Fundaţia CIREŞARII

miercuri, 30 mai 2012

Facebook sau Facebible (6). Hristos şterge păcatele, Facebook niciunul

Vreau să vă mai spun un lucru prieteni: ştiţi că nici un cont Facebook nu se mai poate şterge? Chiar dacă îl anulezi, fotografiile, textele, muzica, îţi rămân postate. Ştiţi de ce? Pentru că, unu: nu mai sunt proprietatea dvs, şi doi: pentru că Facebook ţi le păstrează în cazul că te vei reloga. Spune „Salut. Ţi-ai dezactivat contul. Îl poţi reactiva oricând, logându-te folosind acelaşi mail şi parolă! Mulţumim. Echipa Facebook. Pentru reactivare urmăriţi link-ul de mai jos”.

Nici după moarte nu se şterge contul. Facebook spune că îl menţine ca să păstreze posibilitatea ca utilizatorii să facă în continuare comentarii. Rudele nu-l pot desfiinţa! Facebook, zicea fratele Pustan, e ca Dumnezeu: înregistrează şi păstrează tot. Dar, zic eu, Facebook e-un zeu rău. Pentru că, Domnul Hristos şterge orice păcat, dar Facebook nu dă delete la nici unul! Ce ziceţi, e periculos?

Ţineţi minte prieteni, ce-aţi postat pe Facebook, acolo va rămâne. Poţi să-şi iei fotografia, dar serverul a stocat-o deja!

O tânără din biserică are Facebook privat şi dă ignore pocăiţilor. Nu ştiu ce ascunde. Am aflat de la altcineva că în august are nuntă! Crede că se poate ascunde, dar nu ştie că mă pot loga cu ID fals, de Banderas din Maramureş, ea mă acceptă, şi văd orice mişcare face! Dar n-o voi face niciodată...

Ştiţi ce m-a şocat cel mai studiind despre Facebook? Nu faptul că nu se mai şterge nimic, ci că în urma log-out, Facebook îţi poate urmări computerul personal. Că doar îţi ştie ID-ul, parola, nu? Monitorizează toate site-urile pe care le vizitezi, ce ai în laptop, cu nişte cookies pe care le vâră în PC-ul dvs! Ei zic, pentru protecţie de viruşi! Pe lângă faptul că vă fură toate ID-urile prietenilor şi le vinde unor diferite companii (de aceea vă umpleţi de spam-uri), vă expuneţi la riscul de a etala informaţii personale pe care nu le-aţi spune nici celui mai apropiat prieten!

Mare diavol e Facebook-ul ăsta! Şi cu ID fals, şi tot te ştie! BBC a difuzat un documentar recunoscând că site-ul e cel mai periculos.

Iubiţi prieteni, dacă aveţi Facebook ştergeţi-l, dacă nu aveţi nu vă faceţi! După câteva conferinţe, la biserici, la licee, au venit de fiecare dată mai mulţi tineri şi mi-ai zis: „îl ştergem definitv”!

Diavolul zice: „şi alţi au Facebook, şi pastorii, şi guvernanţii”... E problema ’mnealor! Eu vă întreb din nou: „Domnul Hristos ar fi avut Facebook”? Niciodată. Deci, nici voi să n-aveţi! Ţineţi minte: „Toate lucrurile ne sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos!” (1 Cor. 6:12).

Facebook-ul se combate cu calculatorul stins şi cu Biblia deschisă!

Ce alegem? Facebook sau Facebible? Păstrând Facebook, te vei face cunoscut lumii întregi, păstrând Biblia (Lifebook), contul Gogotei te va face cunoscut Lui Dumnezeu!

Fă-ţi cont la Golgota, spunea fratele Dani Surducan. Dar şi accesează-l în fiecare zi!

marți, 29 mai 2012

La multi ani Vladimir Pustan!

Dumnezeu să vă facă să fiţi universul ascuns în omul care leagă cuvintele de Cuvânt, gândurile de alte Gânduri, iubirea de Iubire şi speranţa de Cer. Să rămâneţi sensul giratoriu al bisericilor încadrate haotic în doctrine.

Hristos să facă mesajele dvs ca nişte frânghii care leagă stejarii seculari de oamenii bătuţi de tornadele vieţii, ca o mireasă legată de un mesteacăn tânăr, un vis de tâmpla miresei, o mirare de privirea ei. Dar, şi trompeta de război care aminteşte că de sus vine puterea.

Duhul Sfânt vă ţină totdeauna îmbrăcat cu mantaua cuvintelor explozive. (Va fi de ajuns un foc de inimă şi totul se aprinde în miriştea sufletului, apoi trezeşte din tranşeele somnului soldatul de plumb).

Vă urăm sănătate "Cireşarule unu" al României, care aşeazaţi vidul în forme colorate! Să fiţi punct luminos, atât pentru călăuzirea sufletelor, cât şi pentru libertatea dezvoltării omeneşti!

Vă mulţumim pentru că ne modelaţi frate Vladimir! Ajutorul dvs e mai mult decât un sărut pe buze! Îi mulţumin Domnului că dacă a dat pe Mozart Vienei, a dat şi pe Vladimir Pustan României. Muzica dvs zideşte profund biserica!

La mulţi ani fratele meu! Să aveţi hainele albe întotdeauna şi untdelemnul să nu vă lipsească de pe cap!
Ştiu, veţi trăi veşnic!

NicolaeGeantă&ŞcoalaCireşarii

*******************************************************************************
pentru un articol despre Vladimir Pustan, click  AICI
vladimir-pustan-maratonist-printre pietoni

duminică, 27 mai 2012

Sfaturi pentru o căsnicie fericită

1. nu fiți (niciodată) supărați amîndoi în același moment.
2. nu strigați unul la altul, decât dacă ia foc casa!
3. atunci când aveți o discuție mai aprinsă, lăsați înotdeauna pe celălat să câștige.
4. dacă aveți ceva de criticat, nu uitați s-o faceți totdeauna cu dragoste!
5. nu amintiți niciodată greșelile trecutului.
6. nu mergeți niciodată la culcare certați!
7. spuneți-vă un compliment unul altuia măcar odată pe zi!
8. cereți-vă iertare ori de câte ori ați greșit.
9. o ceartă cere două persoane, și de obicei cel cu gura mai mare e cel ce-a greșit.
10. nimic să nu prețuiască mai mult ca legătura voastră cu Dumnezeu!
                                                                               (nu cunosc autorul)

sâmbătă, 26 mai 2012

Negreala Bisericii

Text: Cântarea Cântărilor 1: 5-6

Inventio:
Câinii dalmațieni la naștere nu au pete. Cu cât cresc, petele devin tot mai mari.
De ce e neagră Biserica? Cine o umple de pete dalmațiene?

Dispozitio:
1. Biserica e înegrită de satana
- el e pârâșul; totuși mulți dau mâna cu el -”până trecem puntea” (proverb românesc), dar puntea sa se termină în iad
2. Biserica e înegrită de muncă (1:6) - ”m-au pus păzitor la vie”
- în vie se lucrează, dar e și umbră - se doarme bine
3. Biserica e înegrită de lume (5:7 ”păzitorii cetății m-au bătut”)
De ce? Îmi căutam iubitul!
4. Biserica e înegrită de frați (s-au mâniat pe mine)
5. Biserica e înegrită de noi (Dar via frumuseii mele n-am păzit-o),

Concluzie:
Nimeni nu poate strica imaginea bisericii.
Și neagră dacă este, Biserica e Mireasa după care va veni Hristos! Pentru el, e frumoasă. De fapt, o vede curăâită prin sângele său!

vineri, 25 mai 2012

Facebook or Facebible? (5). Viaţă intimă fără "privacy" (intimitate)

Iubiţilor, Facebook are multe riscuri. Dar cel mai mare este că ne fură intimitatea. Şi, odată cu ea, identitatea. Ne depersonalizează!

În primul rând îţi ştie toată lumea datele personale. 72 % dintre cei logaţi au divulgat adresa de mail, 84 % ziua de naştere, 87 % locul de muncă, 23 % telefonul...

În al doilea rând, Facebook are cea mai mare bază de date de pe Terra. Orice utilizator îşi dă acordul la logare, ca datele sale să fie înregistrate, conservate şi utilizate de către firmă! Vă daţi seama de pericol? Aşa-i că aţi dat „accept” fără să citiţi acele pagini?

Un pericol şi mai mare e faptul că prin Facebook, viaţa privată a dispărut. Intimitatea nu mai este. Se spune că rufele le spălăm în familie, nu? Ştiţi ce face Facebook? Le spală în casă şi le întinde pe stradă!

Iubiţilor noi avem o viaţă intimă, pe care nu trebuie s-o etalăm public. Viaţa privată e ceea ce ai tu, nu te vede nimeni. Viaţa publică e aici, la biserică, la liceu, la facultate, în autobuz...

