumnezeu, iubirea de-un centimetru s-a văzut cel mai limpede la Golgota. Acolo, Hristos, cu brațele întinse, ne-a arătat că ne iubește din inimă pe toți, de la un capăt la altul al Universului.

”Acolo unde vă e comoara vă va fi și inima”, ne-a avertizat Hristos. La un centimetru de lucrul respectiv.

sâmbătă, 14 iulie 2012

Nicolae Geantă - Femeia Gârbovă


Titu / Dâmbovița, marți 10 iulie 2012   pentru predica text click AICI

Cu Tine

de Mariana Mihai

Când pașii grei, durut mă poartă
Pe drum cu spini și mărăcini...
Privesc spre fruntea-nsângerată
Și te aud ce-adânc suspini.

Când cred că nu mai am putere
Ți mi se stinge-a mea voință...
Tu mă ridici până la stele
Și-mi spui că totu-i cu putință.

Dacă iubirea-mi piept îmi seacă
Și bucuria îmi dispare...
Eu simt cum dinspre Tine pleacă,
Belșug de binecuvântare.

Cu Tine, viața are sens...
Cu Tine, Doamne, zi de zi
Îmi port durerea-n Univers
Și mă agăț de veșnicii!

joi, 12 iulie 2012

Puterea recunoştinţei

Text: Ps. 69:38 - Atunci voi lăuda Numele lui Dumnezeu, prin cântări şi prin laude Îl voi preamări!

Inventio
Tatăl lui Robert Schuler (fondatorul Catedralei de Cristal din California), un fermier iscusit, a înălţat rugăciuni fierbinţi către Hristos, pentru a îndepărta o secetă cumplită din California. N-a plouat un mm în vara aceea, iar el a cultivat numai o jumătate de vagon de porumb, faţă de cca 100 vagoane în mod normal. După recoltă, rugăciunea sa a şocat: "Tată, îţi mulţumesc că n-am pierdut nimic. Am recuperat sămânţa!".

Dispozitio
Ce consecinţe are recunoştinţa?
1. puterea de a conduce (2 Cor. 2:!4),
2. puterea de revitalizare ( Filipeni 4:8-9),
3. puterea de a lupta (Filipeni 3:14),
4. puterea de a trece linia de sosire

miercuri, 11 iulie 2012

Sunt românii creştinaţi de slavi?

...............................................................................................................................

În perioada Daciei romane, doar locuitorii oraşelor fuseseră creştini. Nu erau autohtoni, venind de aiurea pentru a asigura funcţionarea statului. Aceşti creştini s-au retras odată cu armata romană. Nu avem informaţii credibile care să ne confirme că populaţia rămasă în Dacia după retragere era creştină! Totuşi, creştinismul nu a dispărut de la nordul Dunării. Începând cu anul 251, înainte de plecarea ostaşilor romani, în Dacia au pătruns migratorii goţi. Deşi aceştia erau de neam germanic şi păgâni, cuvântul lui Dumnezeu ajunsese şi la ei, în perioada în care vieţuiseră temporar la nord de Marea Neagră.

Cu ocazia sinodului ecumenic de la Niceea, din anul 325, este menţionat un anume episcop Teofil al Gothiei. În acea vreme, ţara goţilor era plasată la nord de Dunăre. Istoricii sunt de părere că, în perioada şederii în fosta Dacie, goţii s-au creştinat masiv. Şi-au întemeiat chiar un alfabet propriu, prin intermediul căruia au început să traducă texte creştine. Neamul goţilor a dat bisericii creştine şi un martir. În prejma Paştelui din anul 372, Sfântul Sava a fost înecat în apele râului Buzău, căzând victimă persecuţiilor contra creştinilor.
..........................................................................................................................................................
După retragerea romană din Dacia, în a doua jumătate a secolului al III-lea, informaţiile despre creştini sunt foarte puţine. Cele mai sărace dovezi în acest sens sunt cele arheologice, care, în mod normal, ar trebui să suplinească lipsa izvoarelor scrise. Puţini specialişti în istorie veche se lansează în explicarea fenomenului. Discutând cu arheologul Ion Motzoi-Chicideanu am aflat şi cauza. Istoricii şi arheologii români se tem de oprobiul public dacă ar interpreta onest situaţia din teren, deoarece ar putea fi acuzaţi că susţin teoria lui Rösler. O populaţie pastorală.