Mi se pare extrem de ciudat, că unii îşi pun la vedere tot ce au. Casa, interiorul, maşinile, plasmele, tablourile, trupul... Unii se fotografiază cu bijuteriile la gât. Apoi în trei săptămâni fără bijuteri la gât. Îi văzuse şi hoţii! Am citit că în USA, odată cu Facebook a crescut criminalitatea, răpirile, violurile şi furturile! Poliţia e speriată de acest urcuş bandiţesc. Am auzit că un mare actor de la Hollywood a postat pe YouTube un filmuleţ cum şi-a pus sistem de securitate la casă. În 3 zile, hoţii i-au spart vila!

Iubiţilor, prin ceea ce postăm, ne facem de râs. „Pap”, (şi ce dacă!) „E soareeeeee”, „îs la dentist”, „sunt la mall”, „plec la munte 10 zileeeee”. Află şi hoţii asta! Apoi dormi tot în cort. Şi în curte!

Să spunem că ai un prieten şi te-ai sărutat cu el. Te-a atins şi prin locuri mai sensibile. Apoi ai postat fotografia pe Net, dar după 3 săptămâni v-aţi certat. Ce vor zice ceilalţi? Cum te mai văd? Ca pe-o călugăriţă, nu?. Sau, ai postat fotografi între sticle, înghesuit într-un jeep cu fetele de gât. Şi vrei să ai o prietenă. Wait...

Mă uimeşte că, foarte multe fete îşi postează fotografi cât mai indecente. Şedinţe foto de amatori, dar musai în poziţii ciudate. De Ziua Femeii în 2012, nişte fete din clasa mea m-au chemat să-mi arate o fostă colegă de-a lor, transferată în alt oraş, pe care eu o dădeam lor etalon de bun simţ. „Haideţi să vedeţi ce poze are preferata dvs”. M-au uimit... La şcoală călugăriţă, pe Facebook diavoliţă!

Acum doi ani, la liceu, am arătat unei profe nişte fotografii cu fetele mele. Încântată, femeia a vrut să-mi arate şi fetiţa ei. A intrat pe Facebook, unde avea 54 de poze! Din care în 40 era îmbrăcată cât mai sexy, în vreo 15 era cu fetiţa, şi în niciuna cu soţul! Ce părere credeţi că mi-am făcut despre ea?

Internetul ne îmbracă. Moda de acolo vine. Creste, piercing, blugi rupţi, decolteuri largi. Apoi ne mirăm de ce violuri, de ce gay. Un homosexual a declarat că e aşa deoarece femeile nu mai au ce să-l impresioneze! Pentru că deja au arătat tot! Farmecul vostru fetelor este cu cât ascundeţi mai mult!
 (va urma)

joi, 24 mai 2012

Adi Gliga la Câmpina - foto

pentru mai multe fotografii de la eveniment CLICK http://jurnalulluiadi.blogspot.com/


Joi 24 mai 2012, în Amfiteatrul CDI al Colegiului Tehnic "Constantin Istrati" din Câmpina, a avut loc lansarea filmului de scurt metraj "Ucideţi Adevărul". "Acţiunea filmului (de 21 de minute, n.r.), se petrece undeva în anul 2020, şi scoate în evidenţă o istorie modernă a persecuţiilor împotriva celor ce mai promovează Adevărul", a menţionat Adi Gliga, regizorul filmului. "Dacă a existat o Inchiziţie cândva, dacă a fost un sistem comunist, dacă au fost tot felul de intimidări a celor ce promovează Adevărul, va veni din nou o perioadă când cei strâmbi vor încerca să distrugă pe cei drepţi", a mai spus Gliga, unul dintre cei mai buni cântăreţi creştini din România. Artistul, a povestit apoi tinerilor, că a fost abandonat la 3 ani, a crescut într-un orfelinat, apoi la 18 ani a fost aruncat în stradă. Câţiva ani a trăit printre oamenii străzii, condamnat parcă la nefericire. Dar într-o zi, a găsit Adevărul. Biblia! De atunci, Dumnezeu i-a schimbat viaţa! "Ştiţi că sunteţi cu toţii speciali? V-a spus cineva că voi, tinerii puteţi face lucruri extraodrinar de frumoase, de valoroase?", a întrebat Adi Gliga liceenii, sfătuindu-i ca orice s-ar întâmpla în viaţă, trebuie să rămână în Adevăr!

"De ce Adevărul e ucis?", a întrebat la final prof. dr. Nicolae Geantă, promotorul acţiunii. "Pentru că am permis să ne înăbuşe mincinoşii. Minciuna din viaţă, din familii, din politică, din şcoli, din biserici... Rămâneţi întotdeauna în Adevăr! Niciodată nu veti fi învinşi! O singură viaţă aveţi. Trăiţi-o frumos, nu se repetă!!

Tinerii, în jur de 150, au fost foarte impresionaţi atât de film cât şi de viaţa artistului. "Mulţi dintre ei l-au rugat să revină la liceu, i-au scris chiar e-mailuri imediat după eveniment.

"Am ales să vină Adi Gliga la noi în liceu, pentru că tinerii sunt în căutare de modele morale. De repere. El, e unul dintre cei cu impact pentru liceeni. Dacă nu credeţi, întrebaţi-i".

Vă mulţumim tuturor liceenilor! Sunteţi minunaţi! Speciali! Revenim!
AdiGliga&NicolaeGeantă

Adi Gliga la Câmpina - lansare de film

Joi 24.05.12, de la ora 19,00, Adi Gliga şi Cătălin Ciuculescu
                                      sunt invitaţi la Biserica Penticostală din Floreşti Prahova.

miercuri, 23 mai 2012

Facebook or Facebible? (4). Bunul simţ pe "ignore"

Am mai constatat în ultima vreme prieteni, că obrăznicia se consideră normalitate. Răspunsuri obraznice, aroganţă, comentarii nepotrivite şi dureroase. Nu numai pe Net, ci şi în realitate. Ştiţi de când e această obrăznicie, fără perimetre demarcate? De când generaţia Facebook face comment-uri anonime pe bloguri. Sub un ID fals se apucă să arunce molotoave. Sudalme. Şi pocăiţii o fac. Cred că ascunşi sub nume fals, nu sunt tot ei. Să vă ferească Domnul să cădeţi în extrema asta!

Facebook crează şi prejudecăţi, şi ură, şi instigare la violenţă. De unde a plecat revolta tinerilor din Londra, în 2011? De pe Facebook. Dar a celor din Piaţa Universităţii din 2012? De pe Facebook! Pe Facebook 1 milion de fani se roagă pentru moartea preşedintelui Obama!

Spunea cineva că ura poate apare şi din cauza faptului că ai postat o fotografie care nu a plăcut cuiva, sau în care ai ieşit tu bine, şi ofensezi fără să vrei pe ceilalţi. Unii îţi folosesc fotografiile fără să aibă aprobarea, alţii te palgiază, îţi fură articolele, (nu să le posteze, nu să te citeze, ci să se semneze ei ca autori!), cum am păţit eu de curând cu un site creştin!

Obrăznicia pe Facebook apare în like-uri: „Mmm, nu-mi place rochia asta!”, „Waw, ce melodie naşpa”... Like-ul e o metodă prin care poţi deveni obraznic, sau te poate cineva supăra. Proverbe 20:6 „Mulţi oameni îşi trâmbiţează bunătatea; dar cine poate găsi un om credincios”.

Apropos, ce zice Scriptura despre obraznici? Locul lor va fi... în păşuni verzi, nu? Nu, ci afară!

Apoi, mai e ceva legat de obrăznicie. Poţi fi şantajat cu o fotografie. Unii sunt şantajaţi prin copii, alţii, prin partenerul de viaţă. Hai să vă mărturisesc un păcat al meu. Promiteţi că nu-l scrieţi pe Facebook, da?. Ştiţi, când eşti profesor şi elevii termină clasa XII-a, vin toţi să facă fotografii. „Haideţi şi cu noi, şi cu mine etc”. Şi, în şedinţa foto, am stat alături şi de o fată, îmbrăcată mai sumar. Iniţial nu mi-am dat seama de pericol. Nici prin cap nu mi-a trecut. Ştiţi ce-a făcut? A postat fotografia pe Hi5. Şi a primit zeci de comentarii! Când mi-a arătat la liceu bravura ei, peste vreo două săptămâni, am intrat în pământ de ruşine! Am rugat-o s-o şteargă... Ce ziceţi, mă putea şantaja? Ce-ar fi zis pressa, biserica, dvs? Dar soţia mea?
(va urma)

marți, 22 mai 2012

Lucruri ascunse ce vor ieşi la vedere

Când ne vom înfăţişa în faţa Tronului Alb, Domnul ne va scoate la iveală:

1. faptele noastre tainice (Marcu 4:22, Romani 2:16),
2. caracterul nostru (Romani 2:5-11),
3. cuvintele noastre (Matei 12:36-37),
4. lucrările bune (Efeseni 6:8),
5. atitudinile noastre (Matei 5:22),
6. gândurile noastre (1 Corinteni 4:5),
7. lipsa dragostei (Coloseni 3:18, şi 4:1),
8. lucrarea şi slujba noastră (1 Cor 3:10).

Nu uitaţi, El vede în ascuns, El vede inima şi nu faţa noastră, El vede ce trebuie să fim nu ceea ce suntem!

luni, 21 mai 2012

Facebook sau Facebible? (3). Prietenie pe "invisible"

Pe Facebook media de prieteni este de peste 150, unii au 10-15, alţii 3000-4000. O elevă de-a mea are 1700. Cel mai bătrân utilizator, Yve Bean, din Bradford, UK, 102 ani la logare în 2008, a strâns 4962 de prieteni până în 2010. Apoi a plecat acolo unde Facebook nu va mai putea influenţa pe nimeni. Câţi credeţi că au vizitat-o la înmormântare? Nimeni...

Cum e să ai 500 de prieteni. Dar 1700? Dvs câţi aveţi? 50, 150? Sigur vă sunt prieteni? Că eu abia am vreo cinci. Se spune că odată, Socrate a fost vizitat de un ucenic. „Aşa casă mică aveţi maestre?”, a înrebat mirat acesta, ştiind reputaţia înţeleptului. „Măcar s-o umplu cu prieteni!”, a fost replica.

E o minciună să crezi că ai 1700 de prieteni. Sau chiar 100. Fără să-i fi văzut vreodată.

O fată creştină a avut accident. „Am avut 600 de prieteni, i-a zis păstorului, şi nici unul nu a venit la spital să mă vadă!”.

Prietenia nu-i când stai să spui poveşti, ci când cari poveri. Prietenia e când şti să plângi lângă coleg, când rupi sanswich-ul cu el (mie la liceu un coleg, Guşter îl chema, îmi dădea zilnic un sandwich). Prietenia e să-ţi dea haina cea bună, pantofii, cheia de la casă (aşa a dorit un coleg de facultate de-al meu care stă în Bucureşti).

Am văzut, de 1 Martie 2012, nişte fete prin oraş, cu garoafe. „Aţi primit flori de la băieţi?”. „Aş, de unde domn’ profesor, ni le-am făcut cadou între noi”. Şi fiecare avea un... prieten!

Când eram în clasa XII-a aveam o prietenă de-a X-a. Eu jucam fotbal la juniori republicani în Divizia A. Plecam de la 5,30 de acasă şi veneam seara la 19. De la 13 la 15, zi de zi, o luam de la liceu, şi-o duceam la pregătire la mate. Părinţii mei erau săraci, şi îmi dădeau câte 5 sau 10 lei pe zi, bani cu care nu puteam să-mi iau mai mult de 2 pateuri şi-un iaurt, sau maxim o ciorbă la cantină. Ştiţi ce făceam? Răbdam de foame şi-o duceam pe fată la Cofetărie. Sau, îi cumpăram câte un trandafir. Ori o păpuşă! Ciocolăţi nu erau atunci!

Când am spus întâmplarea asta unor tineri, şi le-am zis că ei azi sunt zgârciţi, un flăcău de vreo 19 ani a râs: „Păi, ce să le mai dăm domn’ profesor prăjituri, nu vedeţi că sunt grase! Ţinem la silueta lor”. „Mă gândeam că vreţi să nu facă diabet”, i-am replicat.

Facebook-ul oferă prietenii zgârcite. Trandafiri frumoşi, dar virtuali. Nu costă nimic. Dar nici nu miros! SMS furate, fără pic de sentiment. Declaraţi downlaudate. Fără inimă în ele. Unele şi fără cap.

Voi, ştiţi ce e prietenia? Nu numai cu fetele, ci şi cu camarazii voştrii. Pe Facebook nu-i găsiţi. Pe cei lângă care să plângi, pe care să te sprijini...

Prietenii de acolo te pot nenoroci. Solomon spune în Proverbe 18:24 „Cine îşi face mulţi prieteni, îi face spre nenorocirea lui, dar este un prieten care ţine mai mult la tine decât un frate”. Hristos să vă fie prieten. Amin?

De aceea, la biserică e bine ca după program să nu fiţi în secunda doi în stradă, la maşini. Mai staţi afară în curte, mai beţi un ceai, o cafea, în holul bisericii. La Cireşarii, după fiecare eveniment se dă ceai şi biscuiţi. Nu pleacă nimeni... Faceţi-vă prietenii la biserică. Vă spun că va fi frumos. Şi fără regrete. Aici se leagă rănile. Şi se închid. Aici să faceţi nunţile!
(va urma)

sâmbătă, 19 mai 2012

Cine face diferența

Text: Efeseni 4:20

Invențio:
O femeie către vecina sa: ”Ce lapte bun mi-ați dat! Ați schimbata cumva vaca?”.”Nu vecină, m-am schimbat eu!”

Dispozițio:
De ce alte biserici cresc? De ce în alte localități se pocăiesc oameni? De ce sunt biserici mari, pline? Pentru că au pastori mai școliți? Pentru că au tineri care cântă, bătrâni care se roagă? Pentru că țtiu să aplice diferite metodemoderne? Pentru că au rămas tradiționali?

1. Diferența e dată simplitate
- noi punem totdeauna un buton în plus
- Ierihonul, Valea Beraca, Golgota - numai Dumnezeu a făcut ceva
- Adi Gliga: Mai bine simpli și smeriți/Și de Dumnezeu iubiți.

2. Diferența e dată de slujire
- Isus a luat ștergarul când ucenicii nu aveau curaj să înceapă
- dacă ai un talant, pune-l în negoț;
- dacă n-ai o pâine, fi tu una (Ianovici)
- slujește, nu sta! Hristos împarte prosoape; dar și cruce și jug!

3. Diferența e dată de Duhul Sfânt
- puterea asta va face biserica să crească,
- nu stingeți Duhul !; o să rămâneți în întuneric!
- vegheați să aveți ulei în candelă; dacă s-a stins e bună doar la fier vechi!

4. Diferența e dată de rodire
- securea a fost înfiptă deja la rădăcina pomilor neroditori; ce urmează? să fie tăiat!
- dacă susține cineva că are rod, să dovedească!

5. diferența o va face numai Hristos
- El împarte oile de capre, neghina de grâu,
- pe cei ce-au făcut fărădelege de cei ce au păzit poruncile
- El va pune cununi; niciuna nu se va veșteji!

Concluzio
- lasă-l pe Dumnezeu să facă diferența!
- prin Egipt a trecut Îngerul morții! diferența a făcut-o sângele Mielului!
- au scăpat evreii? de ce? pentru că au ascultat.
- Freud: Scopul întregii vieți e moartea!

vineri, 18 mai 2012

Principii (obligatorii) înainte de căsătorie (1)

1. Nu vă căsătoriţi niciodată decât în Domnul. Cereţi consimţământul Lui. Fără Hristos, nu există căsătorii fericite! Banii, frumuseţea, averile, cetăşenia străină nu-s cele mai mari binecuvîntări. Ci poveri!

2. Nu vă căsătoriţi niciodată cu cineva pe care numai dvs îl iubiţi. Trebuie şi el să vă iubească. Nu doar declarativ.Dacă nu e dragoste reciprocă, partenerul care iubeşte va fi şantajat! Nimeni nu e preşul nimănui!

3. Nu vă căsătoriţi niciodată cu un necunoscut (căsătorie de tip Facebook). Este un potenţial foarte ridicat de risc! Nu merită să riscaţi. Căsătoria nu e adrenalină. E-un meci ce nu se poate repeta. "Deschide-ţi ochii îninte de căsătorie şi închideţi-i după aceea", vă sfătuieşte fratele Vladimir Pustan. Credeţi-l. Nu ve-ţi eşua.

4. Nu vă căsătoriţi cu cineva care e pe alt palier socio-profesional. Dacă e prea sus vă va privi cu semeţie. Dacă e prea jos, vă veţi ruşina cu el. Dacă-i mult mai bogat, are tabieturi pe care nu le puteţi îndeplini. Dacă e mult mai şcolit, va avea pretenţii al căror ritm nu îl puteţi ţine!

5. Nu vă căsătoriţi niciodată cu "cineva care nu vă apreciază părinţii", spunea fratele Nelu Brie. Dacă nu-i respectă pe ei, nu vă va respecta nici pe dvs. Nu uitaţi: părinţii voştrii vă vor iubi orice prostie aţi face! Şi vor rămâne totdeauna lângă voi. Nu-i uitaţi aşa uşor.

6. Nu vă căsătoriţi cu cineva care nu are idealuri ca şi dvs. "Faceţi-vă idealuri XXL. Să încăpeţi în ele!", ne sfătuia fratele Ianovici. Nu uitaţi: sunteţi chemaţi să-i slujiţi lui Dumnezeu. Mult. Bine. Dacă partenerul nu are acest ideal, e eşec. (Ştiţi ce mi-a reproşat cineva? "Dacă mai umbli mult prin ţară, prin biserici, o să te lase nevasta!". Credeţi că eu nu ştiu cu cine dorm sub acoperiş?).