În opinia lui Motzoi-Chicideanu (arheolog la Institutul de Arheologie din Bucureşti din 1979), după anul 275 dH, populaţia romanizată din Dacia s-a retras la sud de Dunăre, împreună cu administraţia şi armata Romei. Adică teoria lui Rösler nu este o teorie, ci realitate, insistă domnia sa. Arheologul ne spune că nu este nimic ciudat în migraţia daco-romanilor spre sud. Era un fenomen des întâlnit în epocă, datorită invaziei altor popoare din nordul şi estul Europei. În Peninsula Balcanică, populaţia romanizară ar fi dus un mod de viaţă de subzistenţă, în care pastoralismul reprezintă o componentă foarte importantă.

Ion Motzoi-Chicideanu observă că, pornind din zona lacului Ohrida spre oraşul Niş, şi până la Sofia, întâlnim un relief care se aseamănă, prielnic pentru creşterea animalelor. El face referire la existenţa în sudul Bulgariei a unei localităţi celebre la sfârşitul mileniului întâi, Eskibazar, care în turceşte înseamnă Târgul Vechi. Eskibazar devenise la un moment dat un fel de centru, de aglomerare, pentru românii sud-dunăreni. Stăteau o perioadă acolo, se odihneau, apoi îşi luau oile, banii, armele, femeile şi plecau iarăşi către nordul Dunării.Migraţia se făcea în funcţie de resurse şi în funcţie de presiuni. Fenomenul a fost accentuat când s-a impus legea islamică în zonă. Cea mai mare parte a populaţiei de origine latină a refuzat plata pe credinţă, haraciul. S-a mutat definitiv la nord de Dunăre. Creştini fără biserică

Arheologul Ion Motzoi-Chicideanu este de părere că românii au venit de la sud de Dunăre creştinaţi. El evită să vorbească despre biserica creştină ca instituţie. Noţiunea de biserică e foarte complicată, insistă domnia sa. Iniţial i s-a spus „eclesia", comunitate, ceea ce însemna că nu avea o ierarhie atât de aspră, riguroasă şi intransigentă. În „eclesia", oamenii erau mai blânzi, mai permisivi, mai îngăduitori. Nu ştim care le era organizarea. S-au cercetat multe aşezări rurale din epocă, dar nu s-a descoperit nicio biserică încă! Nu aveau biserică în înţelesul de clădire. Şi nici nu aveau nevoie. Sistemul religios, dintotdeauna, a fost o formulă creată pentru a asigura solidaritatea intracomunitară, şi, în acelaşi timp, solidaritatea faţă de competiţia extracomunitară. S-au reglat anumite tensiuni, cum ar fi problema testimonială - cine moşteneşte, care este cuantumul zestrei etc. Primii creştini mai aveau nevoie şi de reguli de căsătorie foarte stricte, care să asigure relaţiile dintre membrii comunităţii. S-au creat relaţiile de rudenie - rudenia spirituală, specifică mai degrabă comunităţilor rurale, care duce la o apărare a neamului respectiv extraordinară. Fiecare membru al neamului este obligat să-i apere pe ceilalţi din neam.Ca instituţie, Biserica a apărut mult mai târziu şi a stricat oarecum solidaritatea primară a creştinilor. Prin biserică s-au creat reguli stricte, care nu serveau totdeauna intereselor comunităţii. În primul rând, Biserica s-a aliniat intereselor politice ale statului, care avea nevoie să-i controleze pe oameni, mai susţine ar­heologul.

(Articolul este preluat de la culte.ro. Pentru a citi integral click http://www.culte.ro/RevistaPreseiDetalii.aspx?id=8003)

marți, 10 iulie 2012

Păcat este când...