7. Nu credeţi că vă puteţi schimba partenerul după căsătorie! E mai uşor să tragi jos pe cineva de pe o scară decât să te ridice el!
(va urma)
*******************************************************************************
PS:  "Marţi e Ziua Familiei. Nu vreţi să le vorbiţi ceva liceenilor în amfiteatru?", m-a rugat o domnişoară, profesor documentarist în liceul meu. "Dumneavoastră le spuneţi lucruri minunate".
Am strâns zeci de tineri şi le-am vorbit. La urmă i-am întrebat: "E uşor să te căsătoreşti?". "Nu, e tare greu", a recunoscut vreo duzină. Atunci ţineţi minte un proverb italian: "Nu vă alege-ţi niciodată partenerul la lumina lumânării!"

joi, 17 mai 2012

Adi Gliga la Câmpina

Joi 24 mai 2012, de la ora 11,00, Adi Gliga şi Cătălin Ciuculescu vor poposi la Câmpina, pentru a lansa filmul "Ucideţi Adevărul" într-un liceu din municipiu.
Seara, solistul este invitat la Biserica Penticostală din Floreşti Prahova. 

miercuri, 16 mai 2012

Facebook or Facebible? (2). Comunicare pe "mute"

Mulţi spun „ne facem adresă de Facebook să socializăm domn’ profesor. Suntem tineri, cu problemele noastre, trebuie să socializăm, să vorbim unii cu alţii”...
comunicare pe "mute"
Şi uite aşa ne găsim referate, smarthphone-uri, adidas-i, parfumuri... Unii găsesc etnobotanice. Alţii, se căsătoresc. Apoi se despart...

Omul doreşte să comunice. Aşa a fost făcut de Dumnezeu. Să discute, să-şi spună păsul, să încurajeze, să se descarce. Dar, nu în spatele unui desktop sau LCD, ci face-off. Dumnezeu a creat-o pe Eva să socializeze cu Adam. Dar nu prin SMS sau mail-uri. Nu le-a adus Dumnezeu un iPhone sau laptop, nici un TV şi nici atât Facebook. Ci, i-a adus pe cineva asemănător, care să roşească atunci când spune o minciună. Cum să roşească pe Net un tânăr de 1,60 m când se dă de 1,80 m, cu ochi albaştrii şi Ferrari? Sau o fată de 90 de kilorame, pe care Photoshop a făcut-o la 60 kg? Necunoscuta frumoasă.

E adevărat oamenii au nevoie de comunicare. De la o jumate de an comunicăm. Ne place să vorbim , să ascultăm, să fim ascultaţi. Dar, faţă în faţă. Tatăl meu, până să moară, bolnav fiind s-a sculat din pat: „Vreau să merg la bufet!”, „Ce să cauţi acolo, nu poţi merge nici prin casă, dar să mai bei şi ceva”, i-am zis. „Nu, nu vreau să beau, ci să mai vorbesc şi eu cu unul, cu altul”. Vedeţi, e mai multă comunicare în cârciumi ca pe Facebook. Comunicarea asta virtuală fără strângere de mână nu e discuţie. Uitaţi-vă la societatea de azi, suntem din ce în ce mai mulţi, şi tot mai singuri. Tot închişi în case!

„Românul a stat mereu în codru. Şi azi la fel... Apropos, unde e cei mal des codru din România?”, a întrebat un călugăr un reporter ce dorea să-L intervieveze. „Codrii Vlăsiei?”. „Nu, Bucureştii, Clujul, Iaşul, Galaţii”, replică monahul, făcând aluzie la oraşe cu sute de mii de locuitori, dar tot mai singuri.

Pe vremuri bătrânii noştrii ieşeau pe laviţe să discute. Acum, tinerii stau în casă. Le e greu să se deplaseze. O fetiţă din faţa casei mele, o sună pe fiica mea cea mică pentru orice. Ar putea s-o strige!

Facebook e minunata lume a neieşitului din casă. A comunicării de pe scaun. E ca o mătuşă de-a mea care spală rufe stând în pat, sau ca o femeie din sat, care pune brazde de pe scaun. Şi nu e bolnavă! Decât de lene. Uitaţi-vă la tinerii de azi, vor să facă totul de pe scaun. Şi ora de Sport de la liceu.

Elevii vin acasă şi vorbesc cu ceilalţi prin e-mail. N-au vorbit destul la şcoală. Văd în maxi-taxi fete care butonează tot drumul. 1000 de mesaje nu le ajunge în câteva zile. Aceeaşi mătuşă de-a mea a crescut o fată, şi când a ajuns în clasa IX-a la liceu, butona toată noaptea sub plapumă. Acum are un băieţel de 2 ani! Şi tot VIII clase.

Spunea Natanael Costea, că în Australia, a văzut doi adolescenţi, care vizitându-se n-au scos o vorbă! Dar după ce-au schimbatID-urile, pe Net vorbeau mai bine cu degetele.

Generaţia mea, ne duceam toată ziua pe islazuri, vorbeam câte în lună şi stele, şi seara tot mai stăteam ore bune lângă tuciul de orez cu lapte pus la fiert. Şi analizam Luna. Stelele. Cerul întreg.

Ştiţi ce am văzut eu din această socializare pe Facebook? Tinerii noştrii nu mai au cuvinte să vorbească. Le dau elevilor câte 10-12 cuvinte să îmi facă un eseu şi nu reuşesc. Uitaţi-vă la bac’, se dau eseuri: la română, engleză, franceză, istorie, geografie... Scrisori de intenţie, scrisori către prieteni. Nu vă puteţi stăpâni de râs dacă sunteţi profesori corectori. Tinerii, nu au cuvinte.

Comunicarea asta virtuală, a mai făcut o rană: tinerii vorbesc cât mai scurt. De fapt generaţia Facebook, înseamnă „faţă de carte”. Copertă. Cum să cunoşti o carte dacă nu o citeşti? Cum să scri un eseu, dacă dai numai SMS-uri. Tinerii de azi, vor totul SMS, fast-food: vor să li se predea SMS la liceu, să scrie puţin, să citească puţin, să fie ascultaţi SMS. Ce performanţă să faci? Ei scriu puţin, profii predau puţin... Şi să iubească, tot SMS vor. Se căsătoresc SMS, de Valentine’s... Nici măcar de 1 Martie nu-s în stare să scrie o felicitare. Intră imediat pe Net. Şi pocăiţii fac la fel. Dau Google, să facă o declaraţie cuiva. Nu stau să compună, să gândească ei. Ideile sunt furate, nu reprezintă ce simt. Ce comunicare! Mi-e frică deja...

Vorba fratelui Vladimir Pustan: „cine mai aşteaptă azi poştaşul cu scrisoarea ce trebuie musai ţinută sub pernă?”. Că miroase a parfum. E scris îngrijit, coala e albă ca zăpadă...

Faptul că scriu cu k, tz, ts, nush, apls, waw, oops, le-a deteriorat corectitudinea gramaticală. Eu corectez sute de lucrări, şi România e cu r, oraşele sau fluviile cu litere mici, iar denumirile se scriu cum se aud - deşi sunt în engleză sau spaniolă. Nu mă mir dacă vor apare şi emoticone! Sau buzz, sau poke (ciupeşte). Le spun uneori: „v-am scris testele încet, pentru că nu le puteţi citi repede!”.

Un alt lucru degradant, e că tinerii scriu oribil. Caligrafia lor e parcă trasă la maşina de cusut, parcă scriu cu aparatul de sudură!

Am văzut că şi pocăiţii scriu pe Net, d-zeu, despărţit cu d mic, isus cu i mic, fără fraze. Sicer. E blasfemie. Ăsta e rezultatul facebook. Şi comunicarea de acolo.

Iubiţilor, comunicarea pe Facebook e tot singurătate. Ştiţi de ce-s aşa sigur? Pentru că 75 % dintre divorţaţi, de aici vin! Cine nu comunică face-off înainte de nuntă, după aceea...
(va urma)

luni, 14 mai 2012

Luptați lupta cea bună

Text: 1 Samuel 1: 17:32,  1 Timotei 6:12

Invenţio:
Am şedinţă cu părinții. ”Mai au tinerii vreo şansă?" am întrebat. "Nu, nici una domn' profesor". "Priviţi copacii, florile. De ce cresc în sus?”. "?". "Au în ei legea duhului de viaţă. Copiii dvs sunt vii. Trebuie să crească în sus!". În concluzie: nu luptă bine!

Iubiţilor, trăim într-o societate a omului învins: de patimi, de plăceri, de bani, de lene, de criză. Oameni resemnaţi care au început ceva şi n-au mai ajuns la final: un liceu fără bac, o facultate - culeg căpşuni, o familie- divorţ, un job-şomaj, o altă viaţă. Încep și nu mai sfârşesc. Au renunţaţ la fumat, la ţuică, la droguri chiar, şi s-au luat iarăşi. Au renunțat la tv, şi s-au întors la filme.
Nefericirea este că trăim în biserici unde lupta, fraţii au eşuat. Parcă au capitulat. Au lăsat arma în rastel, sabia ruginită. Urmarea? Feţe ascuțite ca lama de brici, triste, învinse, programe searbăde, seri diluate, lipsa Duhului Sfânt, şabloane, rigiditate. Și răceală. Frigidere. Tineri cu idoli, bătrâni cu ifose. Lipseşte voiciunea, pasiunea, focul din mesaje, sfinţenia. Parcă războiul ne-a învins în tranşee.

Prieteni, lupta creştină nu s-a sfârşit. Nu-i suficient să tragi numai un glonţ. Nici două-trei. Şi nici atât gloanţe oarbe! A apucat cineva dintre noi cerul? Nu? Atunci suntem pe front. Miroase a praf de puşcă.
Problema este, rezistăm, ne dăm bătuţi? În facem pe diavol de râs, sau să râdă – de noi?

Dispozitio
Sunt conştient că biserica dvs se confruntă cu împotriviri. Întotdeauna biserica locală a avut opoziţie, din partea satanei, a lumii. Dar şi din interior. Au fost totdeauna evenimente care s-au ridicat împotriva Miresei. Pentru că suntem frați, copiii lui Dumnezeu, să ne unim şi să ne ridicăm la luptă împotriva Diavolului.
Pavel spune "să luptăm lupta cea bună". Dar ce, e şi-o luptă rea? Da! E lupta cu fraţii, cu aproapele, cu biserica. Fugiţi de astfel de bătălii!

a) Lupta cu îndoiala
În textul citit constatăm că Israel avea un nou examen. O luptă grea. Avea un nou Împărat şi şi-a pus nădejdea în el. Era un om cu vază, înalt peste popor, cu un cap. Dar Iehova le arată că greşesc. Nădejdea trebuie pusă numai în El.
- Evreii doreau să scape de filisteni. De sub jugul acestora. Nici săbii nu aveau, nici polizoare. Pentru că diavolul vrea mereu o viață tocită.
- Filistenii au stat mult timp nepăsători. Diavolul şi oştirea sa, nu se agită atât timp cât nu vei ieşi de sub umbrela lor. Când devii spiritual, te atacă.
- Evreii tremură. Toţi. Eşec. Frică.

- Goliat (Exil) – sol puternic, uriaș, 3-400 kg, 3 m, suliță 7 kg, armură 57,5 kg. Întotdeauna dracu își trimite un sol puternic, bine instruit. Nu-i sfida solii! Sunt şireți.
- 17:24 ”la înaintarea acestui om, toţi cei din Israel au fugit dinaintea lui, și i-a apucat o mare frică!”.
- Prieteni, diferenţa între obişnuiţi şi eroi, este că eroii nu şi-au arătat frica! Au învins-o...
- Aţi văzut vreodată statui ale fricoşilor?
- Ne este frică frate? De ce? De eşec! Nu cântăm bine, nu predicăm, dacă fac vreo gafă, nu mă ascultă şeful, primarul, soţul/soţia, dacă nu mă las de ţigară...
- Doamne, dar dracii ăştia nu ies? Pentru că nu aveţi credinţă.
- De multe ori avem eşecuri, pentru că avem credinţa în programe, în slujitori. Nu în Dumnezeu.

- ”Vreau un om!”. Întâi vine şi te atacă pe d-ta personal, apoi biserica lui Hristos.
- Ţineţi minte: satana nu ia prizioneri, ucide direct! Pe câmpul de luptă.
- Iubiților, dăm înapoi când vine o luptă? Suntem Orpa sau Rut? Când nu avem răspuns, unde alergăm? Suntem tari în vale, sau numai pe munte?
- Are armata lui Bin Laden soldați? Are USArmy, România? Coca-Cola, Dero Lever, Martorii lui Iehova? Și biserica?

b) Lupta cu respingerea
- Evreii stăteau în linie de bătaie, dar se temeau. De fapt, nu credeau că pot să învingă. Ei nu s-au identificat cu nişte copii ai lui Iehova, nici cu nişte credincioşi pentru care Dumnezeu intervine.- De cine e respins David? De Goliat? Nu, de Eliab! "Îţi cunosc eu mândria şi răutatea inimii?” (17:28). Te-ai coborât să vezi lupta! Psihologic, Eliab face o proiecţie a sa asupra lui David. Îl numeşte pe fratele lui, ceea ce e el. De unde ştiu? Priviţi 1 Samuel 16:7. Dumnezeu îi zice lui Samuel: "l-am lepădat". De ce? Pentru că avea o inimă rea, îngîmfată.

- Eliab, Saul, soldaţii nu luptau. Se îndoiau! Știţi de ce? Le lipsea ungerea. Unsul era un puşti bălai, de 17 ani, nu ei!
- Cui ai lăsat puţinele oi David? Dar tu Eliab, cui le-aţi lăsat?
- ştiu eu cine-s tinerii! Ăştia vor să strice programul, tradiția. Să aducă chitari, tobe în biserică....
- ştiu că aţi trăit pe păşunea respingerii... Şi eu trăiesc. De mulți ani... eforturi, devotament nerăsplătit, comentarii. Dar Hristos cum a trăit? Nu priviţi la oameni. Ci la Dumnezeu! 1 Sam 16:7 Dumnezeu se uită la inimă! Aleluia!
- David putea să spună: Eliab: "Am 5 pietre în buzunar. Una, e sufiecient pentru Goliat. Dacă mă superi, am una şi pentru tine!". Dar, supărarea lui nu era Eliab, ci Goliat.
c) Lupta cu handicapul
- vs. 33 - "tu, eşti un copil", zice Saul. "Nu şti să lupţi, nu eşti instruit". "Dar tu Saule, dacă eşti instruit de ce tremuri?", zice David. Unde-ţi-este vitejia? Eşti unsul lui Israel şi dai dosul? Poporul piere din cauza ta! Mă duc eu să lupt, dacă tu nu stai în spărtură!"
Ilustraţie:
Undeva, după ce am predicat că tinerii sunt motorul bisericii, comitetul m-a ţinut peste program timp de 60 minute să mă mustre că "le dau apă la moară, le dau nas". "Frate ei sunt motorul, dar noi suntem şasiul, volanul, direcţia", m-a apostrofat un prezbiter. "Aşa-i frate, am replicat, dar fără motor, toate maşinile sunt duse la Remat!". (Credeţi că m-au mai primit în biserica aceea?).
- Handicapurile vin din imaginea greşită promovată de lume. "Aţi văzut o Barbie în cărucior?", întreba fratele Pustan.
- Diavolul vrea să te consideri handicapat. El ştie că nu eşti, dar îţi fură identitatea. Îţi "Nu vezi că eşti falimentar, nu vezi că faci cutare lucru? Crezi că vei ajunge în cer?". Nu-l crede! Pentru că te vei comporta ca atare. Crede că eşti copil al lui Dumnezeu (1 Ioan 3:1), copil al făgăduinţei (Gal. 4:23). Că eşti "born win" (născut învingător).
 - "cum de reuşiţi mereu să câştigaţi cursa"? a fost întrebat un campion. "Pentru că la antrenament, după ce toţi termină de alergat şi merg la vestiare, eu mai dau o tură în plus".
- mergeţi un pas mai departe: cu rugăciunea, postul, ruga, dărnicia, evanghelizarea, iubirea. Aruncaţi încă o săgeată. Sunteţi Masada lui Dumnezeu. Obligaţi să câştigaţi lupta!
d) Lupta cu şabloanul religios
- Saul, i-a pus armura sa lui David: nu a putut să meargă cu ea, darămite să lupte!
- nu puneţi haine religiei, nici şabloane; lăsaţi oamenii simplii, naturali! Vor lupta bine!
- nu umblaţi cu lucruri amestecate; "puţin aluat dospeşte toată plămădeala".
- O pocăinţă subţire, vopsea peste rugină, fără slujire, fără rugi aprinse, fără anevoire, fără bucurie, cu compromis, este tot ce doreşte satan: un pocăit de paie!
- Dvs trebuie să ştiţi: adversarul nostru este biruit. Glorie Regelui în veac! Satan nu are biruinţă asupra dvs, moartea nu are biruinţă asupra dvs. Aleluia!
- Nu dezarmați. Luptați pînă la capăt. Credeţi că România, Guvernul, legile țării, uşile, depind de rugăciunile dvs. Luptaţi împotriva păcatului, gay-lor, avortului...
- luptaţi cu îndoiala, cu respingerea, cu handicapurile, cu şablonul religios. Şi biruiţi-le. Nu uitaţi: sunt deja biruite la Crucea Golgotei. Hristos a luptat pentru voi!
- nu staţi indiferenţi, nici tremurând în tranşee. Firea nu acţionează. Ieşiţi, luptaţi şi proclamaţi victoria! Numele lui Dumnezeu va fi proslăvit, iar dvs recompensat!
Concluzie
- Într-o zi, Saul scoate soldaţii în platou. "Azi. oferim recompense". Şi a pus cununa de lauri pe capul copilului cu păr bălai. l-a făcut ginere, i-a dat un loc în palat. David a ajuns de la stâna de oi direct în palatul regal. în timp ce era premiat, Eliab, îşi muşca buzele de invidie: "Ce fraier am fost! Aş fi putut eu să lupt. Aş fi putut eu să fiu ginere de rege. Dar m-am gândit la familie, la viaţa mea. Mi-a fost frică".
-Într-o zi, Hristos va da recompense. Dar Eliabii, vor rămâne cu buza umflată.
- David a ajuns erou naţional. A salvat toată armata de ruşine. Singur. Şi, a adus onoare lui Dumnezeu.
- Hristos a luptat până la capăt! La capăt a fost Crucea. Prin ea să învingeţi. Crucea lui Hristos e un plus în lupta vieţii. Fără ea, trăiţi pe minus!- Nu fiţi doar ofiţeri cu haine de paradă, nu fiţi doar Eliab, fiţi Eleazar (2 Sam. 23:10) - "luptaţi până sabia vi se lipeşte de mână"!