”Este păcat să fumez?”, m-a întrebat o elevă care știa deja răspunsul. ”...căci nicăieri în Biblie nu spune să nu fumezi dom' profesor”, a continuat cu argument. M-am uitat curios la ea, și i-am răspuns: ”Poți să te rogi Domnului înainte de a băga țigara în gură? Poți să-i mulțumești după ce ai fumat? Poți să mulțumești că așa de bun e tutunul?”. N-a mai răspuns. Le-am spus liceenilor că pentru orice lucru pentru care înainte de a-l face nu te poți ruga e păcat. Pentru orice lucru, care după ce l-ai săvârșit nu poți să te rogi Domnului mulțumindu-i e păcat.

”Mă întrebați dacă e păcat discoteca?”, am continuat. ”Dacă puteți pune genunchii jos înainte de a dansa, să-I mulțumiți lui Hristos că vă puteți zbengui, nu e păcat. Dacă după ce ați participat la un vacarm infernal, unde se sare, se țipă, se face ca toate visele, puteți să-I mulțumiți Tatălui pentru așa eveniment, nu e păcat”.

Dacă ai bârfit pe cineva și poți să te rogi că l-ai defăimat, nu e păcat. Dacă minți, copiezi, furi, te culci cu nevasta altuia, dai capace soției, furi bani din buzunarul părinților, și poți să-i mulțumești Domnului pentru aceste bravuri, atunci nu e păcat. Dacă stai la filme cu ”măscări”, dacă pipăi prietena înainte de căsătorie în locuri intime, dacă înșeli, dacă faci facturi false, dacă înjuri, dacă bei numai câte un păhărel - ca Timotei frate (!), au tupeul unii să zică, apoi pentru poți să-i mulțumești fără remușcare Domnului pentru ce-ai făcut, atunci, nu e păcat!

Când vom ajunge să fim convinși că pentru orice nu ne putem ruga e păcat, atunci prin biserici o să terminăm cu bâtele morale, cu luatul în coarne pe cei ce nu gândesc ca noi, cu înroșitul telefonului despre pastori (și înegritul lor), cu certurile din comitete, cu minciunile, mândria, aroganța, duplicitatea...

John Piper, spunea că păcatul este cănd... slava lui Dumnezeu nu este onorată, sfințenia lui Dumnezeu nu este venerată, măreția lui Dumnezeu nu este admirată, puterea lui Dumnezeu nu este lăudată, adevărul Său nu este căutat, înțelepciunea lui Dumnezeu nu este stimulată, frumusețea Sa nu este prețuită, bunătatea Domnului nu este gustată, poruncile Sale nu sunt ascultate, dreptatea lui Dumnezeu nu e respectată, mânia Domnului nu este temută, harul Său nu e apreciat, prezența Domnului nu e răsplătită, persoana Lui nu e iubită.

Ferice de cine citește, aude, ascultă și... împlinește, spune Sf. Ioan, apostolul iubiri. Căci, dacă nu împlinim, este păcat!

luni, 9 iulie 2012

Abrambureala pedagogică (2)

Anul şcolar ce abia se încheie (vineri), este cea mai mare „(a)brambureală” din ’90 încoace. A început cu două săptămâni de teste iniţiale, ale căror note nu se-au trecut în cataloage. În concluzie, elevii le-au tratat cu mult, muuuuult dezinteres. Două săptămâni pierdute de pomană, note înspăimântător de mici, nici o consecinţă. 14 zile în care profesorii care nu au susţinut teste au ars gazul de pomană, iar ceilalţi au făcut muncă voluntară (aici iar o nedreptate, unii au corectat 400-500 de teste, alţii 100-150, sau chiar mai puţin). Cu surle şi trâmbiţe, se auzea că la sfârşitul anului se vor da şi teste finale! Pe aceeaşi procedură. Însă, a picat Guvernul şi nu s-au mai susţinut! (personal am dat teste finale la peste 400 de elevi; degeaba, nu le-a mai cerut nimeni).

Inadvertenţa testelor finale era că metodologia apărea tocmai pe 28 mai, iar clasele a XII-a terminau şcoala la 1 iunie. În plus, ministerul nu a luat în calcul că elevii liceelor tehnice au practică de specialitate la sfârşitul anului, încă din luna mai. Unde să-i prinzi la teste: la menghină, la cofetărie, la ateliere electrice sau în hala cu motoare?