pentru accesare video a predicii, click AICI

sâmbătă, 12 mai 2012

Semnăturile apostolului Pavel

Analizând atent epistolele pauline, în ordine cronologică, nu în ordinea aranjării noi-testamentale, constatăm că Sfântul Apostol Pavel cu cât urca mai mult spre Hristos, cu atât cobora mai mult în sine, se smerea. Cu cât îl cunoştea mai bine înălţimea lui Dumnezeu, cu atât înţelegea mai bine interiorul său. Astfel el se semnează:
- rob al Lui Hristos;
- gunoiul lumii acesteia;
- stârpitură;
- cel mai nevrednic dintre apostoli;
- cel dintâi dintre păcătoşi.

Astăzi, din nefericire, pentru unii creştini e la modă scara înversă a lui Pavel: cu cât sunt mai vechi în biserică, cu atât se văd mai sus, mai importanţi, mai indispensabili!

Spre deoserbire de Pavel, în ochii lui Dumnezeu, dacă umblăm aşa, nu urcăm, ci coboarâm!

vineri, 11 mai 2012

Sfinţii de frontieră

Frontiera e fâşia aceea îngustă ce separă două teritorii. E demarcaţia dincolo de care n-avem voie, nici în ruptul capului. Înainte de ea, suntem garantat protejaţi. Un singur pas dincolo de linie, şi-am devenit infractori! E tuşa dincolo de care, legile pe care le avem, nu ne mai ajută. Ieşim out!

Nu pot înţelege de ce, dar unora dintre „sfinţii noştrii” tare le place viaţa de frontieră. Pe buza prăpastiei. E adrenalină şi nu plictis. Au marcajul vieţii clar stabilit, dar nu se simt confortabil în el. Nu mai încap în limite. Deşi sunt mici. Ei. Au liniaritatea vieţii în faţă, şi totuşi preferă sinuozitatea. Curbe. Viraje periculoase. Derapaje. Ieşiri în decor. Au pancarda „pe aici nu se trece” sub nas, şi totuşi intră şi ies întruna din frontiera sfinţeniei.

„Cât am voie să scurtez fusta frate?”, „baticul trebuie să fie cu colţ, sau simplu ecuator?”, „e voie cu capul descoperit la dvs în biserică?” „am voie cu ojă? (e incoloră, şi... am unghiile foaaaaarte subţiri)?”, „pot purta colanţi, dar creastă dată cu gel, pantolanii tăiaţi de noi?”, „e voie cu tobe la voi?”, „dar cu televizoare?”, „pot să mă uit? (doar la Discovery, măcar)”, „e admis divorţul?”, „pot să sărut o fată!?”... Sunt ghiulele cu care pastorii, bisericile sunt asediaţi zi lumină. Din interior.

„Până unde”? Cei ce pun astfel de întrebări, ştiu ei bine până unde. Totuşi vreau să le spun şi „până când?”. Până când veţi întâlni un... măgar! Cum de unde ştiu asta? Uitaţi-vă la Dina, „fata pe care o născuse lui Iacov Lea” (Gen. 34:1). A trecut frontiera în Sihem, şi-acolo a dat nas în nas cu fiul lui Hamor. Hamor înseamnă... măgar! Odată face-off cu nepoliticosul, a fost violată în primul tufiş!

Pe frontiera sfinţilor, tovărăşiile rele strică obiceiurile bune. Odată trecuţi dincolo nu mai avem poftă de adunare, de rugăciune (nici seara, nici dimineaţa, nici la masă!), de Biblie, de post, de biserică. Nu ne mai plac psalmii, Ioan 3:16, lauda şi închinarea, facerea de bine, umilinţa, predicarea lui Hristos. Prin urmare, ne vom comporta ca doi frăţiori de-ai noşt’, care miercuri la prânz m-au tăbărât în piaţa centrală a Câmpinei să mă întrebe: „Da’ unde scrie frate în Biblie că n-ai voie să bei deloc?... Păi, ce-i spune Pavel lu’ Timotei?... Şi-apoi, zice Cuvântul: „nu vă îmbătaţi cu vin”, nu să nu bei deloc?”. Le-am spus că nu propovăduiesc absurdul, nici ce trece dincolo de Scriptură. Dar şi că ştiu de ce unii mă bombardează cu astfel de întrebări: pentru că vor să bea! Iar cei ce mă-ntreabă dacă e admis divorţul, probabil caută o scuză. Cei ce mă întreabă de sărutat fete, asta urmăresc!

O singură dată a trecut Dina peste frontieră. Şi, a simţit pe pielea ei că „dincolo” nu sunt căsătorii fericite. Apoi şi-a pierdut definitiv onoarea (fecioria piedută nu se mai poate recăpăta), fraţii ei au devenit criminali, iubitul ei şi cca 1000 de sihemiţi au fost înecaţi în sânge (ştirea asta - cu 1000 de sihemiţi, o ştim de la Iosefus Flavius), fraţii ei au devenit criminali, familia ei a trebuit să fugă de la locul incidentului. Şi toate astea, pentru o singură nopate la pizza.

Sfinţii de frontieră mai au o singură şansă: înapoi la Betel, la biserică, la Hristos! Dar, „înainte de-a veni la altar, îi spune Dumnezeu lui Iacov, îngroapă-ţi idolii! Apoi nu te vei mai numi Iacov (Şiret), ci Israel (Cel ce luptă cu Dumnezeu)”.

Trăiţi-vă viaţa! Dar, nu oricum!

miercuri, 9 mai 2012

Trezeşte-te popor român! - Iustin Pârvu



Astăzi, la 135 de ani de la Independenţa de stat a României, când nimeni prin presă n-a scos o iotă despre acest eveniment (şi ne mai mirăm de ce românii nu-s patrioţi!), postez o scrisoare a arhimandritului Iustin Pârvu.
*****************************************************************************
Popor român,


Îţi scriu pentru că sper ca măcar acum,să îţi aminteşti cine ai fost,cine eşti şi poate aşa vezi încotro te îndrepţi!Eşti singurul popor european care trăieşte încă acolo unde s-a născut. Nu o spun eu, o spune istoria popoarelor. O fi mult, o fi puţin, nu ştiu dar ştiu că eşti unic în Europa, această Europă care te loveşte, te jigneşte şi te umileşte. De ce o laşi să facă asta, când tu eşti singurul popor născut , crescut şi educat în graniţele sale ?Eşti primul popor din lume care a folosit scrierea. Nu o spun eu, o spun tăbliţele de la Tărtăria, şi o recunosc toţi cei care le-au studiat.

Acum 7000 de ani, când alţii nici nu existau ca popor, pe aceste meleaguri locuitorii scriau, pentru a ne lăsa nouă mândria de a fi prima civilizaţie care se semnează pe acest pământ. Scrierea sumeriană a apărut 1000 de ani mai târziu şi totuşi mulţi se fac că nu văd şi nu recunosc adevărul. Cât timp o să te laşi neglijat ? Ai fost singurul popor pe care nici o putere din lume nu l-a cucerit chiar dacă ai fost împărţit, despărţit şi asuprit de mai multe imperii. Nici unul nu a putut să te cucerească cât ai fost unit, nici romanii care au stăpânit doar o parte din vechea Dacie, cealaltă fiind stăpânită de Dacii liberi, nici turcii care nu au reuşit niciodată să îţi transforme teritoriul în paşalâc. Toate marile înfrângeri s-au bazat pe trădare. Nimeni nu a reuşit să te supună cât ai fost unit. De ce te laşi dezbinat ?Ai fost scut creştinătăţii, când întreaga Europă tremura de teama islamului.

Sângele tău a salvat Europa iar românul Iancu de Hunedoara a salvat Viena şi întreaga Europa de furia semilunii. Acum, tu popor de salvatori ai creştinismului, eşti tratat ca un paria. Când îţi vei revendica drepturile ?Din tine au apărut: Eminescu, Enescu, Brâncuşi, Gogu Constantinescu, Vuia, Vlaicu, Coandă, Petrache Poenaru, Nicolae Teclu, Spiru Haret, Herman Oberth, Conrad Haas. Dar ce păcat, cei mai mulţi şi-au pus minţile sclipitoare în slujba altor ţări pentru că acasă nu i-a ascultat nimeni. De ce ai lăsat să se întâmple asta? Astăzi, popor român pentru tine se rescrie istoria. Cum vrei să se facă asta ? Cum vrei să te vadă cei ce îţi vor urma ?