O altă abrambureală a fost structura anului şcolar, cu un trimestru şi un semestru. Căci trimestrul I, cu doar trei luni, nu poate fi numit altfel. Cum să ai acelaşi randament în trei luni de pregătire, ca în şase? Apoi unii au terminat şcoala la 1 iunie, alţii pe 22, alţii pe 29, alţii pe 6 iulie şi ultimii pe 13 iulie!

A fost anul cu o săptămână de „şcoală altfel” (2-6 aprilie), în care fiecare profesor a făcut ce l-a tăiat capul: unii în excursii prin ţară, alţii la filme documentare în şcoli, unii la adunat gunoaie (elevii nu-s salubritatea localităţilor!), alţii pe la mânăstiri. Haos. Şi chiul. Activităţi didactice fără impact sau profesori care au cheltuit din buzunar pentru deplasări! Pozitiv: a fost distractiv!

Altă prostie a fost perioada practicii tehnologice a claselor a XII-a: la sfârşitul anului şcolar.  Cum adică să ai 3-4 săptămâni de practică prin ateliere, apoi să vi să dai bacu’. Normal că generaţia facebook, cea care nu citeşte texte mai lungi de-un sms, au uitat cam tot. Ultimele săptămâni trebuiau să se facă pregătiri intensive, în licee, numai la materiile de bac!

Abrambureala este şi mai mare, dar nu ne propunem să dăm doctoratul cu ea momentan. Cum a fost posibilă încâlceala? Simplu: anul şcolar tocmai sfârşit a vut cinci miniştrii (Daniel Funeriu, Cătălin Baba, Corina Dumitrescu, Ioan Mang, Ecaterina Andronescu) şi un interimar (Liviu Pop). Dintre ei, unii-s plagiatori, alţii fără diplomă de bacalaureat, alţii cu declaraţii false în CV-uri. A început şcoala cu dl Funeriu şi-a terminat cu dna Andronescu – veşnicul ministru pesedist (aşa de puternic partid e ăsta de scoate de la naftalină mereu, mereu acelaşi ministru?). Proiectele unora sunt făcute zob de ceilalţi. Nu contează dacă-s bune, dacă-s aplicabile, „jos cu ele, că nu-s ale noastre” e moto-ul oricărui urcă-n jilţul lui Haret. Unii introduc camere video la bac', alţii vor să le scoată, unii bagă chimie, alţii scot istoria, unii vor matematică, alţii fizică, unii vor trei tipuri de bac', alţii revenirea la bacu’ ceauşit!

Într-un aşa an şcolar abramburit, normal că elevii cad bacalaureatul asemeni avioanelor la Baloteşti. Căci, după ce că nu studiază, au mai ajuns şi mingii de ping-pong pe masa politicii.

Ar mai fi o întrebare: cine credeţi că e de vină că elevii sunt aşa de slabi? Să nu-mi răspundeţi că tot... preşedintele Băsescu!

PS: Abrambureala, partea I am scris-o acum 6 ani!

duminică, 8 iulie 2012

Editorialiștii celui mai accesat site creștin din România

În ultimii 3 ani pe crestintotal.ro/ au aparut diverse editoriale (peste 1000) ale mai multor autori. Pentru toti autorii click http://crestintotal.ro/articole/ sau sus la pagina “Citeste” subpagina http://crestintotal.ro/articole/

Florina Margea – 99 articoleLigia Tranca - 24 articole
Florin Margea - 69 articoleVladimir Pustan - 22 articole
Claudia Mihaiescu - 68 articoleCaleb Nechifor - 18 articole
Marin Şomai - 68 articoleStoica Emanuela - 16 articole
Milena Cismașiu - 68 articoleLuta Anca - 15 articole
Nicolae Geantă - 37 articoleSimona Loga - 14 articole
Estela C. Manea - 30 articoleNelu Filip - 14 articole
Alina Ilioi - 29 articoleSilviu Cornea - 13 articole
Alin Ivasco - 27 articoleChris - 13 articole
Nelu Popelea - 26 articoleElla Roman - 10 articole
știre publicată de Crestin Total duminica 8 iulie 2012 AICI

sâmbătă, 7 iulie 2012

Trepte spre o viaţă deplină

Inventio
- spre cer nu urci cu liftul, ci trepată cu treaptă.
Dispozitio
1. căutaţi mai întâi Împărăţia Cerurilor - Matei 6:33
2. dregeţi altarul rugăciunii - vezi Ilie - 1 Împăraţi 18:30
3. ascultaţi glasul Marelui Păstor - Psalm 23:1, 4
4. slujiţi cu devotament - Eclesiastul 11:6
Concluzie
- o credinţă mică te va duce în cer, dar o credinţă mare aduce cerul la tine!

(prietenilor mei: schiţa e schelet fără "carne", ptr că nu am avut timp s-o scriu electronic).

vineri, 6 iulie 2012

Şcoala de 'ntors

Acei care (încă) mai citesc (prin) cărţi, au auzit de caraghiosul antimonarhic A. Candino Popescu, care a intrat în istorie prin farafastâcul „Republica de la Ploieşti”. Lovitura de stat prin care „a suspendat” regele a dat greş, camarazii întorcând armele şi prinţipurile, transformând revolta într-o veritabilă comedie ce a aruncat pe piaţa românească zicala „s-a-ntors ca la Ploiesti”.

Făcând teza, sinteza şi antiteza, şcoala întoarcerii de la Ploieşti a fost pusă la cale de... politicieni! Profesionalismul întoarcerilor, rapide, dintr-o mişcare, pe neaşteptate şi în orice direcţie, a devenit o banalitate în politica mioritică. Numai după ’45, ţărăniştii i-au întors pe penelişti, Petru Groza a declarat (neconstituţional) alegeri la un an şi 4 luni de la referendum (1948), şi i-a-ntors pe capitalişti, comuniştii au întors pe A. Pauker, pe Pătrăşcanu, pe ... Ceauşescu. Cine credea în ’89 că după căderea tiranului vom ajunge la capitalismul atât de hulit? Însăşi taumaturgul Iliescu nu se aştepta să se întoarcă roata spre Vest.

După ’90 hierofanţii politici au întors mai întâi becul din stradă spre casa lor, apoi fabricile spre familiile lor, băncile spre buzunarul lor, PIB-ul României spre oligarhii lor, ajutoarele sinistraţilor spre portbagajele lor... Apoi, pentru a face probă solidarităţii empatice, farsorii tranziţiei au trecut şi la-ntoarcerea legii. Şi..., nu s-au oprit!

Nu ştiu de ce, dar mulţi frăţiori de-ai noştrii fie colaborează (cu), fie copiază şcoala de ’ntors. Unii sunt mieluşei până ajung pastori, sau ceva prin comitete. Apoi din păstor ajunge lup. Alţii, oi recalcitrante – vorba unui prieten de-al meu ploieştean, te duc cu zahărelul. Viaţa lor e o batistă mototolită. Unii sunt sfinţi doar la biserică, doar duminica. Apoi, întorc viaţa ca Tirul în parcări. Uneori copiii ne întorc, fac ce vor ei, dar nota de plată o asigurăm noi, părinţii. Ei ajung în lume, noi cu peri albi sau diazepame sub pernă.

Ne doare când auzim că prin biserici, fraţii se ceartă. Iar Dumnezeu lăcrimează, când comitetele pun la zid slujitorii devotaţi. El i-a iertat, ei nu iartă. Au pornit împreună, ca evreii spre Canaan, dar prazul Egiptului le râcâie stomacul. Adrenalina. Ne doare când auzim de mici iude. De creştini care sunt gata să schimbe steagul în funcţie de campion, care nu au principii, nu au semne de circulaţie, dar folosesc girueta ca indicator principal. Ei uzează părerile altora, uniformele acestora. Căci nu au propia culoare. Ne doare când cusurgiii prin vocaţie dau cu bâta în morală!

La şcoala de 'ntors cursanţii, au devenit atât de versaţi că ar dori chiar şi pe Dumnezeu să-l întoarcă. Cei ce o frecventează se autoamăgesc. Acolo distanţa dintre aşteptări şi realitate e enormă. Repertoriile studenţilor sunt doar scârţâieli ale unei orchestre de afoni nemiloşi.

Fugiţi de şcoala întoarcerilor. Dirigintele ei, este satana!