- Astăzi, ca şi pe vremea fanarioţilor, domnitorul şi divăniţii nu au nici o legătură cu tine. Sunt străini de interesele şi dorinţele tale tot ce doresc este să stea cât mai mult în funcţie şi să câştige cât mai mult. - Tu taci; -

- Astăzi , ca şi pe vremea cuceririi romane, bogăţiile tării, aceleaşi mine de aur, argint sare, mierea acestui pământ sunt exploatate de alţii cu braţele tale şi se duc pentru a umple visteriile străinilor de neam. - Tu taci;

- Astăzi, ca şi pe vremea asupririi austro – ungare, drepturile românilor sunt călcate în picioare, iar cei puţini fac legea pentru cei mulţi. - Tu taci;

- Astăzi, ca şi în vremuri de restrişte, românii pleacă din ţară, să muncească, sau să îşi vândă inteligenţa pentru că ţara lor nu are nevoie de ei. Câţi dintre ei sunt viitorii Brâncuşi, Coandă, Conrad Haas, te-ai gândit la asta ? Conducătorii acestei ţări au nevoie de slujbaşi proşti, lipsiţi de educaţie, lipsiţi de caracter, lipsiţi de voinţă, lipsiţi de coloană vertebrală, ca să îi poată îndoi şi face figurine de plastilină din ei. - Tu taci;
- Astăzi, ca şi pe vremea bolşevismului, la mare preţ sunt trădătorii, linguşitorii, vânzătorii de neam şi conştiinţă, traseiştii politici, gata să calce pe cadavre pentru a parveni şi a îşi păstra privilegiile. - Tu taci;
- Astăzi, parlamentul şi guvernul ţării, divăniţii de azi, arendează pământurile şi întreprinderile “nerentabile “ la indicaţiile unor străini de neam cărora le cântă osanale, unor arendaşi străini, spunând că asta se numeşte privatizare. Pentru aceste arende, ei primesc peşcheşul iar ţara rămâne pe butuci. - Tu taci;

- Astăzi, urmele civilizaţiei străbunilor voştri sunt şterse pentru ca fiii tăi să nu mai ştie niciodată cum au apărut ei pe acest pământ, cine le sunt strămoşii şi care le sunt meritele:

1. Vechile situri arheologice sunt distruse, se construiesc şosele experimentale peste ele, Sarmisegetuza, Grădiştea, Munţii Buzăului, sunt vândute sub pretextul impulsionării turismului, unor privaţi care habar nu au că în pământul pe care îl calcă zace istoria ta încă nedescoperită. - Tu taci; -

2. Elemente din tezaurul ţării sunt trimise “ la expoziţie“ în afara ţării şi uită să se mai întoarcă, iar cei ce le-au scos nu dau nici un răspuns, se fac că au uitat de ele. - Tu taci;
3. Arhivele tării sunt cedate printr-o lege a arhivelor străină de interesele naţionale, celor ce vor să scoată din mintea românilor ideea şi dovezile de unitate naţională. - Tu taci ;

Slujbaşii ţării, căftăniţii vând la preţ de piatră seacă şi fier vechi bunurile realizate de tine, sub oblăduirea şefilor lor, împart banii, apoi sunt “judecaţi” de ochii lumii şi primesc pedepse cu suspendare, adică “mulţumesc, la revedere, te mai chemăm noi când avem nevoie de serviciile tale”. - Tu taci ;

- Oştirea ţării este batjocorită, decimată, dezarmată,pusă în slujba altora, copiii tăi mor pe pământuri străine iar Hatmanul Suprem vine în faţa ta şi spune că suntem într-o mare încurcătură, vom fi nevoiţi să împrumutăm avioane străine pentru a ne asigura siguranţa aeriană, de parcă asta s-a întâmplat peste noapte şi nu este urmarea politici sale dezastruoase, de parcă nimic din ceea ce se întâmpla românului azi nu i se datorează lui. - Tu taci;

- Dispar din instituţii ale statului arhive cu invenţii şi inovaţii de interes strategic privind cercetarea nucleară. Cei puşi să le păzească nu păţesc nimic, iar cei ce trebuie să investigheze spun că nu e nimic deosebit. - Tu taci;

- Ţi se fură voturile iar comisia care trebuia să investigheze pe cei care au fost prinşi cu vot dublu, nu dă nici un răspuns deşi există dovezi că ai fost furat şi voinţa ta răsturnată. - Tu taci;

- În divan, se fură la 2-3 mâini, unii chiulesc alţii se fac că lucrează, iar alţii mânuiesc legile după bunul plac, în văzul tuturor şi nu li se întâmplă nimic. -Tu taci;
- Sistemul educaţional se reduce la bani, bani la înscriere, bani la examene, bani la absenţe, bani la promovare, bani la angajare, bani la reexaminare. Copiii tăi nu mai ştiu nici cum îi cheamă dacă nu se uită pe internet sau nu primesc un SMS. - Tu taci;
- Dacă te îmbolnăveşti , nu ai unde să te duci, s-au închis spitalele , s-au scumpit medicamentele, trebuie să mergi dacă eşti operat cu faşele şi anestezicul de acasă, altfel mori neoperat sau deschis şi neînchis. Intri în spital pentru o unghie lovită şi ieşi cu 10 boli pe care nu le aveai la intrare. - Tu taci;

- Un copil de 15 ani, român sportiv, este bătut de colegii de echipă maghiari, pentru că e român , chiar de Ziua Naţională a României. Nu se întâmplă nimic. Ceva mai târziu, Hocheiştii Naţionalei României, (de naţionalitate maghiară) la un meci cu selecţionata Ungariei tac când se intonează Imnul României, dar cântă cu foc imnul Ungariei şi pe cel al Ţnutului Secuiesc, imn care nu avea ce căuta la o manifestare oficială. - Toţi tac. - Tu taci;
- Guvernanţii nu fac altceva decât să te jupoaie, îţi bagă mâna în buzunar şi îţi iau banii pentru că eşti prea bogat în viziunea lor sau nu meriţi ce ai câştigat , iar ţara nu are bani. Se împrumută lăsându-te dator pe sute de ani fără să le pese ce vor face şi de unde vor plăti datoriile cei ce le vor urma. - Tu taci;

- Duşmanii tăi, cei ce vor să te vadă dispărut pentru a îţi lua locul, îţi impun ce să mănânci, ce să bei, ce medicamente să iei, fac experimente cu tine, te folosesc drept cobai cu avizul şi ajutorul trădătorilor din fruntea ţării, care le aplică legile într-un Codex Alimentarius care te duce la pieire. - Tu taci;

- Parlamentarii îşi votează legi speciale, se protejează împotriva judecăţii pentru hoţiile şi prostiile pe care le fac, se acoperă cu legi făcute numai pentru ei, şi fură acoperindu-se unul pe altul. - Tu taci;

- Preşedintele ţării îşi exprimă oficial acordul de modificare a Constituţiei ţării, la cererea unor străini, care îşi urmăresc propriile interese, fără a consulta măcar parlamentul dar să mai te consulte pe tine . - Tu taci;
- Un român plecat de acasă, descoperă peste hotare că ţara lui are de recuperat o sumă mare de bani de la alt stat. Ce fac parlamentarii români? Refuză să investigheze cazul pentru că nu vor să îi supere pe cei ce îi ţin pe jilţuri fără să le pese de interesul naţiunii trădând jurământul făcut la investire. - Tu taci;

Asta se întâmplă astăzi, popor român, şi - Tu taci;
Dacă ar fi ca tot ceea ce se întâmplă să se răsfrângă numai asupra ta,românul de azi, nu ţi-aş scrie un cuvânt. Te-aş lăsa să lâncezeşti, să dormi până se aşterne praful peste tine şi mătura istoriei te va scoate afară din mintea celor ce vor urma, ca pe o întâmplare neplăcută. Dar tu popor român de azi, eşti legat de cel de ieri şi de cel de mâine şi odată cu tine piere nu numai trecutul, dar şi viitorul acestui neam.

Cât o să mai taci ?

- Trezeşte-te popor român, trezeşte-te român adormit şi nu lăsa să se şteargă dintr-o trăsătură de condei tot ce ti-au lăsat părinţii, nu îţi lăsa copiii pe drumuri, sclavi ai celor ce nici nu existau pe când tu ştiai să scrii.

(articol preluat de pe http://biserica.org/phpBB2/viewtopic.php?p=5248)
*******************************************************************************
PS: Ceea ce n-a scris arh. Iustin Pârvu este că trezirea o face numai Dumnezeu. Deocamdată - să fim sinceri, românii i-au cam întors spatele Creatorului! Înapoi la Dumnezeu, înapoi la biserică, înapoi la mântuire române! Dar nu de mâine, de poimâine sau când vei fi bătrân. Ci, chiar acum!

marți, 8 mai 2012

La multi ani Florin Ianovici!

Florin IANOVICI, 31.03.2012
Dumnezeu să vă fie pecete pe mâna dreaptă, să vă ocrotească de săgeţile vrăşmaşilor şi să vă ridice pe înălţimile greu de atins ale credinţei. Ori de câte ori cuceriţi un nou vâf, nu vă opriţi: urmează altul şi mai înalt!

Cel ce are Universul fără margini în degetul cel mic, să vă poarte cu carul de biruinţă spre platourile celeste!

Să staţi pe marea de cristal cu alăutele lui Dumnezeu în mână.
La mulţi ani! frate Florin. Să trăiţi veşnic!

Urările noastre sunt prea sărace pentru a zugrăvi binecuvântările pe care vi le dorim!

O să primiţi o cunună uriaşă pentru ce faceţi pentru noi!                                                                         
 Nicolae Geantă & Şcoala de predicare Cireşarii
PS: redau mai jos un articol (al meu) despre acest minunat om al lui Dumnezeu.
********************************************************************************

Florin Ianovici, stâncă între moluşte

Când vorbeşte, Florin Ianovici te îndulceşte. Pentru că în cuvintele sale fiecare frază-i un picur de miere. Când predică, simţi o peltea pe buze. Te vitaminizează complet. Chiar şi când tace te zahariseşte. Pentru că zâmbetul său e ca o dulceaţă aromată cu miros de gutui.

Când se roagă, de cele mai multe ori Florin Ianovici plânge. Nu cu lacrimile unui predicator care taie ceapă, nici ale unui hollywoodian cu carismă, ci cu lacrimi asemănătoare Regelui căruia îi slujeşte. Plânsul său e ca o terapie. O cale de-a trimite un mesaj lui însuşi - în primul rând, şi apoi nouă. Un mesaj care nu mai are nevoie de cuvinte. Plânsul ajută să înţelegem viaţa. Şi uneori, şi ce e dincolo de ea. Feriţi-vă de înţelepciunea care nu plânge!
Pentru continuarea acestui articol click AICI

joi, 3 mai 2012

Dina şi Sihem, sfinţii de frontieră

Text: Geneza 33:18 - 34:4

Inventio:
- şoferul şi regina UK. "La ce distanţă cu mine în maşină, conduci de o prăpastie?". "Cât mai departe Regină".
- Tinerii ne tot sâcâie cu întrebările: "Frate cât să fie fust de scurtă?", "E păcat să bei un pahar de vin?", "Pot să mă uit la Tv?", "Am voie să sărut o fată?", "Avem voie cu tobe în biserică, cu decolteuri, să dansăm?"...
- "până unde pot întinde afacerea, anturajul, căsătoria?"
Voi ce ziceţi?
- dacă Michael Pfelps, medaliat olimpic, e în mijlocul Dunării şi ştie să înoate, iar Nicolae Geantă e pe mal şi nu ştie să înoate, pentru cine e mai mare riscul de înec?

Dispozitio:
1. pe frontieră, tovărăşiile rele strică obiceiurile bune
- Dina a ieşit să vadă fetele ţării, moda, look-ul, ce mai e trendy prin mall-uri,
- Sihem era un oraş deosebit: cu manele, discoteci, curse de maşini, fum de grătare, party
- Iacov construia altare şi citea Biblia, devenise plictisitor, Sihemul era plin de lumini şi gălăgie, adrenalină
- moda trebuie după standardele lui Hristos
- muzica lumii nu e nevinovată
Azi nu ne mai temem că fug tinerii în Sihem, căci a venit Sihemul / lumea la ei. Prin Tv, Net, Facebook

2. pe frontieră nu pot fi căsătorii fericite
- nu vă înjugaţi la jug cu cei nepotriviţi (Dar ne iubim frate!)
- Sihem a văzut-o pe Dina: nu fuma, nu râgâia la o bere, nu înjura ca băieţii, nu avea tatuaje, nici fard
- "Vreau o astfel de fată! E diferită. Asta va fi cinstită!"
- A văzut-o, a plăcut-o, a violat-o! Pentru Sihem violul nu era păcat. Pentru familia lui Iacov însă...
- abia după viol Dina îi spune că e pocăită!
- a acceptat să se convertească şi el; însă nu pentru Dumnezeu, ci pentru Dina.

3. pe frontieră se aplică legea, nu harul
- păcatul tău v-a afecta şi pe alţii: familia, rudele, ţara
- Fraţii Dinei devin ucigaşi, sihemiţii mor nevinovaţi, de teamă Iacov a fugit din Sihem
- toţi sihemiţii au murit a treia zi de la tăierea împrejur; era ziua când nimeni nu putea să coboare nici din pat de durere.
- de ce numai doi au fost ucigaşi_ Pentru ca Simeon şi Levii ar fi urmat lui rUBEN CA DREPT DE ÎNTÂI NĂSCUT. îNSĂ dUMNEZEU HOTĂRÂSE TOIAGUL DE DOMNIE ÎN iUDA

4. pe frontieră îţi recapeţi onoarea, dacă îţi îngropi idoliii
- Dina n-a murit în conflict, a fost adusă acasă, fecioria însă a pierdut-o pe veci
- onoarea pierdută nu se mai reface
- Harul îţi permite să te întorci la Tatăl chiar de la frontieră. Dar nu să mai trăieşti oricum!
- după curvie şi crime în familie, Iacov merge la altar şi strigă: "Iartă-mă!". Şi Dumnezeu îi propune: "Pleacă". "Lasă tot şi urcă la Betel". "Îngroapă idolii".
- de unde idoli în familia lui Iacov? De la Laban, de la Sihem
Concluzio
- odată întors de la frontieră, nu mai trăi oricum
- AV Tozer: "Punem viţelul pe altar, dar îi oprim copitele sau coarnele pentru noi"! Iar focul, nu vine!Părăseşte plăcerile lumii, îngroapă idolii şi urcă la Betel să ridici altare. Aici, Dumnezeu îţi schimbă numele: Nu vei mai fi Iacov (Şiret) ci Israel (Cel ce luptă cu Dumnezeu).

miercuri, 2 mai 2012

Un strop de teologie despre înviere

Importanţa legăturii dintre cruce şi mormântul gol în gândirea lui Pavel poate fi văzută într‑un pasaj pe care probabil îl ştim cu toţii pe de rost. Romani 10 versetul 9: „Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn, şi dacă crezi în inima ta (ce?) că Dumnezeu L‑a înviat din morţi, vei fi mântuit.”

În mintea lui Pavel, crucea şi mormântul gol sunt intim legate. A mărturisi un lucru înseamnă a‑l mărturisi şi pe celălalt. Pentru Pavel, victoria atârnă de învierea lui Hristos. În 1Corinteni 15:14 Pavel declară categoric: „Dacă n‑a înviat Hristos, atunci propovăduirea noastră este zadarnică, şi zadarnică este şi credinţa voastră.” Un Mesia mort nu este un Mesia. Dar un Mesia înviat nu este doar fiul promis al lui David, este şi Însuşi Fiul lui Dumnezeu.

Astfel, triumful lui Hristos asupra morţii şi asupra mormântului marchează începutul unei noi ere, o eră ce va veni şi în care toate promisiunile mântuirii din vechiul legământ se vor împlini în sfârşit pe deplin şi într‑un mod glorios. Jertfa lui Isus Hristos pentru păcat şi triumful Său asupra morţii şi a mormântului devine baza pentru mântuirea fiecărui creştin credincios. Triumful lui Hristos, în întregul lui, devine al nostru în virtutea unirii noastre cu El prin credinţă. Pentru că Isus trăieşte, şi noi trăim. Amintiţi‑vă, Isus este Cel ce declara despre Sine în Ioan 11: „Eu sunt învierea şi viaţa.” Prin urmare, Evanghelia lui Pavel se bazează pe faptul că Isus Hristos a înviat în trup din mormânt.

Tot ce trebuie să facă cineva este să privească pur şi simplu la întâlnirile lui Pavel cu necredincioşii în tot Noul Testament pentru a vedea importanţa acordată învierii. În Fapte 13. În Fapte 17. În Fapte 26. Şi în 1 Corinteni 15, un pasaj la care am privit deja. Învierea este dovada că mesajul lui Pavel este adevărat.

B.B. Warfield ne aminteşte că „Învierea lui Isus Hristos este doctrina cardinală a sistemului nostru. De ea depind toate celelalte doctrine.” Warfield spune: „Evanghelia conţine declaraţiile martorilor oculari ai învierii lui Hristos şi ea, dacă rezistă în faţa probelor, dovedeşte acest fapt. Dacă Hristos a înviat dintre cei morţi, toate motivele, toate posibilităţile de negare a vreunui fapt al creştinismului sunt înlăturate pentru totdeauna.”

Dacă Isus Hristos a înviat dintre cei morţi, atunci creştinismul este adevărat, indiferent dacă tu îl crezi sau nu. Deoarece Isus Hristos a biruit mormântul, El este Domnul şi are tot dreptul să‑ţi ceară să renunţi la propria ta neprihănire şi să o cauţi pe a Lui!